ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4025/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu, la data de 25 martie 2014, reclamantul E.A.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, să se constate nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției Seria CP nr. 6000880 din 13 martie 2013, emis de autoritatea pârâtă. Prin Sentința nr. 534 din 12 mai 2014, Judecătoria Panciu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora competența de judecată aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Prin Sentința nr. 1069 din 18 iunie 2014, Judecătoria Mangalia a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu, reținând că, față de calitatea reclamantului - care este judecător la această instanță - sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ. Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Panciu, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, în cauză, reclamantul are calitatea de judecător, desfășurându-și activitatea în cadrul Judecătoriei Mangalia, instanță căreia îi revine, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, competența materială de a judeca plângerea contravențională formulată de petent, în raport cu locul săvârșirii faptei. Având, însă, în vedere calitatea pe care o are reclamantul, de judecător la Judecătoria Mangalia, devin aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea". Rațiunea acestor dispoziții legale este aceea de a elimina orice suspiciune cu privire la imparțialitatea judecății cererii formulate de reclamantul judecător, oprindu-l pe acesta să introducă acțiunea la instanța la care își desfășoară activitatea și acordându-i posibilitatea de a sesiza, la alegerea sa, una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța în cadrul căreia activează.

Cum reclamantul, având calitatea de judecător, își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei Mangalia iar Judecătoria Panciu, pe care reclamantul a ales să o sesizeze cu soluționarea cererii sale, se află în circumscripția Curții de Apel Galați, învecinată cu Curtea de Apel Constanța, în a cărei circumscripție se află instanța în cadrul căreia activează petentul, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită, potrivit dispozițiilor legale susmenționate, în favoarea Judecătoriei Panciu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul E.A.V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, în favoarea Judecătoriei Panciu. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2014. Procesat de GGC - GV