ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4025/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Panciu, la data de 25 martie 2014, reclamantul E.A.V. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța,

să se constate nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției Seria

CP nr. 6000880 din 13 martie 2013, emis de autoritatea pârâtă.

Prin Sentința nr. 534

din 12 mai 2014, Judecătoria Panciu a admis excepția necompetenței teritoriale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Mangalia, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora

competența de judecată aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Prin Sentința nr.

1069 din 18 iunie 2014, Judecătoria Mangalia a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Panciu, reținând că, față de calitatea reclamantului - care este

judecător la această instanță - sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1)

C. proc. civ.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.

Verificând cauza, în

temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Panciu,

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, în cauză,

reclamantul are calitatea de judecător, desfășurându-și activitatea în cadrul

Judecătoriei Mangalia, instanță căreia îi revine, potrivit dispozițiilor art.

32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, competența materială de a judeca plângerea

contravențională formulată de petent, în raport cu locul săvârșirii faptei.

Având, însă, în

vedere calitatea pe care o are reclamantul, de judecător la Judecătoria

Mangalia, devin aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o

cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza

una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția

oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei

circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Rațiunea acestor

dispoziții legale este aceea de a elimina orice suspiciune cu privire la

imparțialitatea judecății cererii formulate de reclamantul judecător, oprindu-l

pe acesta să introducă acțiunea la instanța la care își desfășoară activitatea

și acordându-i posibilitatea de a sesiza, la alegerea sa, una dintre instanțele

judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile

de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța

în cadrul căreia activează.

Cum reclamantul,

având calitatea de judecător, își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei

Mangalia iar Judecătoria Panciu, pe care reclamantul a ales să o sesizeze cu

soluționarea cererii sale, se află în circumscripția Curții de Apel Galați,

învecinată cu Curtea de Apel Constanța, în a cărei circumscripție se află

instanța în cadrul căreia activează petentul, competența de soluționare a

cauzei va fi stabilită, potrivit dispozițiilor legale susmenționate, în

favoarea Judecătoriei Panciu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petentul E.A.V., în contradictoriu cu

intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, în favoarea

Judecătoriei Panciu.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - GV