ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1753/2015

Deliberând

asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 07 noiembrie 2012,

reclamanta N.R.M.

a declarat recurs împotriva

încheierii de ședință din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de

muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 3495/2/2009.

Prin încheierea de

ședință din 13 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Înalta Curte constată

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la

perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe

rol, din oficiu, la data de 03 iunie 2015, pentru a se verifica dacă sunt

întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui din

urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1

an.

Ca atare, perimarea

apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în

soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de

desistare de la judecată.

În definirea

perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente

esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra

căilor de atac.

În speță, din culpa

părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 13 mai 2014 - data suspendării

cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel

condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată așadar

că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ.,

cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de

stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

În consecință, se va constata,

din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul declarat de reclamanta

N.R.M. împotriva încheierii de ședință din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr.

3495/2/2009 fiind perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta N.R.M. împotriva încheierii de ședință din 10

noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale,

pronunțată în Dosarul nr. 3495/2/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2015.