ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului penal de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19 din data de 31 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori,

a fost achitată inculpata L.R., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253

1

C. pen. anterior și, în temeiul

art. 18 raportat la art. 91 C. pen. anterior i-a fost aplicată inculpatei sancțiunea amenzii administrative de 800 lei.

În temeiul art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. anterior a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 500 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dispus în Dosarul nr. 205/P/2013, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimisă în judecată inculpata L.R., pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prev. și ped. de art. 253

1

alin. (1) C. pen. anterior.

S-a reținut că, în calitate de primar al com. Dragu, jud. Sălaj, inculpata a încheiat contractul de arendă din data de 4 martie 2011, privind suprafața de 111 ha pășune din patrimoniul unității administrativ-teritoriale, cu nora sa, L.A., afin gradul I, în calitate de arendaș, realizând un folos material pentru aceasta, constând în exploatarea bunurilor agricole și obținerea de plăți din fonduri europene nerambursabile de la A.P.I.A., în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață, din care pentru campania 2011 (S.A.P.S. - Schemă de plată unică pe suprafață în cuantum de 100,65 euro/ha) a încasat efectiv suma totală de 21.179,06 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. anterior.

Analizând probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, curtea de apel a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpata L.R. era primar al com. Dragu, jud. Sălaj din anul 2004 și în perioada exercitării celor două mandate de primar, în perioada 2004 -2012, la nivelul autorității locale nu s-au stabilit condițiile în care să fie date în arendă terenurile aflate în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, fiind adoptată de către Consiliul Local doar o hotărâre cu caracter general, hotărârea din 21 martie 2008 privind măsurile în vederea bunei gospodăriri a pășunilor naturale în anul 2008, emisă în scopul de a se asigura o exploatare rațională și o redistribuire echilibrată a suprafețelor în raport de numărul animalelor (filele 37-38, hotărâre, proiect hotărâre).

În exercitarea mandatului de primar, ce-i conferea și calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, inculpata L.R. a încheiat contracte de arendă cu persoanele fizice ce au solicitat arendarea unor suprafețe din patrimoniul comunei, stabilind și condițiile concrete în care să

se facă arendarea (suprafața, amplasamentul, perioada, nivelul arendei), invocând ca și temei Legea arendării din 1994, iar ca și împuternicire din partea Consiliului Local, hotărârea sus - amintită.

S-a reținut, în sarcina inculpatei L.R., că, în calitate de reprezentant al primăriei com. Dragu, a încheiat 11 contracte de arendare în perioada 2008-2012, printre care figurează și contractul de arendare din 04 martie 2011, semnat în calitate de arendaș cu L.A., nora inculpatei, situație de fapt care nu a fost contestată de inculpată.

Astfel cum a recunoscut și inculpata și cum a rezultat din mențiunile efectuate în declarațiile de avere și de interese, nora inculpatei împreună cu fiul acesteia L.C.I., desfășurau activități ca și producători agricoli, cultivând terenurile proprietatea inculpatei și ocupându-se de creșterea animalelor.

Situația de fapt descrisă s-a coroborat cu declarația martorei L.A., care a susținut că, în vederea accesării fondurilor europene avea nevoie de o suprafață de pășune, motiv pentru care a înregistrat o cerere prin care a solicitat arendarea unei suprafețe de 111 ha pășune, pe o durată de 5 ani, pentru pășunarea bovinelor pe care le deținea împreună cu membrii familiei sale.

În condițiile expuse, inculpata L.R., în calitate de primar al com. Dragu, jud. Sălaj, a încheiat contractul de arendă din data de 4 martie 2011, privind suprafața de 111 ha pășune din patrimoniul unității administrativ-teritoriale, cu nora sa, L.A., în calitate de arendaș, pe o durată de 5 ani, la un nivel al arendei de 15% din valoarea subvenției primite, iar plata urma să se facă în termen de 15 zile de la încasarea integrală a finanțării.

Totodată, s-a reținut că erau net favorabile arendașului L.A. clauzele, inclusiv sub aspectul modului de calcul și de plată al arendei, condiționat de nivelul și data încasării integrale a subvenției agricole, ajungându-se la un cuantum al arendei plătite mai mic decât cel prevăzut în alte contracte. Astfel, pentru anul 2011, în baza acestui contract a fost plătită către Primăria com. Dragu suma de 6.275 lei (56,53 lei/ha), în timp ce pentru arendarea unor suprafețe mult mai mici cuantumul arendei a fost stabilit la 100 lei/ha/an, începând cu 01 ianuarie 2011.

