ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1401/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1401/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra recursurilor de

față:

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 99 din 24 aprilie 2013 Tribunalul Suceava, a condamnat pe

inculpatul P.N. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de „evaziune fiscală" prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplic.

art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin.

(1) lit. d) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce

implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de

societăți comerciale), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul disp. art. 81 alin. (2) C.

pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de

încercare de 3 ani, calculat potrivit disp. art. 82 C. pen. și în temeiul disp.

art. 71 alin. (1) și (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii

constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică

exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți

comerciale).

În temeiul disp. art. 359 alin. (1) C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

referitoare la revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei

aplicate în regim de detenție în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în

cursul termenului de încercare.

S-a admis acțiunea civilă introdusă de

partea vătămată - parte civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava și inculpatul P.N. a

fost obligat la plata sumei de 18.298 lei, reprezentând prejudiciu cauzat

bugetului de stat (11.790 lei taxă pe valoare adăugată și 6.508 lei majorări

T.V.A.), precum și accesoriile aferente acestei obligații (majorări de

întârziere), calculate până la data plății efective a debitului principal.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul P.N. a fost obligat la plata către stat a sumei de 595 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 45 lei se va avansa în fondul

Ministerului Public, iar suma de 550 lei în fondul Ministerului Justiției (din

care suma 50 lei, reprezentând onorariu parțial avocat oficiu din faza de

judecată, a fost avansat în contul Baroului de Avocați Suceava).

Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, la data rămânerii definitive

a hotărârii de condamnare, o copie de pe dispozitiv se va comunica O.N.R.C.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut, ca situație de fapt, că prin rechizitoriul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Suceava nr. 785/P/2010 din 31 ianuarie 2012, s-a dispus

punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului

P.N. pentru săvârșirea infracțiunii de „evaziune fiscală", prev. de art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, SC R.I. SRL, a

fost înființată la data de 14 martie 2005, având sediul social declarat în mun.

Fălticeni, cu obiect principal de activitate comerțul cu amănuntul în magazine

nespecializate, unic asociat și administrator fiind numitul l.V. Spațiul

achiziționat a fost declarat la O.R.C. ca punct de lucru al societății, conform

contractului de vânzare-cumpărare din 18 aprilie 2005 încheiat cu societatea

Cooperativă „Cornu" din Cornu Luncii.

În paralel cu funcționarea SC R.A.

SRL, numita S.C. -fosta soție a lui l.C.M., a înființat în iulie 2006 SC C. SRL

cu sediul în mun. Fălticeni, în cadrul căreia începând cu data de 16 mai 2007

l-a cooptat ca asociat pe l.C.M., societatea desfășurându-și activitatea

comercială în spațiul comercial situat în satul Baișești, com. Cornu Luncii,

jud. Suceava, închiriat de la SC R.A. SRL.

La data de 04 iunie 2007, l.V. s-a

retras din cadrul SC R.A. SRL, cesionând părțile sociale învinuitului P.N.,

acesta devenind unic asociat și administrator la societatea în cauză, conform

hotărârii asociatului unic din 4 iunie 2007 (fila  21 dosar)

La data de 12 iulie 2007 a fost

autentificat contractul de vânzare-cumpărare prin care SC R.A. SRL, prin

reprezentantul său P.N., a vândut către SC C. SRL - administrată de fiica sa,

S.C., imobilul descris ca și „complex comercial și de prestări servicii,

sifonărie și anexe situate în sat Baișești, com. Cornu Luncii, jud. Suceava, în

cuprinsul contractului fiind făcută mențiunea că prețul vânzării este de

105.000 lei (fără T.V.A.) conform facturii fiscale din 11 iulie 2007, factură

despre care martora S.C. a afirmat că i-a fost înmânată de l.C. și pe care a

înregistrat-o în contabilitatea SC C. SRL, fără a cunoaște dacă această

operațiune a fost evidențiată și în contabilitatea vânzătoarei SC R.A. SRL,

(deși aceasta era administrată de tatăl ei -învinuitul P.N.).

