ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4558/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.N., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare din 24 ianuarie 2013 emis de Agenția Națională de Integritate, precum și suspendarea executării acestuia până la soluționarea în fond a acțiunii. În motivarea cererii, s-a arătat că prin Raportul de evaluare din 24 ianuarie 2013, pârâta Agenția Națională de Integritate a constatat că în perioada 3 iunie 2008 - 25 mai 2012, reclamantul a deținut simultan funcția de Primar al Orașului Curtici, județul Arad și calitatea de administrator la trei societăți comerciale SC C.V.S.R.

SRL, SC M.T. SRL și SC M. SRL. 2. Hotărârea curții de apel Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 332 din 12 iunie 2013, a anulat cererea formulată de A.N., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca netimbrată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a constatat că reclamantul nu s-a conformat obligației de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost citat cu această mențiune, pentru termenul din data de 12 iunie 2013. 3. Motivele de recurs înfățișate de reclamant Împotriva Sentinței nr. 332 din 12 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs în termen legal reclamantul A.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârii judecătorești cu trimitere spre rejudecare.

Arată recurentul că soluția instanței de fond este excesivă, atâta timp cât pentru termenul de judecată din 12 iunie 2013 a formulat o cerere prin care solicită termen în vederea angajării unui apărător, conform dispozițiilor art. 156 C. proc. civ. și de asemenea, a consemnat cauțiunea prevăzută de lege pentru soluționarea capătului de cerere privind suspendarea executării Raportului de evaluare din 24 ianuarie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate. Mai arată recurentul că, prin Adresa din 11 iunie 2013 a informat instanța că în măsura în care este necesar, urmează să procedeze la completarea timbrajului. De asemenea, arată reclamantul că pentru primul termen de judecată (12 iunie 2013) formulase o cerere de modificare a cadrului procesual, prin conceptarea în cauză a Prefectului Județului Arad, astfel că se impunea acordarea unui teren pentru comunicarea acestei cereri.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele, conform art. 304 1 Cod procedura civilă, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamant s-a solicitat anularea Raportului de evaluare din 24 ianuarie 2013, precum și suspendarea executării acestuia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Primul termen de judecată a fost stabilit la data de 12 iunie 2013, termen pentru care reclamantul a fost citat cu mențiunea de a face dovada achitării taxelor judiciare de timbru de 4 RON și respectiv 8 RON, pentru cererea de suspendare și a timbrului judiciar de 0,3 RON, conform dovezii aflată la dosar fond.

La termenul din data de 12 iunie 2013, judecătorul fondului, reținând că reclamantul nu s-a conformat obligației legale de a timbra, a dispus anularea cererii reclamantului ca netimbrată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Înalta Curte reține însă că, anterior primului termen de judecată, la data de 6 iunie 2013 reclamantul a înregistrat o cerere prin care solicita acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 156 C. proc. civ. și de asemenea, a depus dovada consemnării cauțiunii legale în cuantum de 500 RON (recipisa din 10 iunie 2013) aferentă capătului de cerere ce vizează suspendarea executării raportului de evaluare.

La același termen de judecată reclamantul a formulat o cerere de modificare a cadrului procesual, solicitând introducerea în cauză a Instituției Prefectului Județului Arad, motivat de împrejurarea că hotărârea instanței trebuie să îi fie opozabilă acestuia. Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare se achită anticipat sau cel târziu până la primul termen de judecată acordat în acest sens, iar potrivit alin. (3) din același articol, sancțiunea neconformării acestei obligații este anularea cererii de chemare în judecată, însă măsura dispusă de judecătorul fondului apare ca excesivă în raport de împrejurarea că soluția a fost pronunțată la primul termen de judecată, când reclamantul formulase și o cerere prin care solicita amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.

Înalta Curte are în vedere și faptul că reclamantul a făcut dovada consemnării cauțiunii în cuantum de 500 RON aferentă cererii de suspendare a executării raportului de evaluare, sumă considerabil mai mare decât cuantumul taxelor judiciare de timbru (4 RON + 8 RON) a căror neachitare a atras sancțiunea anulării cererii reclamantului și a învederat că se obligă să completeze timbrajul în situația în care instanța va considera necesar. Consacrând dreptul la un proces echitabil, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prevede că dreptul de liber acces la justiție poate suferi limitări, însă doar dacă prin acestea se urmărește un scop legitim și dacă există un grad rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat.

Așadar, reținând că măsura dispusă în sensul anulării acțiunii este excesivă, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei și având în vedere că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N. împotriva Sentinței nr. 332 din 12 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2014. Procesat de GGC - AZ