ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4558/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4558/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.N., în
contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea
Raportului de evaluare din 24 ianuarie 2013 emis de Agenția Națională de
Integritate, precum și suspendarea executării acestuia până la soluționarea în
fond a acțiunii.
În motivarea cererii,
s-a arătat că prin Raportul de evaluare din 24 ianuarie 2013, pârâta Agenția
Națională de Integritate a constatat că în perioada 3 iunie 2008 - 25 mai 2012,
reclamantul a deținut simultan funcția de Primar al Orașului Curtici, județul
Arad și calitatea de administrator la trei societăți comerciale SC C.V.S.R.
SRL, SC M.T. SRL și SC M. SRL.
Hotărârea curții
de apel
Curtea de Apel
Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr.
332 din 12 iunie 2013, a anulat cererea formulată de A.N., în contradictoriu cu
pârâta Agenția Națională de Integritate, ca netimbrată.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a constatat că reclamantul nu s-a conformat
obligației de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost
citat cu această mențiune, pentru termenul din data de 12 iunie 2013.
Motivele de recurs
înfățișate de reclamant
Împotriva Sentinței
nr. 332 din 12 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat
recurs în termen legal reclamantul A.N., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, solicitând casarea hotărârii judecătorești cu trimitere spre
rejudecare.
Arată recurentul că
soluția instanței de fond este excesivă, atâta timp cât pentru termenul de
judecată din 12 iunie 2013 a formulat o cerere prin care solicită termen în
vederea angajării unui apărător, conform dispozițiilor art. 156 C. proc. civ.
și de asemenea, a consemnat cauțiunea prevăzută de lege pentru soluționarea
capătului de cerere privind suspendarea executării Raportului de evaluare din
24 ianuarie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate.
Mai arată recurentul
că, prin Adresa din 11 iunie 2013 a informat instanța că în măsura în care este
necesar, urmează să procedeze la completarea timbrajului.
De asemenea, arată
reclamantul că pentru primul termen de judecată (12 iunie 2013) formulase o
cerere de modificare a cadrului procesual, prin conceptarea în cauză a
Prefectului Județului Arad, astfel că se impunea acordarea unui teren pentru
comunicarea acestei cereri.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința
recurată prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele, conform art.
304
1
Cod procedura civilă, Înalta Curte constată că recursul este
fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de
chemare în judecată formulată de reclamant s-a solicitat anularea Raportului de
evaluare din 24 ianuarie 2013, precum și suspendarea executării acestuia până
la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Primul termen de
judecată a fost stabilit la data de 12 iunie 2013, termen pentru care reclamantul
a fost citat cu mențiunea de a face dovada achitării taxelor judiciare de
timbru de 4 RON și respectiv 8 RON, pentru cererea de suspendare și a timbrului
judiciar de 0,3 RON, conform dovezii aflată la dosar fond.
La termenul din data
de 12 iunie 2013, judecătorul fondului, reținând că reclamantul nu s-a
conformat obligației legale de a timbra, a dispus anularea cererii
reclamantului ca netimbrată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3)
din Legea nr. 146/1997.
Înalta Curte reține
însă că, anterior primului termen de judecată, la data de 6 iunie 2013
reclamantul a înregistrat o cerere prin care solicita acordarea unui nou termen
în vederea angajării unui apărător, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 156
C. proc. civ. și de asemenea, a depus dovada consemnării cauțiunii legale în
cuantum de 500 RON (recipisa din 10 iunie 2013) aferentă capătului de cerere ce
vizează suspendarea executării raportului de evaluare.
La același termen de
judecată reclamantul a formulat o cerere de modificare a cadrului procesual,
solicitând introducerea în cauză a Instituției Prefectului Județului Arad,
motivat de împrejurarea că hotărârea instanței trebuie să îi fie opozabilă
acestuia.
Este adevărat că,
potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare se
achită anticipat sau cel târziu până la primul termen de judecată acordat în
acest sens, iar potrivit alin. (3) din același articol, sancțiunea
neconformării acestei obligații este anularea cererii de chemare în judecată,
însă măsura dispusă de judecătorul fondului apare ca excesivă în raport de
împrejurarea că soluția a fost pronunțată la primul termen de judecată, când
reclamantul formulase și o cerere prin care solicita amânarea cauzei pentru
a-și angaja apărător.
Înalta Curte are în
vedere și faptul că reclamantul a făcut dovada consemnării cauțiunii în cuantum
de 500 RON aferentă cererii de suspendare a executării raportului de evaluare,
sumă considerabil mai mare decât cuantumul taxelor judiciare de timbru (4 RON +
8 RON) a căror neachitare a atras sancțiunea anulării cererii reclamantului și
a învederat că se obligă să completeze timbrajul în situația în care instanța
va considera necesar.
Consacrând dreptul la
un proces echitabil, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prevede
că dreptul de liber acces la justiție poate suferi limitări, însă doar dacă
prin acestea se urmărește un scop legitim și dacă există un grad rezonabil de
proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat.
Așadar, reținând că
măsura dispusă în sensul anulării acțiunii este excesivă, în raport de
circumstanțele concrete ale cauzei și având în vedere că prima instanță a
soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, în temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea
nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza
spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de A.N. împotriva Sentinței nr. 332 din 12 iunie 2013 a Curții de Apel
Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 28 noiembrie 2014.
Procesat
de GGC - AZ