Din declarațiile numiților l.V. și

l.C.M. a rezultat că în fapt, de activitatea comercială a SC R.A. SRL s-au

ocupat fostele soții ale lui l.C., respectiv S.E. și S.C.

De asemenea, instanța a avut în vedere

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume:

dispozițiile părții generale ale C. pen., gradul de pericol social concret

ridicat al faptei săvârșite, urmarea produsă, respectiv prejudiciul cauzat

statului, precum și persoana inculpatului, care are antecedente penale.

Individualizarea sancțiunii trebuie să

respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol

al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale

sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea

infracțiunii.

Constatarea uneia sau mai multor

împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată

și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. într-o atare apreciere s-a ținut seama

de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care

aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,

precum și elementele care caracterizează persoana inculpatului.

În raport de înscrisurile existente la

dosar, respectiv fișa de cazier a inculpatului din care a rezultat că acesta nu

are antecedente penale și declarația martorului S.M., în circumstanțiere,

instanța de fond a reținut circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului

P.N. prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

În considerarea acestor criterii,

instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 C.

pen., de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor

infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse 1 an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale", cu aplic.

art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin.

(1) lit. d) C. pen.

Cum pedeapsa aplicată trebuie să

reflecte echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât și al cuantumului și

modalității de executare și să nu arate în nici un caz un efect intimidant,

datorită severității excesive, sau un efect indulgent, urmare a unei clemențe

abuzive, nemăsurate, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără

executarea efectivă a acesteia în regim penitenciar, instanța de fond, a

constatat totodată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) C.

pen. (atât condițiile subiective cât și cele obiective), a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale aplicate, pe o durată de 3 ani,

ce constituie termen de încercare pentru inculpat, calculat în conformitate cu

prevederile art. 82 C. pen.

Altfel spus, o eventuală nerespectare

a condițiilor impuse pe durata termenului de încercare, respectiv prin săvârșirea

din nou a unei infracțiuni sau neplata obligațiilor civile stabilite prin

hotărârea de condamnare, ar atrage incidența unui regim sancționator

obligatoriu mult mai drastic prin cumularea aritmetică a pedepsei aplicate prin

prezenta cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită în cursul

termenului de încercare, pedeapsa astfel rezultată urmând a fi executată în

regim penitenciar, respectiv prin executarea pedepsei aplicate prin sentință în

regim penitenciar ca urmare a revocării suspendării pentru neplata obligațiilor

civile,

Astfel, instanța de fond și-a păstrat

convingerea că regimul sancționator aplicat în cauză se dovedește foarte util

în atingerea scopului de prevenție, în sensul determinării inculpatului ca pe

viitor să se abțină de a mai săvârși alte infracțiuni, de aceiași natură sau de

natură diferită, cât și să stimuleze pe inculpat în a achita datoria către stat

de bună voie, depunând toate diligentele în acest sens.

De asemenea, statul Român - prin

A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Suceava s-a constituit parte civilă în cauză

cu suma de 11.790 lei.

Pentru a fi întrunite condițiile

răspunderii civile delictuale este necesar a se face dovada existenței unei

faptei ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu

precum și a vinovăției făptuitorului. în cauză s-a făcut dovada faptei ilicite

a inculpatului, a vinovăției acestuia și a raportului de cauzalitate între

fapta ilicită și prejudiciu.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal a declarat apel inculpatul P.N.

Inculpatul P.N. a criticat hotărârea

atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 127 din 9

octombrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat

de inculpatul P.N. împotriva sentinței penale nr. 99 din 24 aprilie 2013 a

Tribunalului Suceava. A fost desființată în parte sentința apelată, iar în

rejudecare, s-a înlăturat dispoziția de admitere a acțiunii civile și de

obligare a inculpatului la plata prejudiciului și a accesoriilor aferente.

