Batmaz împotriva Turciei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 34997/06 de Abdulgafur BATMAZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 1 aprilie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Antonella Mularoni, Președintele, Ireneu Cabral Barreto, RızA Türmen, Vladimir Zagrebsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 21 august 2006, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Abdulgafur Batmaz, este un cetățen turc născut în 1973 și este în prezent reținut în închisoarea tipului Diyarbakır D. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Özbekli, un avocat practicant în Diyarbakır.

Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 septembrie 1994, reclamantul a fost reținut în arest de poliție, deoarece a fost suspectat de implicare în activitățile lui Hizbullah , o organizație ilegală. La 4 octombrie 1994, reclamantul a fost reținut în reținere. La 24 octombrie 1994, procurorul public de la Tribunalul de Securitate de Stat din Diyarbakır a depus un proiect de acuzație, acuzând reclamantul și alte 27 de persoane care au aderat la Hizbullah. La 18 noiembrie 1994, Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a organizat prima audiere cu privire la fondul cauzei. La date diferite, alte cauze au fost aderate la cauza atacată împotriva reclamantului și a co-acusat-o.

La sfârșitul fiecărei audieri Curtea de Securitate de Stat din Diyarbakır a considerat detenția continuată a reclamantului, fie din propunerea sa, fie la cererea reclamantului. Curtea a ordonat detenția continuată a reclamantului în fiecare ocazie având în vedere starea dovezii, natura infracțiunii și gravitatea posibilului condamnare. Potrivit informațiilor din caz, procedurile penale împotriva reclamantului sunt încă în așteptare. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că durata deținerii sale în reținere este excesivă. Reclamantul a afirmat că durata procedurii penale împotriva sa este încălcată de cerința de „tempă rezonabilă” a articolului 6 § 1 din Convenție.

HOTĂRÂREA Curții a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex grație 15.000 de euro în favoarea dlui Abdulgafur Batmaz, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Abdulgafur Batmaz, reține că Guvernul Turciei sunt dispus să-mi plătească ex-grația suma de 15.000 de euro (cincăzeci mii) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia notă de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amenzile Convenției).

Cu toate acestea, în circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea consideră că statul ar trebui să se asigure încă că sunt luate toate măsurile necesare pentru a permite încheierea cât mai rapidă a procedurii penale în acest caz, ținând seama de cerințele bunei administrații a justiției sau pentru a elibera reclamantul în așteptarea rezultatului acestei proceduri (a se vedea Yakıșan c. Turcia , nr. 11339/03 , § 49, 6 martie 2007, și Katic c. Serbia (dec.), nr. 13920/04, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista cazurilor sale.

SECOND SECTION

DECISION Application no. 34997/06 by Abdulgafur BATMAZ against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 1 April 2008 as a Chamber composed of: Antonella Mularoni, President, Ireneu Cabral Barreto, Rıza Türmen, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, judges, and Sally Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 21 August 2006, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Abdulgafur Batmaz, is a Turkish national who was born in 1973 and is currently detained on remand in the Diyarbakır D-type prison.

He was represented before the Court by Mr M. Özbekli, a lawyer practising in Diyarbakır. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 12 September 1994 the applicant was taken into police custody as he was suspected of involvement in the activities of Hizbullah , an illegal organisation. On 4 October 1994 the applicant was detained on remand. On 24 October 1994 the public prosecutor at the Diyarbakır State Security Court filed a bill of indictment, charging the applicant and 27 other persons with membership of Hizbullah. On 18 November 1994 the Diyarbakır State Security Court held the first hearing on the merits of the case.

On different dates, other cases were joined to the case brought against the applicant and his co-accused. At the end of each hearing the Diyarbakır State Security Court considered the applicant’s continued detention, either of its own motion or upon the request of the applicant. The court ordered the applicant’s continued detention on every occasion having regard to the state of the evidence, the nature of the offence and the gravity of the possible sentence. According to the information in the case file, the criminal proceedings against the applicant are still pending. COMPLAINTS The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention that the length of his detention on remand is excessive.

The applicant alleged that the length of the criminal proceedings against him is in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention. THE LAW The Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay ex gratia 15,000 (fifteen thousand) euros to Mr Abdulgafur Batmaz with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Turkish liras at the rate applicable on the date of payment and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Abdulgafur Batmaz, note that the Government of Turkey are prepared to pay me ex gratia the sum of 15,000 (fifteen thousand) euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Turkish liras at the rate applicable on the date of payment and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Nevertheless, in the particular circumstances of the case, the Court considers that the State should still ensure that all necessary steps are taken to allow the criminal proceedings in the present case to be concluded as speedily as possible, while taking into account the requirements of the proper administration of justice, or to release the applicant pending the outcome of these proceedings (see Yakıșan v. Turkey , no. 11339/03, § 49, 6 March 2007, and Katic v. Serbia (dec.), no. 13920/04, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Sally Dollé Antonella Mularoni Registrar President