ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2701/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 253 din 13 august 2013 pronunțată în Dosarul nr. 3369/110/2013 al Tribunalului Bacău s-a dispus, în baza art. 403 alin. (3) din C. proc. pen., respingerea cererii de revizuire formulată de revizuentul T.F., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3369/110/2013 condamnatul T.F. a solicitat revizuirea Deciziei penale nr. 40 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău prin care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 577/D/2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul T.F. pentru infracțiunea prev. de art. 248 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.penal întrucât fapta nu există. Prin Decizia penală nr. 69 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 4581/110/2007 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, cât și M.F.P. - A.N.A.F., a fost desființată sentința penală susmenționată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe - Tribunalul Bacău.

Prin Decizia penală nr. 2859 din 18 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate de recurenții inculpați, s-a casat decizia menționată mai sus și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău. Prin Decizia penală nr. 9 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și de partea civilă A.N.A.F. București împotriva sentinței penale nr. 577/D din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău. S-a desființat în totalitate sentința apelată, Curtea de Apel Bacău dispunând condamnarea inculpatului T.F., în baza art. 248 1 C.penal cu ref. la art. 248 C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. penal și art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C.penal, la pedeapsa de un an închisoare cu executare. Prin Decizia penală nr. 2040 din 01 iunie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și partea civilă A.N.A.F., a casat decizia penală nr. 9 din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Curtea de Apel Bacău. Prin Decizia penală nr. 40 din 07 aprilie 2010, Curtea de Apel Bacău a desființat sentința penală nr. 577/D/2007, iar în baza art. 248 1 C.penal cu ref. la art. 248 C.penal cu aplic. art. 41 alin. (2) C. penal și art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C.penal, a dispus condamnarea inculpatului T.F.

la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. penal pe o perioadă de un an. Prin Decizia penală nr. 3736 din 25 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 743.1/32/2008 s-au respins recursurile declarate de inculpați ca nefondate. Împotriva sentinței penale nr. 577/2007 a Tribunalului Bacău, modificată prin Decizia nr. 40 din 07 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, condamnatul T.F. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 393, 394 lit. a) C. proc. pen. În referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău s-au reținut următoarele: În fapt, s-a reținut că inculpatul T.F.

a încălcat cu știință atribuțiile sale de serviciu în calitate de funcționar public - director al A.F.P.M. Rm. Sărat - prin îndeplinirea defectuoasă, în sensul de a ridica sechestrele asigurătorii asupra unor bunuri imobile și mobile aparținând SC E. SRL Rm. Sărat, instituite în vederea asigurării acoperirii unor creanțe și instituirea unor sechestre asupra unor bunuri supraevaluate (ghilotina), producând o pagubă instituției de stat în valoare de peste 2 miliarde de lei vechi. În referatul întocmit de procuror s-a reținut că cererea revizuentului nu este întemeiată avându-se în vedere că inculpatul în calitate de director al A.F.P.M. Rm. Sărat, a dispus ridicarea sechestrelor existente asupra halei și terenului aparținând SC E. SRL Rm.

Sărat, solicitând radierea sechestrelor deși cunoștea că SC E. SRL Rm. Sărat este debitoare, iar sechestrele instituite asupra bunurilor mobile nu erau în măsură să acopere debitul, fiind de o valoare mult inferioară. S-a apreciat că probatoriile administrate în cauză au fost corect percepute și corect analizate de instanțele de control judiciar, neexistând nicio contradicție evidentă, esențială și necontroversată între ceea ce a reținut instanța, ca situație de fapt și conținutul mijloacelor de probă. Cu referire la prejudiciul produs prin faptele inculpatului acesta a fost corect reținut, estimat la suma de 1.829.281.999 lei, reprezentând impozite, taxe, amenzi, majorări și penalități acumulate de SC E. SRL Rm.

Sărat S-a menționat că în mod clar rezultă că prejudiciul este cert și neechivoc în baza înscrisurilor emise de A.F.P. a mun. Rm. Sărat, respectiv procese verbale de sechestru, titlurile executorii, fișa debitelor, declarații de inventar. S-a constatat că revizuentul condamnat a invocat cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen., arătând că a fost victima unei grave erori judiciare, fiind condamnat pentru o faptă care nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, neexistând un prejudiciu real cauzat statului prin activitatea sa infracțională. În dovedirea cererii de revizuire, condamnatul a depus la dosarul cauzei o expertiză contabilă extrajudiciară care ar face dovada din punctul său de vedere unor situații și împrejurării necunoscute de către instanțe, dar care, dacă ar fi fost cunoscute ar fi condus la achitarea sa.

