ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4305/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Obiectul cauzei

Reclamanta R.A.O.S. Valea

Sieului a chemat în judecată pe pârâtul I.C.A.S.M.D. pentru ca pe calea ordonanței

președințiale să se dispună permiterea efectuării unor lucrări strict necesare

de extragere unui număr semnificativ de arbori din specia Molid uscați total

sau parțial ca urmare a unui atac masiv de dăunători biotici, în pădurile

primăriilor Teaca, Galații Bistriței și Lechința, și ca urmare nevoii de continuare

a activității de regenerare a zonelor afectate.

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin

sentința civilă nr. 2318 din 24 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile lipsei

calității procesuale active și a autorității lucrului judecat, a fost admisă

excepția inadmisibilității și, pe cale de consecință, a fost respinsă, ca

inadmisibilă, cererea de ordonanță președințială.

3.

Calea de atac exercitată de reclamanta R.A.O.S. Valea Sieului

În

temeiul art. 999 alin. (1) Noul C. proc. civ., s-a formulat „apel”.

Prin

raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) Noul C.

proc. civ., calea de ataca fost calificată ca „recurs”.

4.

Motivele de casare invocate

Recurenta

a invocat motive de casare care se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1)

pct. 8 Noul C. proc. civ., apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 996 alin. (1) Noul C. proc. civ., în

condițiile în care prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite două dintre

condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, respectiv condiția

vremelniciei și condiția urgenței măsurii solicitate.

Referitor

la condiția vremelniciei s-a precizat că eliminarea arborilor contaminați este doar

o etapă din cadrul procedurii de combatere a bolilor și a dăunătorilor pădurii

și că aceasta trebuie înțeleasă ca fiind implementată corelativ cu măsura replantării

unor arbori sănătoși (regenerare). În ceea ce privește momentul încetării

calamității, acesta depinde în concret de eficiența măsurilor întreprinse,

fiind dificil de estimat perioada de timp necesară pentru a asigura atât eliminarea

arborilor contaminați, cât și îngrijirea zonei și regenerarea ariei afectate.

În

ceea ce privește opinia instanței conform căreia „nu se poate susține că tăierile

ar putea avea caracter temporar, atâta timp cât după finalizarea eradicării dăunătorilor

nu se poate reveni la situația anterioară”, recurenta a menționat că situația anterioară

ar însemna arbori contaminați și zone afectate de uscăciune, care până la urmă

vor trebui eliminate deoarece nu mai există posibilitatea salvării acestora.

Prejudiciul cauzat prin neintervenție va fi cu certitudine mult mai mare decât

în cazul extirpării zonei afectate de uscăciune la acest moment.

Așadar,

ținându-se cont de specificul măsurii solicitate pe calea ordonanței

președințiale, condiția vremelniciei este îndeplinită.

Cu

privire la condiția urgenței, deși curtea de apel a reținut că aceasta nu este dovedită

deoarece măsurile constatate prin Raportul I.S.V. Bistrița nr. 550 din 25

februarie 2013 „reprezintă recomandări”, recurenta arată că instanța a depășit

limitele analizei pe care o poate face în cadrul unei ordonanțe președințiale, căutând

să identifice certitudini juridice. Constatările organelor competente sunt  o

dovadă a existenței urgenței și nu ar trebui fi puse la îndoială, cu atât mai mult

cu cât nu întâmplător legiuitorul a impus doar  condiția unei aparențe de drept,

fără a cere instanței să constate existența unei situații juridice clare.

Ținând

cont de faptul că urgența este reprezentată de o calamitate naturală (prezența

unui atac masiv de dăunători biotici) ale cărei efecte nu pot fi izolate sau limitate

fără intervenția specifică de inventariere, evacuare din pădure a arborilor

atacați, în mod greșit instanța nu a apreciat ca fiind îndeplinit caracterul urgent

al solicitării reclamantei.

5.

Analiza motivelor de casare

Înalta

Curte reține, în cauză, că motivele/criticile reclamantei R.A.O.S. Valea

Sieului subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., nu sunt întemeiate

și că instanța de fond a făcut prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele

de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept.

