ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4224/2012

I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 4224 din 18 octombrie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 21 martie 2011, sub nr. 2543/2/2011, reclamantul C.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.C. și E.N.E., în calitate de președinte a A.N.C., să se constate nesoluționarea în termen a obligației pârâtelor de a-i comunica Ordinul de redobândire a cetățeniei române nr. 105/ P din 24 februarie 2011 și să se oblige pârâtele să-i comunice „de îndată” Ordinul de redobândire a cetățeniei române. În motivarea în fapt a cererii, reclamantul arată că a depus cerere de redobândire a cetățeniei române pe data de 09 iunie 2010, primind număr de dosar 24743/Rd/2010, iar la data de 24 februarie 2011, Președintele A.N.C.

a emis ordinul de redobândire a cetățeniei romane nr. 105/ P din 24 februarie 2011. Reclamantul precizează că în lipsa ordinului de redobândire a cetățeniei romane, în original, nu se poate programa la depunerea jurământului de credința fata de țară. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtele au invocat excepția lipsei de interes, cu motivarea că Ordinul Președintelui A.N.C. nr. 105/ P din 24 februarie 2011 a fost comunicat reclamantului în condițiile reglementate de legiuitor, la adresa indicată în cerere, anterior introducerii prezentei acțiuni.

În subsidiar, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că cererea reclamantului a fost soluționată prin emiterea Ordinului nr. 105/ P din 24 februarie 2011, care fost comunicat în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, republicată, respectiv, la data de 21 martie 2011. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 5854 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a r espins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.V., în contradictoriu cu pârâții A.N.C. și Președintele A.N.C., ca rămasă fără obiect și a obligat pârâta A.N.C.

la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1242,3 lei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a analizat cu prioritate excepția lipsei de interes invocată de pârâte, reținând că reclamantul justifică un interes legitim privat în promovarea prezentei acțiuni, în condițiile în care reclamă neîndeplinirea de către pârâte a obligației de comunicare în termen legal a Ordinului de redobândire a cetățeniei române. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâta A.N.C., rezultă că cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamantul C.V., ce face obiectul dosarului nr. 24743/RD/2010, a fost soluționată prin emiterea Ordinului Președintelui A.N.C.

nr. 105/ P din 24 februarie 2011. În speță, Ordinul de redobândire a cetățeniei române nr. 105/ P a fost emis la data de 24 februarie 2011 și conform borderoului întocmit de A.N.C., a fost expediat reclamantului la 21 martie 2011. Susținerile pârâtelor în sensul respectării dispoziției legale referitoare la obligația comunicării ordinului „de îndată, de la data emiterii” sunt neîntemeiate, în condițiile în care deși ordinul a fost expediat la 21 martie 2011, data introducerii prezentei acțiuni în instanță, nu s-a făcut dovada comunicării ordinului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1991. Astfel, la data de 21 martie 2011, Ordinul de redobândire a cetățeniei române nu era comunicat reclamantului, motiv pentru care acesta a înțeles să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată.

La termenul de judecată din 05 octombrie 2011, apărătorul reclamantului a învederat instanței că acțiunea a rămas fără obiect, întrucât reclamantului i-a fost comunicat ordinul de redobândire a cetățeniei române. Astfel, având în vedere că cererea reclamantului a fost soluționată, Curtea a constatat că acțiunea a rămas fără obiect și urmează a o respinge ca atare. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâta A.N.C. a fost obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1242,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, judiciar și onorariul de avocat.

Curtea a avut în vedere faptul că deși acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect, autoritatea pârâtă a căzut în pretenții, în condițiile în care pretențiile deduse judecății au reprezentat, în fapt, vătămarea produsă de soluționarea cererii numai ca urmare a introducerii prezentei acțiuni în instanță, în timpul desfășurării procesului reclamantul fiind obligat să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea pârâtă să soluționeze cererea sa. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâții A.N.C. și Președintele A.N.C. au declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, autoritățile pârâte susțin că, prin încheierea de ședință din 05 octombrie 2011, dată la care s-a judecat cauza, instanța de fond a reținut că „la interpelarea instanței, avocatul reclamantului învederează că reclamantului i-a fost comunicat ordinul, însă nu la domiciliul ales, respectiv la sediul avocatului, în prezent reclamantul fiind programat pentru a depune jurământul de credință față de țară.” Precizează recurenții faptul că intimatul-reclamant a solicitat instanței de fond prin acțiune „să constate nesoluționarea în termen legal a obligației pârâtelor de a-mi comunica Ordinul 105/ P din 24 februarie 2011 și să obligați pârâtele să obligați pârâtele să-mi comunice ordinul de îndată”.

În conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, republicată, ordinul a fost comunicat solicitantului „de îndată de la data emiterii sale”, la mai puțin de o lună de la emitere, fiind vorba de un ordin prin care au fost aprobate nu mai puțin de 405 cereri cu privire la care s-au făcut adrese individuale de comunicare în condițiile legii.

Așadar, îndeplinirea obligației legale de comunicare a ordinului de către recurenta-intimată s-a realizat în succesiunea etapelor prevăzute de legiuitor prin Legea nr. 21/1991, republicată, în cadrul procedurii administrative de soluționare a cererilor de redobândire a cetățeniei române si nu ca urmare a introducerii cererii de chemare în judecată de către intimatul-reclamant (cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 21 martie 2011). Chiar și în privința petitului subsumat capătului principal de cerere, referitor la „obligarea pârâtei la comunicarea de îndată a ordinului”, având în vedere îndeplinirea acestei obligații legale anterior declanșării procesului, instanța de fond în ipoteza în care ar fi trecut peste excepția lipsei de interes a acțiunii, se impunea a o respinge ca fiind lipsită de obiect, rămânerea fără obiect creând aparența soluționării ca urmare a introducerii cererii de chemare în judecata, aspect de natură a conduce, pe cale de consecință, la reținerea nejustificată a culpei procesuale în sarcina recurentei-intimate.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenți și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Deși instanța de fond a reținut corect situația de fapt din cauza dedusă judecății, soluția pronunțată este criticabilă, în opinia Înaltei Curți, sub aspectul interpretării culpei procesuale a pârâtei A.N.C. Astfel, corect a reținut judecătorul fondului că prin cererea înregistrată, la data de 21 martie 2011, reclamantul C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.C.

și E.N.E., în calitate de președinte a A.N.C., să se constate nesoluționarea în termen a obligației pârâtelor de a-i comunica Ordinul de redobândire a cetățeniei române nr. 105/ P din 24 februarie 2011 și să fie obligate pârâtele să-i comunice „de îndată” Ordinul de redobândire a cetățeniei române. Totodată, corect s-a constatat că, în speță, Ordinul de redobândire a cetățeniei române nr. 105/P a fost emis la data de 24 februarie 2011 și, conform borderoului întocmit de A.N.C., a fost expediat reclamantului la 21 martie 2011. Cu toate acestea, deși a observat că data comunicării Ordinului către reclamant coincide cu data sesizării instanței și a constatat că acțiunea a rămas fără obiect, instanța de fond a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. Instanța de control judiciar reține, însă, că autoritatea pârâtă a respectat dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, nefiind dovedită culpa sa procesuală.

Așadar, îndeplinirea obligației legale de comunicare a ordinului de către recurenta-intimată s-a realizat în succesiunea etapelor prevăzute de legiuitor prin Legea nr. 21/1991, republicată, în cadrul procedurii administrative de soluționare a cererilor de redobândire a cetățeniei române si nu ca urmare a introducerii cererii de chemare în judecată de către intimatul-reclamant (cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 21 martie 2011). Prin urmare, faptul că însăși finalitatea avută în vedere de legiuitor prin obligația legală de comunicare a ordinului, respectiv posibilitatea petentului de a se programa în vederea depunerii jurământului de credință (aspect în care se materializa practic interesul intimatului-reclamant în promovarea acțiunii) se realizase anterior, potrivit recunoașterii intimatului, reclamant, și nu ca urmare a declanșării procesului ci în urma comunicării făcute de către A.N.C.

la domiciliul indicat în cerere, dovedește deopotrivă caracterul netemeinic și nelegal al soluției instanței de fond, atât cu privire la respingerea excepției lipsei de interes, cât și la respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, dar mai ales în ceea ce privește reținerea culpei procesuale în sarcina recurentei-pârâte. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat în cauză și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.C. și Președintele A.N.C. împotriva sentinței civile nr. 5854 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012.