S-a arătat că expertiza extrajudiciară depusă de petentul condamnat prin apărător se află la Dosarul nr. 743/32/2008 al Curții de Apel Bacău, filele 21 - 24 și a fost avută în vedere de instanța de apel la soluționarea căii de atac așa cum rezultă din Decizia penală nr. 40 din 07 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în rejudecarea apelurilor, urmare a Deciziei nr. 2040 din 01 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare. S-a mai menționat că, întrucât expertiza extrajudiciară invocată nu constituie un mijloc de probă pentru stabilirea prețului real al ghilotinei, instanțele de control judiciar au avut în vedere doar factura inițială de achiziționare a acesteia.

Expertul M.L. a precizat că studiul este numai pentru uzul destinatarului, neasumându-și nicio responsabilitate. Expertiza extrajudiciară a fost efectuată după actele prezentate de revizuentul condamnat și asupra căreia expertul își declină orice responsabilitate. S-a mai menționat în referatul procurorului că în ceea ce privește informarea întocmită de D.A.P.I. din cadrul D.G.F.P. Buzău și care nu este act nou, a rezultat că au fost redate date cu privire la momentele în care au avut loc licitațiile organizate de către revizuentul condamnat. Acestea au fost organizate la intervale de timp scurte (fără a respecta minim 10 zile între acestea) și au fost formale, neavând relevanță juridică. De altfel s-a avut în vedere că acest document invocat este infirmat de celelalte probe administrate în cauză.

Așadar, s-a apreciat că cererea de revizuire întemeiată pe apărări cunoscute de instanțele de control judiciar nu este fondată, având în vedere că potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., noi trebuie să fie faptele sau împrejurările invocate, de natură a stabili existența unor erori judiciare și a conduce la o altă soluționare a cauzei, iar nu aprecierea probelor de către instanța de revizuire. Față de aceste motive, prin sentința penală nr. 253 din 13 august 2013 Tribunalul Bacău, secția penală, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul T.F. Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal apelantul revizuent T.F. Prin motivele de apel, apelantul a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței reiterând aceleași aspecte ca și cele arătate în cuprinsul cererii de revizuire.

Prin Decizia penală nr. 4 din 14 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul T.F. împotriva sentinței penale nr. 253 din 13 august 2013 pronunțată în Dosarul nr. 3369/110/2013 al Tribunalului Bacău. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Bacău, a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente: S-a avut în vedere că în motivarea cererii, revizuentul a arătat că solicită revizuirea sentinței penale amintite invocând dispozițiile art. 394 C. proc. pen., constând în fapte sau împrejurări noi nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei referitoare la o gravă eroare judiciară, fiind condamnat pentru o faptă care nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

In acest sens, a considerat că expertiza extrajudiciară pe care a depus-o la parchet constituie un act nou, care probează faptul că nu a existat prejudiciu în cauză și implicit că este nevinovat. Potrivit art. 403 C. proc. pen., în etapa admiterii în principiu, instanța, ascultând concluziile procurorului și ale părților, examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu. Din examinarea actelor dosarului, s-a constatat, prin prisma art. 394 C. proc. pen., că cererea formulata este inadmisibila din următoarele considerente: Potrivit art. 394 C. proc.

pen. hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse acestei căi extraordinare numai în cazurile expres și limitativ prevăzute în acest articol: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

A menționat Curtea de Apel că natura juridică a revizuirii este strâns legată de inexacta stabilire a situației de fapt bazata pe neputința cunoașterii anumitor împrejurări a căror dezvăluire are Ioc ulterior. Astfel, în cazul revizuirii temeiurile de înlăturare a hotărârii nu rezultă din dosarul cauzei ci constituie elemente noi de care instanța nu a avut cunoștință în momentul pronunțării hotărârii. Prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, nu și a eventualelor greșeli în aplicarea legii. Numai în măsura în care erorile de fapt au determinat o aplicare greșită a legii pot fi înlăturate și acestea. Eroarea în stabilirea situației de fapt trebuie să rezulte din împrejurări necunoscute instanței care a soluționat cauza.