Depoziția martorului S.I., viceprimarul localității în perioada în care a fost încheiat contractul a relevat însă că, deși modalitatea de calcul a arendei a fost diferită în ceea ce privește acest contract suma încasată de

primărie a fost cel puțin egală cu sumele încasate de primărie în cazul celorlalte contracte (fila 47 dosar instanță).

Așa fiind, s-a apreciat că starea de fapt reținută în cauză a rezultat din: declarații inculpată L.R., declarații martori L.A., P.R.V., G.V., S.I., Hotărârea Consiliului local Dragu din 2008, proiectul hotărârii, în copie, certificat de producător L.A. din 09 mai 2011, certificat de căsătorie, pașapoarte bovine, cerințe accesare fonduri europene, extras registre Primăria Dragu, declarații de avere și interese L.R., L.C.I., contract de arendare, cerere, extras evidențe Primăria Dragu, adresa de reziliere contract de arendare, cerere de reziliere, documente A.P.I.A., copii după alte contracte de arendă încheiate în 2011.

Prin urmare, pentru toate argumentele de fapt și de drept expuse, Curtea a reținut ca fiind dovedit faptul că, în ceea ce privește modul și mijloacele de săvârșire a faptei, precum și împrejurările în care fapta a fost comisă, probele administrate au relevat că inculpata a încheiat contractul de arendă din data de 4 martie 2011, privind suprafața de 111 ha pășune din patrimoniul unității administrativ-teritoriale, cu nora sa, L.A., în calitate de arendaș, pe o durată de 5 ani. Foloasele materiale realizate în baza acestui contract au constat în obținerea spre exploatare agricolă a unei suprafețe de 111 ha de teren din domeniul comunei și încasarea fondurilor europene nerambursabile în sumă totală de 21.179,06 lei, acordate pentru suprafața arendată în cadrul schemelor de sprijin, pentru anul 2011.

Beneficiar al acestor foloase materiale a fost nora inculpatei, martora L.A., afin gradul I, iar din probatoriul administrat a rezultat că foloasele au profitat și altor persoane și anume, soțului martorei, L.C.I., fiul inculpatei, ținând cont de implicarea comună a acestora în aspectele legate de obținerea arendării, în exploatarea bunurilor agricole și în crearea condițiilor pentru accesarea fondurilor europene.

Contractul, încheiat inițial pe o durată de 5 ani, a fost reziliat prin acordul părților începând cu luna februarie 2012.

În drept, s-a apreciat că faptele comise de inculpata L.R., întrunesc, atât sub aspect subiectiv, cât și obiectiv, elementele constitutive a infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253

1

C. pen. anterior, întrucât inculpata, primar al com. Dragu și funcționar public în sensul art. 147 alin. (1) C. pen. anterior, prin încheierea contractului de arendă a îndeplinit un act în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Conform art. 62 din

Legea administrației publice nr. 215/2001, republicată, primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoane fizice și juridice.

Raportându-se la circumstanțele în care au fost comise faptele, Curtea a subliniat că acestea prezintă o atingere minimă adusă valorilor apărate de lege, deoarece în concret sunt lipsite în mod vădit de importanță, în sensul art. 18

1

C. pen. anterior.

La individualizarea judiciară a pedepsei, în raport de criteriile prevăzute de art. 71 C. pen. anterior, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, dedus din circumstanțele cauzei, calitatea de primar al inculpatei, consecințele produse, încasarea fondurilor europene nerambursabile în sumă totală de 21.179,06 lei. Pe de altă parte, au fost luate în considerare și datele personale ale inculpatei, constând în buna reputație dobândită anterior trimiterii în judecată, nefiind cunoscută cu antecedente penale, dar și vârsta acesteia de 66 de ani, căsătorită, având doi copii majori, în prezent pensionară și care a invocat în apărare faptul că nu a cunoscut prevederile art. 253

1

C. pen. anterior.

Împotriva acestei sentințe penale

a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 03 martie 2014.