S-a constatat că acțiunea civilă a

fost soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 1626 din data de 04

septembrie 2012, Dosar nr. 441/86/2012/a1 al Tribunalului Suceava și au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt în contradicție cu

prezenta decizie.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea a reținut că, în ceea ce privește latura penală a cauzei, prima instanță

a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea

și analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză. Raportat la

situația de fapt reținută s-a stabilit încadrarea juridică legală a

infracțiunii reținute în sarcina apelantului inculpat P.N., respectiv evaziune

fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Totodată, Curtea a reținut că

inculpatul P.N. a dobândit, în mod voluntar, începând cu data de 04 iunie 2007

calitatea de asociat unic și administrator al SC R.A. SRL Fălticeni, jud.

Suceava, acesta era obligat să depună toate diligentele ce revin prin lege

acestei funcții, în vederea preluării actelor contabile ale societății de la

fostul administrator și a conducerii unei contabilități în conformitate cu

dispozițiile legii.

Curtea a constatat și că sancțiunea

penală stabilită de prima instanță a fost judicios individualizată în raport de

criteriile prev. de art. 72 C. pen. și având în vedere împrejurările concrete

ale săvârșirii faptei, împrejurarea că prejudiciul produs bugetului de stat nu

a fost încă reparat, precum și conduita procesuală a apelantului inculpat care

a negat săvârșirea faptei (situație ce denotă că acesta nu a conștientizat pe

deplin gravitatea celor întâmplate), s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de

1 an închisoare (sub minimul prevăzut de norma de incriminare, ca urmare a

reținerii de circumstanțe atenuante judiciare) cu aplicarea art. 81 C. pen.

este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare

prev. de art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea ei.

În ceea ce privește latura civilă a

cauzei, în mod corect prima instanță a reținut ca fiind întrunite în persoana

apelantului inculpat P.N. elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta

proprie, prev. de art. 998 și urm. din Vechiul C. civ. (existența unei fapte

ilicite, săvârșirea cu vinovăție a acesteia, existența unor prejudicii și

legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudicii). într-adevăr, pe

latura penală s-a reținut că apelantul inculpat P.N., cu vinovăție (intenție)

nu a înregistrat în contabilitatea SC R.A. SRL Fălticeni, jud. Suceava

veniturile obținute din vânzarea unui spațiu comercial situat în satul

Băișești, comuna Cornu Luncii, județul Suceava către SC C. SRL Fălticeni, jud.

Suceava, și totodată nu a efectuat ajustarea T.V.A.-ului deductibil aferent

vânzării respective, prin această modalitate sustrăgându-se de la plata către

bugetul statului a T.V.A.-ului în sumă de 11.790 lei. Cuantumul prejudiciului a

fost în mod corect stabilit având în vedere factura fiscală din 11 iulie 2007,

precum și actele întocmite de organele de control fiscal (Garda Financiară

Suceava și D.G.F.P. Suceava).

Cu toate acestea, Curtea a constatat

că prima instanță a ignorat faptul că prin sentința civilă nr. 1626 din data de

04 septembrie 2012 a Tribunalului Suceava, în temeiul art. 138 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 85/2006 a fost antrenată răspunderea materială a apelantul

inculpat P.N., acesta fiind obligat să suporte din averea proprie pasivul SC

R.A. SRL Fălticeni, jud. Suceava (pasiv în care era inclusă și creanța cu care

partea civilă Statul român prin A.N.A.F. -D.G.F.P. Suceava s-a constituit parte

civilă în prezenta cauză) până la concurența sumei de 32.458 lei. Prin urmare,

partea civilă deține deja un titlu executoriu pentru creanța ce o pretinde de

la inculpatul apelant.

Împotriva Deciziei nr. 127 din 9

octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori, au declarat recursuri Inculpatul P.N. și partea civilă A.N.A.F. -

D.G.R.F.P. lași prin A.J.F.P. Suceava, motivele acestora fiind menționate în

partea introductivă a hotărârii.

Prealabil analizării motivelor de

recurs formulate de inculpat și partea civilă, Înalta Curte observă că decizia

recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori, la data de 9 octombrie 2013, ulterior intrării în vigoare (pe

15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, iar recursurile declarate au fost înregistrate pe

rolul Înaltei Curți de Csați și Justiție la data de 6 noiembrie 2013, situație

în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute în

art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea

nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă recursurilor de față.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o

nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au

fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, sau incluse în sfera

de aplicarea a cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de

casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul

recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de

drept.