Sub aspectul admisibilității căii de atac promovate în prezenta cauză, s-a apreciat că motivele invocate de către recurentul - revizuent constituie în fapt, o critică adusă, cu deosebire, modului în care a fost efectuată urmărirea penală și implicit judecarea cauzei de instanța de fond și de instanța de apel, ceea ce nu poate constitui temei de revizuire. Cazurile în care este admisibilă această cale extraordinară de atac sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., situațiile invocate ca temei al revizuirii neregăsindu-se în cele cinci cazuri prevăzute de text. S-a mai menționat de către instanța de prim control judiciar că, așa cum este cunoscut pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen.: „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei", trebuie, printre altele, îndeplinite următoarele condiții: - să se fi descoperit fapte sau împrejurări de fapt noi, deci care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; - faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii. Faptele sau împrejurările de fapt noi semnifică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii. Constituie fapte sau împrejurări orice întâmplare, situație, stare, care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.

Pentru a fi incident acest caz de revizuire este necesar ca să fie noi faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză. Nu pot fi considerate probe noi, în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate (bunăoară, propunerea unor martori noi, care ar cunoaște un fapt discutat în fața instanțelor care au soluționat cauza de condamnare a intimatului). S-a mai. menționat în decizia Curții de Apel București că prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. cer ca faptele și împrejurările învederate, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

Astfel, s-a apreciat că în mod corect a remarcat prima instanță că, deși formal invocă dispozițiile legale amintite, în fapt, apelantul se referă la pretinse erori de judecată ale instanței care ar fi condus la condamnarea sa pentru o faptă care nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. împrejurarea că apelantul a depus la instanța de apel o expertiză extrajudiciară potrivit căreia, în opinia sa, fapta pentru care a fost condamnat nu a cauzat niciun prejudiciu, nu poate constitui temei de admitere a cererii de revizuire. Or, examinând actele și lucrările dosarelor, s-a apreciat că revizuentul dorește să dovedească împrejurări de fapt cunoscute de instanțele care au soluționat cauza, criticile referitore la încadrarea juridică dată faptei fiind invocate și cu ocazia soluționării cauzei penale pe fond, ceea ce, nu este posibil pe calea revizuirii.

De asemenea, s-a arătat că aspectele referitoare la nevinovăție și la cuantumul prejudiciului au fost invocate de către revizuent la judecata în fond și au fost respinse de către instanță, neputând constitui fapte sau împrejurări noi. A mai subliniat instanța de apel că pe calea revizuirii nu se poate ajunge la prelungirea probatoriului administrat la soluționarea în fond, apreciindu-se astfel că cererea revizuentului de audiere de noi martori nu poate fi primita. De altfel, s-a menționat că prin Decizia nr. 60, admițându-se recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit în mod obligatoriu pentru instanțe că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., este inadmisibilă. Prin urmare, constatând că în mod corect prima instanță a respins cererea de revizuire, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 253 din 13 august 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3369/110/2013 al Tribunalului Bacău. Împotriva deciziei instanței de apel, revizuentul T.F. a formulat recurs la data de 16 ianuarie 2014 (datapoștei). Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 31 ianuarie 2014, fixându-se termen pentru soluționare la data de 13 iunie 2014, instanța fiind așadar investită cu judecarea recursului înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen. Prin urmare, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor tranzitorii din legea de punere în aplicare a C. proc.

pen., respectiv dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursul ce face obiectul prezentei cauze se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, fiind declarat împotriva unei hotărâri care a fost supusă apelului potrivit legii vechi, așa încât rămâne în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În ceea ce privește recursul de față, se constată că acesta nu a fost motivat, potrivit art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, iar din examinarea hotărârii atacate în' raport de actele și lucrările dosarului nu rezultă motive care pot fi luate în considerare din oficiu, dintre cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. anterior. Potrivit dispozițiilor art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior, motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată, iar la alin. (2) 1 se prevede că în cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) se iau în considerare din oficiu. Întrucât recurentul revizuent T.F. nu și-a respectat obligațiile prevăzute de art. 385 1 alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, iar în cauză nu s-au constatat motive care să fie luate în considerare din oficiu, Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 b pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul T.F. împotriva Deciziei penale nr. 4 din data de 14 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul T.F. împotriva Deciziei penale nr. 4 din data de 14 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie. Obligă recurentul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2014.