Criticile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj au vizat latura penală a cauzei.

Prin motivele de apel formulate în scris și modificate oral cu ocazia dezbaterilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în esență, a criticat netemeinicia sentinței penale apelate sub aspectul greșitei achitări a inculpatei L.R. în sensul că fapta săvârșită de aceasta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii prevăzute de art. 253 alin. (1) C. pen. anterior, considerând că fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege și justifică aplicarea unei pedepse.

Pe de altă parte, a mai susținut că decizia de arendare și condițiile în care s-a încheiat contractul, i-au aparținut exclusiv inculpatei, care a avut în vedere, cu prioritate, interesul de a asigura familiei fiului său posibilitatea de a accesa fonduri europene nerambursabile prin utilizarea terenului arendat, folosindu-se de funcția publică pentru a acționa în interesul familiei sale.

Clauzele contractuale erau net favorabile arendașului, inclusiv sub aspectul modului de calcul și de plată a arendei, condiționat de nivelul și data

încasării integrale a subvenției agricole, ajungându-se la un cuantum al arendei plătite mai mic decât cel prevăzut în alte contracte. Astfel, pentru anul 2011, în baza acestui contract, a fost plătită către Primăria com. Dragu, suma de 6.275 lei (56,53 lei/ha), în timp ce pentru arendarea unei suprafețe mai mici, cuantumul arendei a fost stabilit la 100 lei/ha, începând cu data de 01 ianuarie 2011.

Lipsa de transparență la încheierea contractului prin ascunderea existenței acestuia față de unii angajați ai primăriei (martora P.R., secretarul comunei a confirmat că nu a cunoscut existența contractului decât ulterior) și înregistrarea tardivă a actului de arendare în evidențele cerute de lege, deși viza administrarea unui teren din domeniul primăriei (doar după ce a fost folosit la A.P.I.A.), actul figurând ulterior contractelor de arendă încheiate în perioada aprilie - iunie 2011, dovedește din perspectiva procurorului că inculpata a acționat în mod deliberat fiind conștientă de încălcarea îndatoririlor sale publice.

Totodată, în susținerea apelului, a afirmat că foloasele materiale realizate în baza acestui contract au constat în obținerea spre exploatare agricolă a unei suprafețe de 111 ha teren din domeniul com. Dragu și încasarea fondurilor europene nerambursabile în sumă totală de 21.179,06 lei acordate pentru anul 2011, creându-se în mod artificial toate condițiile necesare pentru încheierea contractului în detrimentul altor producători agricoli din comună. In legătură cu acest aspect, a făcut trimitere la declarația martorului G.V.

Sub aspectul laturii subiective, procurorul a considerat că inculpata a acționat cu intenția frauduloasă de a-și avantaja propria familie în obținerea de foloase materiale din exploatarea bunurilor aflate în patrimoniul comunei și-a folosit funcția publică pentru a acționa în interesul familiei sale.

Din perspectiva procurorului, modalitatea și împrejurările concrete în care inculpata a comis fapta, corelate cu scopul urmărit prin incriminarea conflictului de interese și anume acela de a asigura o comportare corectă a funcționarului public în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în afara unor interese private, conduc la concluzia că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La termenul de judecată din 13 iunie 2014, conform art. 420 alin. (4) raportat la art. 374 alin. (2), art. 378, art. 108 și urm. C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea inculpatei L.R., declarația acesteia fiind atașată la dosar.

Analizând apelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în raport cu motivele invocate și din oficiu, conform ort 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, Înalta Curte apreciază că potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 255/2013, sentințele supuse căilor de atac ordinare potrivit legii vechi, cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi, sunt supuse apelului.

Având în vedere că sentința penală nr. 19 din 31 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost pronunțată anterior intrării în vigoare, la data de 1 februarie 2014 a noului C. proc. pen. dispoziția tranzitorie menționată este aplicabilă în cauză, iar calea de atac ordinară este apelul și nu recursul cum s-a stipulat în sentința atacată.

Înalta Curte, reexaminând ansamblul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, în urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (8) C. proc. pen., constată că săvârșirea de către inculpata L.R. a faptei deduse judecății (conflict de interese) în modalitatea reținută prin hotărârea instanței de fond, este confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probe certe și legal administrate.

