ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4224/2012

I.C.C.J.,

secția de contencios

administrativ și fiscal, decizia nr. 4224 din 18 octombrie 2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Procedura

în fața primei instanțe

Prin cererea

înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 21 martie 2011, sub nr. 2543/2/2011,

reclamantul C.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.C. și E.N.E., în

calitate de președinte a A.N.C., să se constate nesoluționarea în termen a

obligației pârâtelor de a-i comunica Ordinul de redobândire a cetățeniei române

nr. 105/ P din 24 februarie 2011 și să se oblige pârâtele să-i comunice „de

îndată” Ordinul de redobândire a cetățeniei române.

În motivarea în fapt

a cererii, reclamantul arată că a depus cerere de redobândire a cetățeniei

române pe data de 09 iunie 2010, primind număr de dosar 24743/Rd/2010, iar la

data de 24 februarie 2011, Președintele A.N.C. a emis ordinul de redobândire a

cetățeniei romane nr. 105/ P din 24 februarie 2011. Reclamantul precizează că

în lipsa ordinului de redobândire a cetățeniei romane, în original, nu se poate

programa la depunerea jurământului de credința fata de țară.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtele au invocat excepția lipsei de interes, cu

motivarea că Ordinul Președintelui A.N.C. nr. 105/ P din 24 februarie 2011 a

fost comunicat reclamantului în condițiile reglementate de legiuitor, la adresa

indicată în cerere, anterior introducerii prezentei acțiuni.

În subsidiar,

pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că cererea

reclamantului a fost soluționată prin emiterea Ordinului nr. 105/ P din 24

februarie 2011, care fost comunicat în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 21/1991, republicată, respectiv, la data de 21 martie 2011.

2.

Hotărârea

instanței de fond

Prin sentința civilă nr.

5854 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a r

espins

excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, a respins acțiunea formulată de

reclamantul C.V., în contradictoriu cu pârâții A.N.C. și Președintele A.N.C., ca

rămasă fără obiect și a obligat pârâta A.N.C. la plata către reclamant a

cheltuielilor de judecată în cuantum de 1242,3 lei.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., a analizat cu prioritate excepția lipsei de interes invocată de pârâte, reținând

că reclamantul justifică un interes legitim privat în promovarea prezentei

acțiuni, în condițiile în care reclamă neîndeplinirea de către pârâte a

obligației de comunicare în termen legal a Ordinului de redobândire a

cetățeniei române.

Astfel,

din înscrisurile depuse la dosar de către pârâta A.N.C., rezultă că cererea de

redobândire a cetățeniei române formulată de reclamantul C.V., ce face obiectul

dosarului nr. 24743/RD/2010, a fost soluționată prin emiterea Ordinului

Președintelui A.N.C. nr. 105/ P din 24 februarie 2011.

În speță, Ordinul de

redobândire a cetățeniei române nr. 105/ P a fost emis la data de 24 februarie 2011

și conform borderoului întocmit de A.N.C., a fost expediat reclamantului la 21

martie 2011.

Susținerile pârâtelor

în sensul respectării dispoziției legale referitoare la obligația comunicării

ordinului „de îndată, de la data emiterii” sunt neîntemeiate, în condițiile în

care deși ordinul a fost expediat la 21 martie 2011, data introducerii

prezentei acțiuni în instanță, nu s-a făcut dovada comunicării ordinului prin

scrisoare recomandată cu confirmare de primire, potrivit dispozițiilor art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 21/1991. Astfel, la data de 21 martie 2011, Ordinul de

redobândire a cetățeniei române nu era comunicat reclamantului, motiv pentru

care acesta a înțeles să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată.

La termenul de

judecată din 05 octombrie 2011, apărătorul reclamantului a învederat instanței

că acțiunea a rămas fără obiect, întrucât reclamantului i-a fost comunicat ordinul

de redobândire a cetățeniei române.

Astfel, având în

vedere că cererea reclamantului a fost soluționată, Curtea a constatat că

acțiunea a rămas fără obiect și urmează a o respinge ca atare.

În temeiul art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., pârâta A.N.C. a fost obligată la plata către reclamant a

cheltuielilor de judecată în cuantum de 1242,3 lei reprezentând taxă judiciară

de timbru, judiciar și onorariul de avocat.

Curtea a avut în

vedere faptul că deși acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect,

autoritatea pârâtă a căzut în pretenții, în condițiile în care pretențiile

deduse judecății au reprezentat, în fapt, vătămarea produsă de soluționarea

cererii numai ca urmare a introducerii prezentei acțiuni în instanță, în timpul

desfășurării procesului reclamantul fiind obligat să efectueze pe plan judiciar

cheltuieli pentru a determina autoritatea pârâtă să soluționeze cererea sa.

3.

