ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1401/2014

Deliberând asupra recursurilor de față: În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 99 din 24 aprilie 2013 Tribunalul Suceava, a condamnat pe inculpatul P.N. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „evaziune fiscală" prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul disp. art. 81 alin. (2) C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat potrivit disp. art. 82 C. pen. și în temeiul disp. art. 71 alin. (1) și (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale). În temeiul disp. art. 359 alin. (1) C. proc.

pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. S-a admis acțiunea civilă introdusă de partea vătămată - parte civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava și inculpatul P.N. a fost obligat la plata sumei de 18.298 lei, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat (11.790 lei taxă pe valoare adăugată și 6.508 lei majorări T.V.A.), precum și accesoriile aferente acestei obligații (majorări de întârziere), calculate până la data plății efective a debitului principal. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul P.N. a fost obligat la plata către stat a sumei de 595 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 45 lei se va avansa în fondul Ministerului Public, iar suma de 550 lei în fondul Ministerului Justiției (din care suma 50 lei, reprezentând onorariu parțial avocat oficiu din faza de judecată, a fost avansat în contul Baroului de Avocați Suceava). Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, o copie de pe dispozitiv se va comunica O.N.R.C. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, ca situație de fapt, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 785/P/2010 din 31 ianuarie 2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P.N.

pentru săvârșirea infracțiunii de „evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, SC R.I. SRL, a fost înființată la data de 14 martie 2005, având sediul social declarat în mun. Fălticeni, cu obiect principal de activitate comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, unic asociat și administrator fiind numitul l.V. Spațiul achiziționat a fost declarat la O.R.C. ca punct de lucru al societății, conform contractului de vânzare-cumpărare din 18 aprilie 2005 încheiat cu societatea Cooperativă „Cornu" din Cornu Luncii. În paralel cu funcționarea SC R.A. SRL, numita S.C. -fosta soție a lui l.C.M., a înființat în iulie 2006 SC C. SRL cu sediul în mun.

Fălticeni, în cadrul căreia începând cu data de 16 mai 2007 l-a cooptat ca asociat pe l.C.M., societatea desfășurându-și activitatea comercială în spațiul comercial situat în satul Baișești, com. Cornu Luncii, jud. Suceava, închiriat de la SC R.A. SRL. La data de 04 iunie 2007, l.V. s-a retras din cadrul SC R.A. SRL, cesionând părțile sociale învinuitului P.N., acesta devenind unic asociat și administrator la societatea în cauză, conform hotărârii asociatului unic din 4 iunie 2007 (fila 21 dosar) La data de 12 iulie 2007 a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare prin care SC R.A. SRL, prin reprezentantul său P.N., a vândut către SC C. SRL - administrată de fiica sa, S.C., imobilul descris ca și „complex comercial și de prestări servicii, sifonărie și anexe situate în sat Baișești, com.

Cornu Luncii, jud. Suceava, în cuprinsul contractului fiind făcută mențiunea că prețul vânzării este de 105.000 lei (fără T.V.A.) conform facturii fiscale din 11 iulie 2007, factură despre care martora S.C. a afirmat că i-a fost înmânată de l.C. și pe care a înregistrat-o în contabilitatea SC C. SRL, fără a cunoaște dacă această operațiune a fost evidențiată și în contabilitatea vânzătoarei SC R.A. SRL, (deși aceasta era administrată de tatăl ei -învinuitul P.N.). Din declarațiile numiților l.V. și l.C.M. a rezultat că în fapt, de activitatea comercială a SC R.A. SRL s-au ocupat fostele soții ale lui l.C., respectiv S.E. și S.C. De asemenea, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

și anume: dispozițiile părții generale ale C. pen., gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite, urmarea produsă, respectiv prejudiciul cauzat statului, precum și persoana inculpatului, care are antecedente penale. Individualizarea sancțiunii trebuie să respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracțiunii. Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. într-o atare apreciere s-a ținut seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și elementele care caracterizează persoana inculpatului.

