ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6874/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6874/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de 24 noiembrie 2011, L.G. a chemat în judecată A.N.I.,

solicitând anularea raportului de evaluare din 7 noiembrie 2011 prin care s-a

reținut nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese.

Astfel,

s-a învederat că prin actul administrativ menționat s-a stabilit că reclamantul,

deputat în Parlamentul României, a propus și a avizat contractul individual de

muncă pe durată determinată - încheiat între fratele L.I. și Camera

Deputaților.

Reclamantul

a arătat că nici prevederile art. 70 și 71 din Legea nr. 161/2003 privind unele

măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice a

funcțiilor publice și în mediul de afaceri și nici dispozițiile Legii nr. 96/2006

privind Statutul deputaților și al senatorilor nu includ parlamentarii în

categoria persoanelor față de care este reglementat conflictul de interese.

În

același sens, a mai învederat reclamantul, s-a pronunțat și Comisia permanentă

a Camerei Deputaților și Senatului, care a stabilit prin Hotărârea privind interpretarea

unitară a art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006, emisă la 18 octombrie 2011,

publicată în M. Of., că situația conflictului de interese nu poate fi reținută

în privința angajării personalului birourilor parlamentare ale deputaților și senatorilor

prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract

civil, indiferent de calitatea persoanei angajate.

Prin

sentința nr. 29 din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea

raportului de evaluare contestat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că sunt de strictă interpretare

și aplicare dispozițiile prin care s-a reglementat regimul conflictului de

interese în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, care reprezintă o

restrângere a exercițiului unor drepturi și libertăți prevăzute în Constituție.

Instanța

a constatat că în materia conflictului de interese nu există nici o dispoziție

legală care să se refere expres la deputați și senatori, prevederile art. 70 și

71 din Legea nr. 161/2003 conținând doar principii generale, extinderea

acestora la alte categorii de persoane care exercită funcții de demnitate publică,

decât cele limitativ prevăzute constituind un exces de putere, în sensul art. 2

alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva

sentinței a declarat recurs pârâta A.N.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

și invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel,

pârâta a învederat că reclamantul a încălcat prevederile art. 70 și art. 71 din

Legea nr. 161/2003 prin propunerea de angajare a fratelui său, precum și prin

avizarea contractului de muncă al acestuia în cadrul Biroului parlamentar

Circumscripția electorală nr. X Suceava.

Pârâta

a menționat că reclamantul a avut un interes personal în angajarea fratelui său

care, începând din luna ianuarie 2005 și până în martie 2011, când contractul de

muncă a încetat, a încasat un venit net de 31.402 lei, aspecte care se circumscriu

noțiunii de conflict de interese astfel cum este definită ca fiind situația în

care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un

interes personal de natură patrimonială, ce ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate

a atribuțiilor care îi revin.

În

recursul declarat, pârâta a mai arătat că dispozițiile Legii nr. 161/2003

referitoare la incompatibilități și conflicte de interese se aplică tuturor

categoriilor de persoane care exercită o demnitate publică sau o funcție

publică – inclusiv deputaților și senatorilor – care sunt obligate să manifeste

o atitudine neutră, imparțială și obiectivă față de interesele lor de orice

natură, acestor persoane fiindu-le interzis să abuzeze în orice fel de

pozițiile pe care le dețin și să obțină anumite beneficii pentru ei, rudele lor

sau alte persoane, în considerarea funcției lor.

Pârâta

a invocat și prevederile Regulamentului Senatului, - Secțiunea a 2-a Conflictul

de interese, constatarea incompatibilităților și alte interdicții – care în art.

174 definesc conflictul de interese ca fiind situația în care senatorul are un

interes personal de natură patrimonială, care ar influența îndeplinirea cu

obiectivitate a atribuțiilor ce îi revin potrivit Constituției și a altor acte normative.