Calea

de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâții A.N.C. și Președintele

A.N.C. au declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, autoritățile pârâte susțin că, prin încheierea de ședință din 05

octombrie 2011, dată la care s-a judecat cauza, instanța de fond a reținut că „la

interpelarea instanței, avocatul reclamantului învederează că reclamantului i-a

fost comunicat ordinul, însă nu la

domiciliul

ales, respectiv la sediul avocatului, în prezent reclamantul fiind programat

pentru

a depune jurământul de credință față de țară.”

Precizează

recurenții faptul că intimatul-reclamant a solicitat instanței de fond

prin acțiune „să constate nesoluționarea în termen legal a obligației pârâtelor

de a-mi comunica

Ordinul 105/ P din 24

februarie 2011 și să obligați pârâtele să obligați pârâtele să-mi comunice

ordinul

de îndată”. În conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1991,

republicată, ordinul a fost comunicat solicitantului „de îndată de la data

emiterii sale”, la mai puțin de o lună de la emitere, fiind vorba de un ordin

prin care au fost aprobate nu mai puțin de 405 cereri cu privire la care s-au

făcut adrese individuale de comunicare în condițiile legii.

Așadar, îndeplinirea

obligației legale de comunicare a ordinului de către recurenta-intimată s-a

realizat în succesiunea etapelor prevăzute de legiuitor prin Legea nr. 21/1991,

republicată, în cadrul procedurii administrative de soluționare a cererilor de

redobândire a cetățeniei române si nu ca urmare a introducerii cererii de

chemare în judecată de către intimatul-reclamant (cerere înregistrată pe rolul

Curții de Apel București la 21 martie 2011).

Chiar și în privința

petitului subsumat capătului principal de cerere, referitor la „obligarea

pârâtei la comunicarea de îndată a ordinului”, având în vedere îndeplinirea

acestei obligații legale anterior declanșării procesului, instanța de fond în

ipoteza în care ar fi trecut peste excepția lipsei de interes

a acțiunii, se

impunea a o respinge ca fiind lipsită de obiect, rămânerea fără obiect creând

aparența soluționării ca urmare a introducerii cererii de chemare în judecata,

aspect de natură a conduce, pe cale de consecință, la reținerea nejustificată a

culpei procesuale în sarcina recurentei-intimate.

4.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurenți și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele și pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Deși instanța de fond

a reținut corect situația de fapt din cauza dedusă judecății, soluția

pronunțată este criticabilă, în opinia Înaltei Curți, sub aspectul

interpretării culpei procesuale a pârâtei A.N.C.

Astfel, corect a

reținut judecătorul fondului că prin cererea înregistrată, la data de 21 martie

2011, reclamantul C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.C. și E.N.E.,

în calitate de președinte a A.N.C., să se constate nesoluționarea în termen a

obligației pârâtelor de a-i comunica Ordinul de redobândire a cetățeniei române

nr. 105/ P din 24 februarie 2011 și să fie obligate pârâtele să-i comunice „de

îndată” Ordinul de redobândire a cetățeniei române.

Totodată, corect s-a

constatat că, în speță, Ordinul de redobândire a cetățeniei române nr. 105/P a

fost emis la data de 24 februarie 2011 și, conform borderoului întocmit de A.N.C.,

a fost expediat reclamantului la 21 martie 2011.

Cu toate acestea,

deși a observat că data comunicării Ordinului către reclamant coincide cu data

sesizării instanței și a constatat că acțiunea a rămas fără obiect, instanța de

fond a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ.

Instanța de control

judiciar reține, însă, că autoritatea pârâtă a respectat dispozițiile art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 21/1991, nefiind dovedită culpa sa procesuală. Așadar, îndeplinirea

obligației legale de comunicare a ordinului de către recurenta-intimată s-a

realizat în succesiunea etapelor prevăzute de legiuitor prin Legea nr. 21/1991,

republicată, în cadrul procedurii administrative de soluționare a cererilor de

redobândire a cetățeniei române si nu ca urmare a introducerii cererii de

chemare în judecată de către intimatul-reclamant (cerere înregistrată pe rolul

Curții de Apel București la 21 martie 2011).

Prin urmare, faptul

că însăși finalitatea avută în vedere de

legiuitor

prin obligația legală de comunicare a ordinului, respectiv posibilitatea

petentului

de a se programa în vederea depunerii jurământului de

credință (aspect în care se materializa practic interesul intimatului-reclamant

în promovarea acțiunii) se realizase anterior, potrivit recunoașterii

intimatului, reclamant, și nu ca urmare a declanșării procesului ci în urma

comunicării făcute de către A.N.C. la domiciliul indicat în cerere, dovedește

deopotrivă caracterul netemeinic și nelegal al soluției instanței de fond, atât

cu privire la respingerea excepției lipsei de interes, cât și la respingerea

acțiunii ca rămasă fără obiect,

dar mai ales în ceea ce privește reținerea culpei

procesuale în sarcina recurentei-pârâte.

Pentru

considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul formulat în cauză și va modifica în parte sentința atacată în sensul

că va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de A.N.C. și Președintele A.N.C. împotriva sentinței civile nr.

5854 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică

în parte sentința atacată în sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea

reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2012.