ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2691/2014

Asupra contestației

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 septembrie 2013, petenta

S.C. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 720 din 27 iunie 2013 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă

cererea contestatoarei de reîncadrare în funcția de procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, solicitând anularea

acestei hotărâri.

În motivarea

acțiunii, contestatoarea a susținut, în esență, că a funcționat ca procuror în

cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc până la data

de 16 octombrie 2009, când s-a pensionat; că are gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Tribunal; că la data de 14 noiembrie 2012

s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc cu o

cerere de reîncadrare, la care a atașat documentele necesare precizate în

cadrul Hotărârii nr. 661 din 3 iulie 2008 a Consiliului Superior al

Magistraturii; că, prin adresa nr. x - 1/29 noiembrie 2012, Parchetul de pe

lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a înaintat Consiliului Superior al

Magistraturii cererea formulată, iar concluziile Colegiului de Conducere a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc au fost în sensul că

acesta este de acord cu reîncadrarea contestatoarei în funcția deținută

anterior pensionării.

A mai arătat

contestatoarea că la data de 2 aprilie 2013 a susținut interviul în fața

Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, care, prin

Hotărârea nr. 103 din 2 aprilie 2013, a constatat îndeplinite condițiile legale

pentru reîncadrarea acesteia în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, dar ulterior Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a apreciat că nu se impune reîncadrarea acesteia în respectiva

funcție, așa cum reiese din Hotărârea nr. 720 din 27 iunie 2013, contestată în

prezenta cauză.

A subliniat

contestatoarea că Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a

trimis avizul pozitiv de reîncadrare emis de Colegiul de Conducere al

Parchetului, la data de 29 noiembrie 2012, cu adresa nr. x - 1, însă în cadrul

Hotărârii nr. 720 din 27 iunie 2012 nu s-a precizat acest lucru, luându-se în

considerare avizul negativ întocmit ulterior de Colegiul de Conducere al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, încălcându-se astfel cu bună

știință dispozițiile Hotărârii nr. 661/2008 a Consiliului Superior al

Magistraturii, care a statuat că regula de bază în analizarea unei cereri de

reîncadrare este hotărârea Colegiului de conducere al Parchetului de unde s-a

pensionat procurorul solicitant.

Examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din Noul

C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată de intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată,

motiv pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 131 și art. 132

din Noul C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de

Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere următoarele considerente:

Prin Decretul

Președintelui României nr. 1418 din 2 octombrie 2009 doamna S.C. a fost

eliberată din funcția de procuror, prin pensionare, începând cu data de 15

octombrie 2009.

Potrivit prevederilor

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, hotărârile adoptate de

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile

judecătorilor și procurorilor, prevăzute la art. 29 alin. (5) din lege, pot fi

atacate cu recurs de către orice persoană interesată, în termen de 15 zile de

comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Art. 29 alin. (7) din

Legea nr. 317/2004 este o normă de excepție, pentru că stabilește competența în

recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în comparație cu situația altor acte ale Consiliului

Superior al Magistraturii care sunt supuse controlului de legalitate exercitat

în condițiile Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, întrucât

textul este de strictă interpretare, nu orice hotărâre a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii poate fi atacată cu recurs, ci exclusiv hotărârile

jurisdicționale care privesc cariera ori drepturile judecătorilor și

procurorilor.

Or, cum excepțiile

sunt de strictă interpretare, această procedură specială prevăzută de art. 29

alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată și completată, nu poate fi

extinsă, prin analogie sau prin simpla apreciere a unui așa-zis caracter conex,

și altor hotărâri adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii în

exercitarea atribuțiilor sale, care nu fac obiect al unor prevederi exprese ale

legii.

Atunci când

legiuitorul a dorit să instituie căi speciale de atac a hotărârilor adoptate de

Consiliul Superior al Magistraturii, care au caracterele juridice ale unor acte

administrative, a prevăzut-o expres, cum ar fi în cazul celor vizând cariera și

drepturile judecătorilor și procurorilor, ca și în situația acțiunilor

disciplinare, când Consiliul Superior al Magistraturii funcționează ca instanță

de judecată. În toate celelalte cazuri însă hotărârile Consiliul Superior al

Magistraturii pot fi supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de

contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004.

Hotărârea nr. 720 din

27 iunie 2012, prin conținutul ei și raportat la temeiul legal în baza căruia a

fost emisă, nu se încadrează în categoria celor privind cariera și drepturile

judecătorilor, în sensul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată

și corespunzător reglementării cuprinse în Legea nr. 303/2004 privind Statutul

judecătorilor și procurorilor, modificată și completată, pentru a atrage

competența specială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, întrucât, potrivit legii, cariera

judecătorilor sau procurorilor vizează strict parcursul profesional, de la

promovarea în profesie și până la încetarea acesteia, în legătură directă cu

exercitarea concretă și efectivă a atribuțiilor de judecător și respectiv de

procuror.

În speță, hotărârea

atacată de contestatoare are natura și caracterele juridice ale unui act

administrativ supus controlului de legalitate exercitat în condițiile Legii nr.

554/2004, nefiind o hotărâre ce face parte din categoria celor ce privesc

cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, pentru a atrage competența

specială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

republicată, cu modificări.

În raport de cele

învederate anterior, Înalta Curte constată că, în speță, competența de

soluționare aparține curții de apel, ca instanță competentă material potrivit

prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 republicată, potrivit criteriului

rangului autorității pârâte, întrucât actul și operațiunile vizate de acțiune

emană, respectiv sunt solicitate unei autorități publice de rang central.

Fiind contestat un

act emis de o autoritate publică centrală și ținând cont de dispozițiile art.

10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că în cauză

competența de soluționare în primă instanță revine Curții de Apel Suceava,

secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărei rază teritorială

domiciliază contestatoarea.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse și în conformitate cu prevederile art. 132

alin. (1) și 3 din Noul C. proc. civ., precum și cu cele ale art. 10 alin. (1)

și 3 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curtea va admite excepția de necompetență

materială și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a contestației formulate de S.C. împotriva Hotărârii nr. 720 din

27 iunie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în favoarea

Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 6 iunie 2014.

Procesat de GGC - CL