Prin

întâmpinare, reclamantul a învederat că sunt nefondate criticile aduse prin

recursul formulat, întrucât, pe de o parte, potrivit Legii nr. 161/2003,

conflictul de interese este reglementat doar pentru persoanele care ocupă

funcțiile și demnitățile publice prevăzute la art. 72 și 79 între care nu se află

și calitatea de deputat, iar pe de altă parte, celelalte două condiții ale

textului art. 70 din lege, realizarea unui folos material și influențarea îndeplinirii

cu obiectivitate a atribuțiilor, nu sunt întrunite.

Reclamantul

a invocat și caracterul impredictibil al dispozițiilor Legii nr. 161/2003 în

materia conflictului de interese, care a determinat interpretarea diferită a

textului de lege, echivocul în stabilirea categoriilor de persoane în privința

cărora sunt aplicabile acele prevederi fiind datorat tehnicii legislative utilizate

în cuprinsul legii care, după secțiunea „Definiție și principii” - art. 70 și art.

71 - reglementează distinct în secțiunile următoare situația conflictului de

interese în exercitarea funcției de membru al Guvernului și a altor funcții

publice de autoritate din administrația publică centrală și locală, de către

aleșii locali și funcționarii publici, fără a institui reguli exprese în

privința conflictului de interese în cazul deputaților și senatorilor, deși

actul normativ conține reglementări explicite în cazul incompatibilităților acestei

categorii de demnitari.

În

același sens, a precizat reclamantul, prin Hotărârea din 18 octombrie 2011, Comisia

comună a Camerei Deputaților și Senatului a decis că nu poate fi reținută

situația conflictului de interese în privința angajării personalului birourilor

parlamentare ale deputaților și senatorilor, care, potrivit Legii nr. 96/2006

beneficiază de un anumit grad de autonomie în vederea exercitării mandatului,

neputând fi extins asupra acestui din urmă act normativ regimul sancționator prevăzut

în alte dispoziții legale, pentru alți subiecți, de drept.

Reclamantul

a mai arătat că nu este îndeplinită nici condiția realizării unui folos

material prin angajarea fratelui urmărindu-se încredințarea activității de

transport unei persoane de încredere care să cunoască și limba poloneză, având

în vedere calitatea de reprezentant în parlament al minorității poloneze.

S-a

învederat de asemenea, că nu este întrunită nici cerința influențării îndeplinirii

cu obiectivitate a atribuțiilor în calitate de deputat, neexistând nici o legătură

între conduita de a propune angajarea fratelui pe postul de șofer personal și sfera

competențelor ce revin parlamentarilor.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat,

urmând a fi admis și a se dispune modificarea sentinței și respingerea acțiunii

ca neîntemeiată .

În

cauză, instanța a fost sesizată potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și pentru

modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea

și funcționarea A.N.I., având competența de a se pronunța asupra legalității

raportului de evaluare a conflictului de interese de natură administrativă

întocmit la 7 noiembrie 2011.

Deși

conflictul de interese nu este prevăzut expres în Constituție, care nu se referă

la această situație, reglementându-se doar incompatibilitățile, dispozițiile

din legi și regulamente referitoare la problema în discuție trebuie să respecte

cadrul constituțional care configurează regimul juridic al mandatului

parlamentar, inclusiv sub aspectul îndatoririlor, incompatibilităților și interdicțiilor

în cazul deputaților și senatorilor.

Actele

normative relevante pentru reglementarea în cazul parlamentarilor, a

conflictului de interese pentru aspectele administrative sunt pe lângă Legea nr.

176/2010, Legea nr. 161/2003, Legea nr. 96/2006 și regulamentele celor două

camere ale Parlamentului.

Conflictul

de interese este definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003 ca fiind situația în

care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un

interes personal de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu

obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și a altor acte

normative.