La reținerea situației de fapt s-a ținut seama de conținutul probelor administrate în faza de urmărire penală și în prima instanță, anume de declarațiile de recunoaștere ale inculpatei care se coroborează cu cele ale martorilor martori L.A., P.R.V., G.V., S.I., hotărârea din 2008 emisă de Consiliul Local Dragu, proiectul hotărârii, în copie, certificat de producător L.A. din 09 mai 2011, certificat de căsătorie, pașapoarte bovine, cerințe accesare fonduri europene, extras registre Primăria Dragu, declarații de avere și interese L.R., L.C. - Iuliu, contract de arendare, cerere, extras evidențe Primăria Dragu, adresa de reziliere contract de arendare, cerere de reziliere, documente A.P.I.A., copii după alte contracte de arendă încheiate în 2011.

În contextul acestui material probator, prima instanță a reținut, în mod corect, că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii de conflict de interese pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Instanța de fond a analizat temeinic probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, precum și cele administrate în fața primei instanțe și a reținut o situație de fapt concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă.

Astfel, pe baza analizei coroborate a întregului material probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și în prima instanță, instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt dedusă judecății, constând în aceea că inculpata, în calitate de primar al com. Dragu, jud. Sălaj, a încheiat cu nora sa, L.A., afin de gradul I, în calitate de arendaș, contractul de arendă din 04 martie 2011 având ca obiect obținerea spre exploatare agricolă a unei suprafețe de 111 ha pășune din patrimoniul unității administrativ teritoriale, în urma căruia a încasat fonduri europene nerambursabile în sumă totală de 21.179,06 lei acordate pentru anul 2011.

Situației de fapt anterior descrise, i s-a dat, în drept, o justă încadrare juridică, însă instanța de fond raportându-se la circumstanțele în care a fost comisă fapta, a apreciat ca aducând o minimă atingere valorilor apărate de lege, fiind în concret lipsită de importanță, în sensul art. 18

1

C. pen. anterior, motiv pentru care a dispus achitarea acesteia.

Așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, evaluat în mod corespunzător de către prima instanță, inculpata, a prevăzut clauze net favorabile nurorii sale, atât sub aspectul modului de calcul și de plată al arendei, condiționat de nivelul și data încasării integrale a subvenției agricole, ajungându-se la un cuantum al arendei plătite mai mic decât cel prevăzut în alte contracte, 56,53 lei/ha față de 100 lei/ha/an, reținându-se că s-a urmărit obținerea de fonduri europene nerambursabile.

Analizând, în concret, criticile formulate de parchet în cuprinsul motivelor de apel, în sensul că inculpata a acționat cu intenția frauduloasă de a-și avantaja propria familie în obținerea de foloase materiale, din exploatarea bunurilor aflate în patrimoniul comunei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată justețea aprecierii de către instanța fondului asupra gravității faptei săvârșite de inculpată, prin raportare la valorile sociale atinse prin încheierea contractului de arendă, dovedită prin declarațiile coroborate ale inculpatei cu cele ale martorilor audiați în fața instanței.

Astfel, în declarația dată, viceprimarul S.l. a afirmat că, „nu s-a încercat ascunderea încheierii respectivului contract și că era absolut normală încheierea contractului cu nora inculpatei, L.A. care deținea animale astfel că era normal să beneficieze și de pășune" și în ceea ce

privește controversa cuantumului arendei de plată, martorul a afirmat ca „ a fost cel puțin egal sau mai mare decât suma stabilită inițial de Consiliul Local", coroborate cu declarația martorului L.A. care a precizat că „în privința altor contracte de arendă, nivelul arendei era de 35 lei/ha", arătând că nu a obținut vreun profit, fiind chiar în minus, acesta fiind motivul pentru care a fost reziliat contractul după numai un an, aspect confirmat și de martorul P.R.V.

De altfel, situația de fapt concretă a fost recunoscută de către inculpata L.R., a cărei atitudine nu a fost una de negare a încheierii contractului de arendare cu nora sa, L.A., precizând că terenul solicitat de nora sa nu era revendicat și nici înscris la A.P.I.A. de vreo altă persoană, astfel a considerat că legea îi permite închirierea nurorii sale ca oricărui cetățean a unei suprafațe de teren necesară pentru pășunarea bovinelor pe care le deținea.