În raport de înscrisurile existente la dosar, respectiv fișa de cazier a inculpatului din care a rezultat că acesta nu are antecedente penale și declarația martorului S.M., în circumstanțiere, instanța de fond a reținut circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului P.N. prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. În considerarea acestor criterii, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale", cu aplic.

art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. Cum pedeapsa aplicată trebuie să reflecte echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât și al cuantumului și modalității de executare și să nu arate în nici un caz un efect intimidant, datorită severității excesive, sau un efect indulgent, urmare a unei clemențe abuzive, nemăsurate, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim penitenciar, instanța de fond, a constatat totodată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) C. pen. (atât condițiile subiective cât și cele obiective), a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate, pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, calculat în conformitate cu prevederile art. 82 C. pen.

Altfel spus, o eventuală nerespectare a condițiilor impuse pe durata termenului de încercare, respectiv prin săvârșirea din nou a unei infracțiuni sau neplata obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, ar atrage incidența unui regim sancționator obligatoriu mult mai drastic prin cumularea aritmetică a pedepsei aplicate prin prezenta cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită în cursul termenului de încercare, pedeapsa astfel rezultată urmând a fi executată în regim penitenciar, respectiv prin executarea pedepsei aplicate prin sentință în regim penitenciar ca urmare a revocării suspendării pentru neplata obligațiilor civile, Astfel, instanța de fond și-a păstrat convingerea că regimul sancționator aplicat în cauză se dovedește foarte util în atingerea scopului de prevenție, în sensul determinării inculpatului ca pe viitor să se abțină de a mai săvârși alte infracțiuni, de aceiași natură sau de natură diferită, cât și să stimuleze pe inculpat în a achita datoria către stat de bună voie, depunând toate diligentele în acest sens.

De asemenea, statul Român - prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Suceava s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 11.790 lei. Pentru a fi întrunite condițiile răspunderii civile delictuale este necesar a se face dovada existenței unei faptei ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu precum și a vinovăției făptuitorului. în cauză s-a făcut dovada faptei ilicite a inculpatului, a vinovăției acestuia și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul P.N. Inculpatul P.N. a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia penală nr. 127 din 9 octombrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. a admis apelul declarat de inculpatul P.N. împotriva sentinței penale nr. 99 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava. A fost desființată în parte sentința apelată, iar în rejudecare, s-a înlăturat dispoziția de admitere a acțiunii civile și de obligare a inculpatului la plata prejudiciului și a accesoriilor aferente. S-a constatat că acțiunea civilă a fost soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 1626 din data de 04 septembrie 2012, Dosar nr. 441/86/2012/a1 al Tribunalului Suceava și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt în contradicție cu prezenta decizie. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, în ceea ce privește latura penală a cauzei, prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză.

Raportat la situația de fapt reținută s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunii reținute în sarcina apelantului inculpat P.N., respectiv evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Totodată, Curtea a reținut că inculpatul P.N. a dobândit, în mod voluntar, începând cu data de 04 iunie 2007 calitatea de asociat unic și administrator al SC R.A. SRL Fălticeni, jud. Suceava, acesta era obligat să depună toate diligentele ce revin prin lege acestei funcții, în vederea preluării actelor contabile ale societății de la fostul administrator și a conducerii unei contabilități în conformitate cu dispozițiile legii. Curtea a constatat și că sancțiunea penală stabilită de prima instanță a fost judicios individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

și având în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, împrejurarea că prejudiciul produs bugetului de stat nu a fost încă reparat, precum și conduita procesuală a apelantului inculpat care a negat săvârșirea faptei (situație ce denotă că acesta nu a conștientizat pe deplin gravitatea celor întâmplate), s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare (sub minimul prevăzut de norma de incriminare, ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante judiciare) cu aplicarea art. 81 C. pen. este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea ei. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în mod corect prima instanță a reținut ca fiind întrunite în persoana apelantului inculpat P.N.

elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. din Vechiul C. civ. (existența unei fapte ilicite, săvârșirea cu vinovăție a acesteia, existența unor prejudicii și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudicii). într-adevăr, pe latura penală s-a reținut că apelantul inculpat P.N., cu vinovăție (intenție) nu a înregistrat în contabilitatea SC R.A. SRL Fălticeni, jud. Suceava veniturile obținute din vânzarea unui spațiu comercial situat în satul Băișești, comuna Cornu Luncii, județul Suceava către SC C. SRL Fălticeni, jud. Suceava, și totodată nu a efectuat ajustarea T.V.A.-ului deductibil aferent vânzării respective, prin această modalitate sustrăgându-se de la plata către bugetul statului a T.V.A.-ului în sumă de 11.790 lei.

