ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1779/2015

Asupra

cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:

Prin

cererea formulată la data de 13 decembrie 2013,

astfel cum a fost precizată la datele

de 01 aprilie 2014 și 03 iunie 2014, reclamanta C.C. a chemat în judecată pe

pârâții P.C.C., P.A.M., U.L., U.D. și I.C., solicitând următoarele:

1) obligarea

pârâților P.C.C. și P.A.M. să-i lase în deplină proprietate și liniștită

posesie terenul arabil extravilan în suprafață de 9.200,08 mp, situat în comuna

Sinești, județul Ialomița, tarlaua 57/1, parcela 70, identificat cu nr. cadastral

și înscris în cartea funciara electronică 26289 Sinești (provenită din

conversia pe hârtie a C.F.) și terenul arabil extravilan în suprafață de 15.600

mp situat în comuna Sinești, județul Ialomița, tarlaua 57/1, parcela 71,

identificat cu nr. cadastral X și înscris în cartea funciară electronică x

Sinești (provenită din conversia pe hârtie a C.F.);

2)

anularea contractului de

vânzare-cumpărare autentificat din 18 septembrie 2013 la B.N.P. – M.D., cu

sediul în mun. București;

3) anularea

contractului de vânzare-cumparare autentificat din 13 octombrie 2006 la B.N.P. C.S.P.,

cu sediul în loc. Voluntari, județul Ilfov;

4) achitarea

de către pârâți a contravalorii lipsei de folosință a terenului de 26.084,24

lei, pentru perioada 13 decembrie 2010 - 13 decembrie 2013.

Prin cererea

precizatoare formulată la data de 01 aprilie 2014, aflată la fila 353 - dosar

de fond, reclamanta C.C. a arătat, referitor la capătul patru de cerere privind

contravaloarea lipsei de folosință a terenului, că înțelege să își restrângă

pretențiile la ultimii trei anteriori promovării acțiunii, respectiv pentru

perioada 13 decembrie 2010 - 13 decembrie 2013, estimată provizoriu la suma de

21.428, 58 lei, sumă ce urmează a fi actualizată până la plata efectivă.

Prin cerere reconvențională,

formulată în contradictoriu

cu reclamanta, dar și cu pârâta SC I.L.S.T.L. SRL, pârâta I.C. a solicitat

anularea contractului de donație din 10 iulie 1995 șt a contractului de donație

din 10 iulie 1995, ambele încheiat cu reclamanta, precum și a contractului de

donație autentificat din 05 septembrie 1996 încheiat între reclamantă și SC

LL.S.T.L. SRL.

Pârâții U.L. și U.D.

au formulat cerere de chemare în

garanție a pârâtei I.C., a numitului C.T. și G.M., în calitate de registrator

și, respectiv, asistent-registrator în cadrul Oficiului de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Ialomița - B.C.P.I. Slobozia și a acestei instituții,

solicitând ca, în măsura în care se admite cererea reclamantei, să fie admisă

și cererea de chemare în garanție, urmând ca fiecare din chemații în garanție

să fie obligați ia plata sumelor enunțate în petitul cererii de chemare în

garanție.

Pârâții P.C.C.

și P.A.M.

au formulat cerere

de chemare în garanție a pârâților U.L. și U.D.

Prin Sentința civilă nr. 1222/ F din

18 iunie 2014, Tribunalul Ialomița

a

respins, ca neîntemeiate, atât cererea formulată de reclamantă împotriva

pârâților P.C.C., P.A.M., U.L., U.D. și I.C., cât și cererea reconvențională

formulată de pârâta I.C. în contradictoriu cu reclamanta și pârâta SC I.L.S.T.L.

SRL, reprezentată de curator special avocat I.T., instanța a anulat, ca

netimbrate, atât cererea de chemare în garanție formulată de pârâții U.L. și U.D.,

cât și cererea de chemare în garanție formulată de pârâții P.C.C. și P.A.M.

Totodată, în temeiul art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, a dispus

avansarea sumei de 600 lei reprezentând remunerația curatorului special din

fondurile

Ministerului Justiției și a obligat pe

pârâta I.C. Ia piața către stat a acestei sume.

Prin Decizia

nr. 141/ A din 12 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

s-a admis apelul declarat

de reclamanta-pârâtă C.C. împotriva Sentinței civile nr. 1222 din 18 iunie 2014,

pronunțată de Tribunalul Ialomița.

În

consecință, a fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul ca:

- a fost

anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 octombrie 2006 la B.N.P.

- C.S.P.;

- a fost

anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 18 septembrie 2013 la B.N.P.

- M.D.;

- au

fost obligați pârâții P.C.C. și P.A.M. să lase reclamantei, în deplină

proprietate și liniștită posesie, suprafața de 9.200,08 mp teren, situat în

comuna Sinești, județul Ialomița, parte din tarlaua 57/1, parcela 70, cu nr. cadastral

x, înscris în CF al localității Sinești (ce nu a făcut obiectul contractului de

donație autentificat din 05 septembrie 1996 la B.N.P. - M.P., donat de către

reclamantă către SC I.L.S.T.L. SRL) și suprafața de 15.600 mp teren extravilan,

situat în comuna Sinești, județul Ialomița, tarlaua 57/1, parcela 71, cu număr

cadastral x din CF al localității Sinești.

Au fost

menținute restul dispozițiilor sentinței.

A fost

anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta I.C. împotriva aceleiași

sentințe civile.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta C.C.

recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 07 mai 2015.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a procedat, la data de 26 mai 2015, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului.

Completul de

filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus, prin rezoluția din 09 iunie 2015, comunicarea raportului părților,

pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art.

493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

aflate la filele 28-30, 37-38, 41-44 din dosarul de recurs, raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentei și

intimaților.

Intimații U.L.,

U.D. și P.C.C., P.A.M. au depus puncte de vedere asupra raportului, astfel cum

prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., prin care au solicitat

respingerea recursului ca inadmisibil.

Analizând

recursul formulai, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din

oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Legalitatea

căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă

decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin

urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte

mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei

hotărâri judecătorești.

Dreptul de a

exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui.

Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva

aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de

atac.

Recursul este

o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și

limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii

atacate cu regulile de drept,

Potrivit

dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive

hotărârile date în apel, rară drept de recurs, precum și cele neatacate cu

recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind noul Cod de procedură civilă, publicată în M. Of. din data de 12

februarie 2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a

prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în

cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de munca

și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind

repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri

evaluabile în bani în valoare de până la 1.000,000 lei inclusiv. De asemenea,

nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel in cazurile in

care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În prezenta

cauză, fiind vorba despre un litigiu evaluabil în bani, cu o valoare mai mică

de 1.000.000 lei (valoare totală de 522.817,58 lei), început după data intrării

în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. 18 alin. (2) din actul normativ

amintit, se constată că Decizia nr. 141/ A din 12 martie 2015 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, nu este supusă recursului.

Prin urmare,

instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta C.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamanta C.C. împotriva Deciziei nr. 141/ A din 12 martie 2015 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

septembrie 2015.