Prin recursul susținut oral de

apărătorul inculpatului acesta nefiind motivat în scris cu cel puțin 5 zile

înaintea primului termen de judecată, obligație ce îi revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1), pct. 172 C. proc. pen., solicitând achitarea inculpatului în temeiul

art. 16 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar în temeiul art. 16 lit. b) C.

proc. pen. Înalta Curte nu va proceda la examinarea criticilor inculpatului

circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale

prevăzute în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Recursul inculpatului va fi însă admis

în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere

intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014,în cursul judecății, a noului

C. pen. și, conform art. 5, se impune stabilirea și aplicarea legii mai

favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.

Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen. în

cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a

cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai

favorabilă.

Astfel, în speță de la data

pronunțării deciziei din apel, 9 octombrie 2013, și până la data soluționării

recursului - 22 aprilie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Înalta Curte reține că va admite

recursul numai cu privire la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului de

instanța de fond și menținută de instanța de apel, care conform art. 12 din

Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

286/2009 privind C. pen. în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la

rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și

complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai

favorabilă în raport cu infracțiunea comisă

Potrivit hotărârii de condamnare

inculpatului i s-a interzis ca pedeapsă complementară exercițiul drepturile

prev. de art, 64 alin.(1) lit. a) teza a ll-a, lit, b) și lit. c) C. pen.

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice,

dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și

dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), cu titlu de pedeapsă

accesorie, iar pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

principale s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit.

b) și lit. c) C. pen.

Așadar Înalta Curtea va înlătura

pedeapsă complementară stabilită de instanța de fond și menținută în apel

datorită faptului că nu sunt îndeplinite condițiile art. 65 alin. (1) C. pen.

anterior și nu va putea aplica nici pedeapsa accesorie deoarece aceasta se

raportează la conținutul pedepsei complementare stabilite de instanță (art. 65

alin. (1) Noul C. pen.).

Cu privire la recursul părții civile,

A.N.A.F. - D.G.R.F.P. lași prin A.J.F.P. Suceava, Înalta Curte constată că

partea civilă a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., invocând cazul de casare prevăzut în art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., și a susținut că în mod greșit instanța de apel a

înlăturat obligația inculpatului în solidat cu părea responsabilă civilmente să

plătească părții civile, Statul Român prin A.N.A.F. suma de 18.298 lei cu

accesoriile aferente.

Astfel, critica părții civile A.N.A.F.

-D.G.R.F.P. lași prin A.J.F.P. Suceava nu intră sub incidența art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen, întrucât, potrivit acestui text de lege" hotărârile

sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o

greșită aplicare a legii'. Ori, încălcarea legii materiale sau procesuale se

poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către

instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia

aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau

aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată.

Ținând cont de regulile stricte ce

reglementează soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și

Justiție prin invocarea art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.,

nu are posibilitatea de a examina această critică în condițiile în care art.

385

9

alin. (1) C. proc. pen. anterior, în forma aplicabilă prezentei

cauze, reglementează doar motive de casare care vizează chestiuni de drept,

astfel încât criticile părții civile, exced cazului de casare prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior.întrucât se referă la

aspecte de fapt ale cauzei.

Fată de considerentele expuse, Înalta

Curte de Casație și Justiție, va admite recursul declarat de inculpatul P.N.

împotriva Deciziei penale nr. 127 din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa, în parte, decizia penală

atacată și sentința penală nr. 99 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava,

numai cu privire pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, care a înlăturat-o.

Va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă A.N.A.F. D.G.R.F.P. lași prin A.J.F.P. Suceava

împotriva aceleiași decizii și va fi obligată recurenta parte civilă la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

P.N. împotriva Deciziei penale nr. 127 din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală

atacată și sentința penală nr. 99 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava,

numai cu privire pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, pe care o înlătură.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. lași prin A.J.F.P. Suceava

împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenta parte civilă la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200

lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22

aprilie 2014.