BATMAZ v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BATMAZ v. TURKEY (CtEDO, 2008)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 34997/06 de Abdulgafur BATMAZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 1 aprilie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Antonella Mularoni, Președintele, Ireneu Cabral Barreto, RızA Türmen, Vladimir Zagrebsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 21 august 2006, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Abdulgafur Batmaz, este un cetățen turc născut în 1973 și este în prezent reținut în închisoarea tipului Diyarbakır D. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Özbekli, un avocat practicant în Diyarbakır. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 septembrie 1994, reclamantul a fost reținut în arest de poliție, deoarece a fost suspectat de implicare în activitățile lui Hizbullah , o organizație ilegală. La 4 octombrie 1994, reclamantul a fost reținut în reținere. La 24 octombrie 1994, procurorul public de la Tribunalul de Securitate de Stat din Diyarbakır a depus un proiect de acuzație, acuzând reclamantul și alte 27 de persoane care au aderat la Hizbullah. La 18 noiembrie 1994, Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a organizat prima audiere cu privire la fondul cauzei. La date diferite, alte cauze au fost aderate la cauza atacată împotriva reclamantului și a co-acusat-o. La sfârșitul fiecărei audieri Curtea de Securitate de Stat din Diyarbakır a considerat detenția continuată a reclamantului, fie din propunerea sa, fie la cererea reclamantului. Curtea a ordonat detenția continuată a reclamantului în fiecare ocazie având în vedere starea dovezii, natura infracțiunii și gravitatea posibilului condamnare. Potrivit informațiilor din caz, procedurile penale împotriva reclamantului sunt încă în așteptare. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că durata deținerii sale în reținere este excesivă. Reclamantul a afirmat că durata procedurii penale împotriva sa este încălcată de cerința de „tempă rezonabilă” a articolului 6 § 1 din Convenție. HOTĂRÂREA Curții a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex grație 15.000 de euro în favoarea dlui Abdulgafur Batmaz, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Abdulgafur Batmaz, reține că Guvernul Turciei sunt dispus să-mi plătească ex-grația suma de 15.000 de euro (cincăzeci mii) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia notă de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amenzile Convenției). Cu toate acestea, în circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea consideră că statul ar trebui să se asigure încă că sunt luate toate măsurile necesare pentru a permite încheierea cât mai rapidă a procedurii penale în acest caz, ținând seama de cerințele bunei administrații a justiției sau pentru a elibera reclamantul în așteptarea rezultatului acestei proceduri (a se vedea Yakıșan c. Turcia , nr. 11339/03 , § 49, 6 martie 2007, și Katic c. Serbia (dec.), nr. 13920/04, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista cazurilor sale.