Aceeași

definiție a fost preluată în dispozițiile art. 174 alin. (3) din Regulamentul

Senatului, în Secțiunea a 2-a - Conflictul de interese, constatarea

incompatibilităților și ale interdicții -, cu mențiunea că noțiunea de conflict

de interese nu este reglementată expres de Legea nr. 96/2006 în forma în

vigoare la data emiterii raportului de evaluare contestat.

O

definiție a conflictului de interese pentru funcționarii publici este inclusă în

art. 13 din Recomandarea 10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului

Europei.

Astfel,

se prevede: „Conflictul de interese apare atunci când funcționarul public are

un interes personal care influențează sau pare că influențează îndeplinirea atribuțiilor

sale oficiale cu imparțialitate și obiectivitate. Interesele private ale

funcționarului public pot include un beneficiu pentru sine sau pentru familia

sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau

apropiații cu care funcționarul public a avut relații politice sau de afaceri.

Interesul personal se poate referi și la orice datorii pe care funcționarul public

le are față de persoanele enumerate mai sus”.

Deși

statutul constituțional și legal al deputaților și senatorilor este diferit de

statutul funcționarilor publici, existând particularități cu privire la exercitarea

anumitor drepturi, acest statut nu poate justifica diferența de tratament

juridic în raport cu celelalte categorii de persoane care exercită o demnitate

publică sau o funcție publică, pentru a se reține că parlamentarilor nu le sunt

aplicabile prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003 care reglementează conflictul

de interese.

În

acest sens, prezintă relevanță considerentele deciziei nr. 81 din 27 februarie

2013, publicate în M. Of. nr. 136 din 14 martie 2013 prin care Curtea

Constituțională a soluționat obiecția de neconstituționalitate a unor

dispoziții din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 96/2006

privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Astfel,

Curtea Constituțională a reținut că, în vederea asigurării integrității în

exercitarea demnităților și funcțiilor publice, toate persoanele menționate la art.

1 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 se află în aceeași situație juridică,

circumscrisă încă din titlul reglementării, prin sintagma „funcții și demnități

publice”, în considerarea căreia le revin obligații specifice.

Or,

a mai constatat instanța constituțională, situația deputaților și a senatorilor

- prevăzută la pct. 3 al art. 1 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 - este aceeași

cu a celorlalte categorii de demnitari și funcționari publici cărora li se aplică

actul normativ.

În

raport de cele menționate, Curtea constată că instanța de fond a interpretat în

mod eronat prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003, reținând că acestea nu

ar fi aplicabile tuturor categoriilor de persoane care exercită demnități sau funcții

publice, respectiv deputaților și senatorilor.

Referitor

la susținerea reclamantului privind inexistența conflictului de interese în

privința angajării personalului birourilor parlamentare, situație stabilită

prin hotărârea din 18 octombrie 2011 a comisiei comune speciale a celor două

camere ale Parlamentului României, Curtea apreciază că acest document nu prezintă

relevanță în cauză, întrucât la data adoptării actului, împrejurarea care

determinase conflictul de interese nu mai exista, contractul de muncă al

fratelui încetând din martie 2011.

Este

reală susținerea reclamantului că în materia conflictului de interese există o

reglementare neunitară, de natură să determine interpretări diferite ale textelor

de lege, fiind însă atributul legiuitorului  de a realiza o sistematizare a

dispozițiilor cu consecința creșterii predictibilității legii.

Curtea

reține de asemenea, că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute în

definiția cuprinsă în art. 70 din Legea nr. 161/2003 interesul personal putând

fi reprezentat și de un beneficiu patrimonial pe care o rudă sau o persoană

apropiată îl obține ca urmare a deciziei luate de persoana ce exercită o

demnitate publică sau o funcție publică, de natură a influența exercitarea cu obiectivitate

a atribuțiilor.

În

raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că instanța de fond a dispus în

mod eronat anularea raportului de evaluare, motiv pentru care, admițând

recursul, va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate

de reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.N.I. împotriva Sentinței nr. 29 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul L.G., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2013.