ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1779/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 13 decembrie 2013, astfel cum a fost precizată la datele de 01 aprilie 2014 și 03 iunie 2014, reclamanta C.C. a chemat în judecată pe pârâții P.C.C., P.A.M., U.L., U.D. și I.C., solicitând următoarele: 1) obligarea pârâților P.C.C. și P.A.M.

să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul arabil extravilan în suprafață de 9.200,08 mp, situat în comuna Sinești, județul Ialomița, tarlaua 57/1, parcela 70, identificat cu nr. cadastral și înscris în cartea funciara electronică 26289 Sinești (provenită din conversia pe hârtie a C.F.) și terenul arabil extravilan în suprafață de 15.600 mp situat în comuna Sinești, județul Ialomița, tarlaua 57/1, parcela 71, identificat cu nr. cadastral X și înscris în cartea funciară electronică x Sinești (provenită din conversia pe hârtie a C.F.); 2) anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 18 septembrie 2013 la B.N.P. – M.D., cu sediul în mun. București; 3) anularea contractului de vânzare-cumparare autentificat din 13 octombrie 2006 la B.N.P.

C.S.P., cu sediul în loc. Voluntari, județul Ilfov; 4) achitarea de către pârâți a contravalorii lipsei de folosință a terenului de 26.084,24 lei, pentru perioada 13 decembrie 2010 - 13 decembrie 2013. Prin cererea precizatoare formulată la data de 01 aprilie 2014, aflată la fila 353 - dosar de fond, reclamanta C.C. a arătat, referitor la capătul patru de cerere privind contravaloarea lipsei de folosință a terenului, că înțelege să își restrângă pretențiile la ultimii trei anteriori promovării acțiunii, respectiv pentru perioada 13 decembrie 2010 - 13 decembrie 2013, estimată provizoriu la suma de 21.428, 58 lei, sumă ce urmează a fi actualizată până la plata efectivă. Prin cerere reconvențională, formulată în contradictoriu cu reclamanta, dar și cu pârâta SC I.L.S.T.L.

SRL, pârâta I.C. a solicitat anularea contractului de donație din 10 iulie 1995 șt a contractului de donație din 10 iulie 1995, ambele încheiat cu reclamanta, precum și a contractului de donație autentificat din 05 septembrie 1996 încheiat între reclamantă și SC LL.S.T.L. SRL. Pârâții U.L. și U.D. au formulat cerere de chemare în garanție a pârâtei I.C., a numitului C.T. și G.M., în calitate de registrator și, respectiv, asistent-registrator în cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița - B.C.P.I. Slobozia și a acestei instituții, solicitând ca, în măsura în care se admite cererea reclamantei, să fie admisă și cererea de chemare în garanție, urmând ca fiecare din chemații în garanție să fie obligați ia plata sumelor enunțate în petitul cererii de chemare în garanție.

Pârâții P.C.C. și P.A.M. au formulat cerere de chemare în garanție a pârâților U.L. și U.D. Prin Sentința civilă nr. 1222/ F din 18 iunie 2014, Tribunalul Ialomița a respins, ca neîntemeiate, atât cererea formulată de reclamantă împotriva pârâților P.C.C., P.A.M., U.L., U.D. și I.C., cât și cererea reconvențională formulată de pârâta I.C. în contradictoriu cu reclamanta și pârâta SC I.L.S.T.L. SRL, reprezentată de curator special avocat I.T., instanța a anulat, ca netimbrate, atât cererea de chemare în garanție formulată de pârâții U.L. și U.D., cât și cererea de chemare în garanție formulată de pârâții P.C.C. și P.A.M. Totodată, în temeiul art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, a dispus avansarea sumei de 600 lei reprezentând remunerația curatorului special din fondurile Ministerului Justiției și a obligat pe pârâta I.C.

Ia piața către stat a acestei sume. Prin Decizia nr. 141/ A din 12 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta-pârâtă C.C. împotriva Sentinței civile nr. 1222 din 18 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița. În consecință, a fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul ca: - a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 octombrie 2006 la B.N.P. - C.S.P.; - a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 18 septembrie 2013 la B.N.P. - M.D.; - au fost obligați pârâții P.C.C. și P.A.M. să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 9.200,08 mp teren, situat în comuna Sinești, județul Ialomița, parte din tarlaua 57/1, parcela 70, cu nr. cadastral x, înscris în CF al localității Sinești (ce nu a făcut obiectul contractului de donație autentificat din 05 septembrie 1996 la B.N.P.

- M.P., donat de către reclamantă către SC I.L.S.T.L. SRL) și suprafața de 15.600 mp teren extravilan, situat în comuna Sinești, județul Ialomița, tarlaua 57/1, parcela 71, cu număr cadastral x din CF al localității Sinești. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. A fost anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta I.C. împotriva aceleiași sentințe civile. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C.C. recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 07 mai 2015. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 26 mai 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 09 iunie 2015, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 28-30, 37-38, 41-44 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentei și intimaților. Intimații U.L., U.D. și P.C.C., P.A.M. au depus puncte de vedere asupra raportului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., prin care au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. Analizând recursul formulai, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, rară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul Cod de procedură civilă, publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de munca și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000,000 lei inclusiv.

De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel in cazurile in care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. În prezenta cauză, fiind vorba despre un litigiu evaluabil în bani, cu o valoare mai mică de 1.000.000 lei (valoare totală de 522.817,58 lei), început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. 18 alin. (2) din actul normativ amintit, se constată că Decizia nr. 141/ A din 12 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, nu este supusă recursului. Prin urmare, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta C.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta C.C. împotriva Deciziei nr. 141/ A din 12 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2015.