În acest sens, instanța de judecată trebuie să evalueze, pe de o parte, aspectele ce țin de materialitatea faptei în sine, iar, pe de altă parte, elementele referitoare la persoana inculpatei, numai examinate împreună acestea putând conduce la stabilirea în concret a pericolului social al faptei.

Astfel, Înalta Curte reține că sancțiunea administrativă aplicată inculpatei este corect individualizată și proporțională cu gradul de pericol social redus produs prin fapta săvârșită și de natură să satisfacă cerințele prevăzute de legea penală.

Din această perspectivă, fapta săvârșită de inculpata L.R., prin natura ei și consecințele produse, prezintă un grad redus de pericol social, iar datele ce caracterizează persoana acesteia care, până în prezent și-a conformat atitudinea exigențelor legii penale, bucurându-se de apreciere la locul de muncă și în comunitatea din care face parte, având, totodată o atitudine procesuală corespunzătoare, inculpata dovedind interes pentru rezolvarea situației sale juridice, se înfățișează în opinia Înaltei Curți, ca împrejurări suficient de relevante care sunt în măsură să inducă instanței convingerea că fapta săvârșită de aceasta, ce constituie obiectul prezentei cauze, este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, ulterior pronunțării deciziei în apel, 31 ianuarie 2014 a intrat în vigoare, la data de 01 februarie 2014, Legea nr. 286/2009 privind C. pen., care impune o analiză a incidenței dispozițiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunțat Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile și alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispozițiilor penale din legi succesive care își găsesc aplicarea în speță.

Utilizând așadar criteriul aprecierii in concreto vor fi examinate aspectele privind modificarea condițiilor de incriminare și a tratamentului sancționator.

Pentru a deveni aplicabile dispozițiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiției de existență a unei situații tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzației să fie infracțiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă, cât și conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condițiilor de incriminare, se constată următoarele:

Prin dispozițiile art. 253

1

C. pen. anterior era incriminată fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 6 luni și 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durată maximă.

Astfel, pentru infracțiunea de conflict de interese i-a fost aplicată inculpatei L.R. sancțiunea amenzii administrative de 800 lei, în temeiul art. 18

1

raportat la art. 91 C. pen. anterior.

În prezent, infracțiunea de conflict de interese incriminează în art. 301 C. pen. fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă

persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între un an și 5 ani închisoare și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

Din analiza comparativă a celor două texte de lege din perspectiva acuzațiilor concrete aduse inculpatei în cauză, respectiv că, în calitate de reprezentant al primăriei com. Dragu, a încheiat 11 contracte de arendare în perioada 2008-2012, printre care figurează și contractul de arendare din 04 martie 2011, semnat în calitate de arendaș cu L.A., nora inculpatei constând în obținerea spre exploatare agricolă a unei suprafețe de 111 ha teren din domeniul com. Dragu și încasarea fondurilor europene nerambursabile în sumă totală de 21.179,06 lei acordate pentru anul 2011, creându-se în mod artificial toate condițiile necesare pentru încheierea contractului în detrimentul altor producători agricoli din comună, se constată că faptele continuă să fie incriminate în Ieșea nouă, fiind realizată condiția continuității incriminării.

Examinând regulile de aplicare în timp a legii penale cu privire la faptele ce nu prezintă o gravitate care să justifice stabilirea unei pedepse, dispozițiile legale aflate în succesiune sunt art. 18

1

C. pen. anterior și art. 80 C. pen. Având în vedere condițiile de aplicare și regimul sancțiunii aplicabile, comparând prevederile art. 18

1

C. pen. anterior cu cele ale art. 80 C. pen., instanța apreciază că reglementarea mai favorabilă este art. 18

1

C. pen. anterior.

Dispozițiile art. 80 C. pen. apar ca fiind mai aspre prin prisma dispozițiilor art. 82 C. pen.

În consecință, având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpata L.R. este C. pen. anterior care, în ansamblul dispozițiilor sale, creează acesteia o situație mai avantajoasă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor arț 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinței penale nr. 19 din data de 31 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului declarat de Parchet vor rămâne în sarcina starului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată L.R. în sumă de 50 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinței penale nr. 19 din data de 31 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată L.R. în sumă de 50 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2014.