În

evaluarea cererii de ordonanță președințială cu care curtea de apel a fost

învestită s-a pornit de la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996

alin. (1) Noul C. proc. civ., respectiv: aparența dreptului, urgența,

vremelnicia și neprejudicierea fondului. În acest context s-a reținut că

reclamanta a făcut o dovadă a aparenței dreptului, constând în Avizul și

Certificatul de mențiuni nr. 81 din 21 aprilie 2010, care nu au fost încă

desființate de o instanță judecătorească, creează acea aparență suficientă cu

privire la dreptul reclamantei de a interpreta măsuri grabnice de administrare a

suprafețelor forestiere, printre care și pădurile Teaca, Galații Bistriței și

Lechința. Cu aceeași argumentare s-a reținut că este îndeplinită și condiția neprejudicierii

fondului, pentru măsurile administrative solicitate nefiind necesară analiza fondului

dreptului.

În

privința condiției măsurii solicitate, văzând concluziile Raportului nr. 550

din 22 februarie 2013, instanța a observat că aceste concluzii sunt simple

recomandări, competente de a dispune cu privire la măsurile ce trebuie adoptate

fiind I.T.R.S.V. Cluj Napoca și M.M.S.C. Întrucât alte dovezi nu au fost

depuse, în lipsa unor dispoziții din partea autorităților competente cu privire

la necesitatea tăierii urgente a arborilor uscați sau parțial afectați de uscăciune,

instanța a conchis că nu este îndeplinită condiția urgenței măsurii solicitate.

Aserțiunea

recurentei potrivit căreia instanța a depășit limitele analizei pe care o poate

face în cazul ordonanței președințiale, căutând să identifice să identifice

certitudini juridice, nu poate fi primită cu atât mai mult cu cât se sugerează,

fără temei, că nu trebuie puse la îndoială constatările făcute în urma verificărilor

efectuate pe teren și respinse în Raportul nr. 550 din 22 februarie 2013

întocmit de I.S.V. Bistrița. Din acest raport rezultă însă că s-au propus ca

măsuri: transmiterea Raportului la I.T.R.S.V. Cluj Napoca și la M.M.S.C. „pentru

a analiza și a dispune”. Așadar, organele competente sunt în măsură să aprecieze

asupra necesității tăierii urgente a arborilor uscați sau parțial afectați de

uscăciune.

În

privința vremelniciei măsurii solicitate pe calea ordonanței președințiale,

instanța a stabilit de asemenea în mod just, că aceasta nu este îndeplinită, în

condițiile în care tăierile de arbori au în mod evident un caracter definitiv

și nicidecum temporar, iar în petitul cererii se folosește sintagma „până la

momentul încetării calamității naturale” limitarea în timp a măsurii fiind deci

extrem de vagă, fără indicarea unui anume moment până la care se cere

încuviințarea măsurii de tăiere a arborilor, al căror număr nu este nici el

apreciat.

Recurenta

susține că în analiza acestei condiții a vremelniciei, etapa eliminării

arborilor contaminați trebuie înțeleasă ca fiind corelativă cu măsura

replantării unor arbori sănătoși (regenerare), însă nu există vreo garanție a

îndeplinirii măsurii corelative pentru a se justifica intervenția cerută pe

calea ordonanței președințiale.

Așa

cum se poate observa din considerentele sentinței aflate în control judiciar,

analiza primei instanțe nu exclude necesitatea unei intervenții însă apreciază

corect că aceasta nu poate fi dispusă în condițiile art. 996 alin. (1) Noul C.

proc. civ. și în lipsa unor dispoziții exprese din partea autorităților competente:

I.T.R.S.V. Cluj Napoca și M.M.S.C.

6.

Hotărârea instanței de recurs

În

raport de cele punctate mai înainte, constatând că hotărârea atacată este

legală și temeinică, instanța făcând o interpretare și aplicare corectă a

dispozițiilor art. 996 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere dispozițiile

art. 496 Noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de R.A.O.S. Valea Sieului împotriva sentinței civile nr. 2318 din 24

iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2014.