Cuantumul prejudiciului a fost în mod corect stabilit având în vedere factura fiscală din 11 iulie 2007, precum și actele întocmite de organele de control fiscal (Garda Financiară Suceava și D.G.F.P. Suceava). Cu toate acestea, Curtea a constatat că prima instanță a ignorat faptul că prin sentința civilă nr. 1626 din data de 04 septembrie 2012 a Tribunalului Suceava, în temeiul art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 a fost antrenată răspunderea materială a apelantul inculpat P.N., acesta fiind obligat să suporte din averea proprie pasivul SC R.A. SRL Fălticeni, jud. Suceava (pasiv în care era inclusă și creanța cu care partea civilă Statul român prin A.N.A.F. -D.G.F.P. Suceava s-a constituit parte civilă în prezenta cauză) până la concurența sumei de 32.458 lei.

Prin urmare, partea civilă deține deja un titlu executoriu pentru creanța ce o pretinde de la inculpatul apelant. Împotriva Deciziei nr. 127 din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recursuri Inculpatul P.N. și partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. lași prin A.J.F.P. Suceava, motivele acestora fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate de inculpat și partea civilă, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 9 octombrie 2013, ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursurile declarate au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Csați și Justiție la data de 6 noiembrie 2013, situație în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă recursurilor de față.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, sau incluse în sfera de aplicarea a cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Prin recursul susținut oral de apărătorul inculpatului acesta nefiind motivat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, obligație ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1), pct. 172 C. proc. pen., solicitând achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte nu va proceda la examinarea criticilor inculpatului circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Recursul inculpatului va fi însă admis în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014,în cursul judecății, a noului C. pen. și, conform art. 5, se impune stabilirea și aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.

Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Astfel, în speță de la data pronunțării deciziei din apel, 9 octombrie 2013, și până la data soluționării recursului - 22 aprilie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. Înalta Curte reține că va admite recursul numai cu privire la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută de instanța de apel, care conform art. 12 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis ca pedeapsă complementară exercițiul drepturile prev. de art, 64 alin.(1) lit. a) teza a ll-a, lit, b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), cu titlu de pedeapsă accesorie, iar pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Așadar Înalta Curtea va înlătura pedeapsă complementară stabilită de instanța de fond și menținută în apel datorită faptului că nu sunt îndeplinite condițiile art. 65 alin. (1) C. pen. anterior și nu va putea aplica nici pedeapsa accesorie deoarece aceasta se raportează la conținutul pedepsei complementare stabilite de instanță (art. 65 alin. (1) Noul C. pen.). Cu privire la recursul părții civile, A.N.A.F. - D.G.R.F.P. lași prin A.J.F.P. Suceava, Înalta Curte constată că partea civilă a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen., invocând cazul de casare prevăzut în art. 385 9 pct. 172 C. proc. pen., și a susținut că în mod greșit instanța de apel a înlăturat obligația inculpatului în solidat cu părea responsabilă civilmente să plătească părții civile, Statul Român prin A.N.A.F.

suma de 18.298 lei cu accesoriile aferente. Astfel, critica părții civile A.N.A.F. -D.G.R.F.P. lași prin A.J.F.P. Suceava nu intră sub incidența art. 385 9 pct. 172 C. proc. pen, întrucât, potrivit acestui text de lege" hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii'. Ori, încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată. Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin invocarea art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc.

pen., nu are posibilitatea de a examina această critică în condițiile în care art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. anterior, în forma aplicabilă prezentei cauze, reglementează doar motive de casare care vizează chestiuni de drept, astfel încât criticile părții civile, exced cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior.întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei. Fată de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva Deciziei penale nr. 127 din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 99 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava, numai cu privire pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, care a înlăturat-o.

Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. D.G.R.F.P. lași prin A.J.F.P. Suceava împotriva aceleiași decizii și va fi obligată recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva Deciziei penale nr. 127 din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 99 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava, numai cu privire pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, pe care o înlătură. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. lași prin A.J.F.P. Suceava împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2014.