ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 159/PI din data de 29 iulie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. și 76 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata J.R.E., cetățenia română, profesia jurist, ocupația avocat în cadrul Baroului București, studii superioare, fără antecedente penale, la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare cu executare în regim de deținere.

A interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) (exercitarea profesiei de avocat) C. pen. pe durata și în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) (exercitarea profesiei de avocat) pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii, grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii din data de 28 aprilie 2014 și a arestului preventiv de la data de 29 aprilie 2014 la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatei.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 3.600 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență că, prin rechizitoriul nr. 9/P/2014 din 20 mai 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 697/59/2014 din 21 mai 2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei J.R.E., avocat în cadrul Baroului București, sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 arătându-se că în perioada februarie 2013 - aprilie 2014 a pretins și primit de la denunțătorul S.A. în datele de 19 martie 2014, 07 aprilie 2014 și 28 aprilie 2014, sumele de 1.000 lei, 1.000 lei, respectiv 12.000 lei, promițând că, prin influențele care le are asupra unor judecători și procurori învestiți cu judecarea ori soluționarea cauzelor civile și penale pe care denunțătorul le are pe rolul instanțelor de judecată ori parchetelor din Timiș, în schimbul sumelor de bani pe care le va remite acestora, va interveni în scopul soluționării lor favorabile.

La termenul din 24 iulie 2014 inculpata J.R.E. a solicitat ca judecata să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii, sens în care recunoscut în totalitate faptele așa cum au fost descrise în rechizitoriu și și-a însușit probele administrate în cursul urmăririi penale.

Instanța de fond, raportat la probele administrate în cursul urmăririi penale și la declarația de recunoaștere a inculpatei J.R.E., a reținut că inculpata a pretins și primit de la denunțătorul S.A. în datele de 19 martie 2014, 07 aprilie 2014 și 28 aprilie 2014, sumele de 1.000 lei, 1.000 lei, respectiv 12.000 lei, pentru soluționarea în interesul martorului S.A. a dosarelor având numerele 19.710/325/2009 și 17753/325/2013 ale Judecătoriei Timișoara, respectiv a dosarelor penale numărul 15.804/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și nr. 83/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Deși în rechizitoriu se indică faptul că unul dintre dosarele în discuție ar fi fost Dosarul civil nr. 17./325/2013 al Judecătoriei Timișoara, în realitate din actele de urmărire penală (copia dosarului, extras de pe portalul instanței) a rezultat că este vorba de dosarul penal nr. 17753/325/2013 al Judecătoriei Timișoara, nefiind identificat un dosar cu nr. 17./325/2013 care să îl vizeze pe denunțător. Că sumele sus menționate au fost solicitate sub pretextul că vor fi date unor procurori, polițiști și judecători pentru soluționarea favorabilă a dosarelor anterior indicate a rezultat din procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor purtate de inculpată cu denunțătorul S.A., în care aceasta descrie o întreagă procedură judiciară care în fapt nu era reală; din declarația denunțătorului care indică faptul că acestea sunt dosarele în discuție. Așa cum se arată și în rechizitoriu, la momentele pretinderii banilor, al discuțiilor și predării banilor, dosarele erau deja soluționate, denunțătorul susținând însă că nu avea cunoștință de acest aspect.

Astfel, Dosarul nr. 19710/325/2009 al Judecătoriei Timișoara era soluționat din data de 15 septembrie 2010, prin Sentința civilă nr. 13077 din 15 septembrie 2010, fără a fi declarate căi de atac; iar Dosarul nr. 17753/325/2013 al Judecătoriei Timișoara a fost soluționat prin Sentința penală nr. 2699 din 16 octombrie 2013, prin aceasta dispunându-se în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingerea plângerii formulată de petentul S.A. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 02 aprilie 2013 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 15804/P/2010.

Raportat la starea de fapt reținută și probată în cauză, instanța de fond a constatat că se pune problema încadrării juridice a faptelor inculpatei, apărătorii acesteia solicitând schimbarea încadrării din infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., în discuție fiind pusă din oficiu de către instanță și incidența art. 35 alin. (1) C. pen.

Constatând că în cauză inculpata J.R.E. nu a indus în eroare denunțătorul numai cu privire la intervenția și influența sa asupra unor magistrați, ci chiar asupra existenței procedurii, a unui act pe care aceștia ar fi avut atribuții de a-l realiza, ceea ce face să nu fie întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ci a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în cauză s-a reținut forma continuată a infracțiunii de înșelăciune, fiind vorba de trei acte materiale (19 martie 2014, 07 aprilie 2014 și 28 aprilie 2014), în baza aceleiași rezoluții infracționale (intenția de a obține sume de bani de la martorul S.A. profitând de dorința acestuia de a-și realiza interesele prin orice mijloace, chiar coruperea unor funcționari, precum și de raporturile de încredere statornicite între cei doi).

Împotriva sus-menționatei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpata J.R.E.

Ministerului Public a solicitat admiterea apelului în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea Sentinței penale nr. 159 din 29 iulie 2014 a Curții de Apel Timișoara sub două aspecte, respectiv cu privire la greșita încadrare juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei și pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate acesteia.

În rejudecare, s-a solicitat condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de trafic de influență în forma prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea disp. art 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 374 alin. (4) C. proc. pen., la o pedeapsă situată în limitele speciale reduse ca urmare a aplicării procedurii simplificate în această cauză. Astfel, fapta este deosebit de gravă, gravitatea rezultă din modul cum s-a acționat, calitatea inculpatei, durata în timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, scopul urmărit și cel mai grav lucru, inculpata a încercat să acrediteze ideea că judecătorii și procurorii nu își îndeplinesc atribuțiile în virtutea legii, ci în funcție de disponibilitatea unora de a-și cumpăra dreptatea.

Inculpata J.R.E., în apelul formulat, a solicitat redozarea pedepsei în limite orientate spre minim și a menționat că infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune de prejudiciu, iar rezultatul infracțiunii a fost înlăturat prin prisma reparării integrale a prejudiciului, iar ca modalitate de executare a solicitat o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere.

Inculpata este la prima abatere, a recunoscut încă din faza de urmărire penală ceea ce a făcut și se îndeplinesc condițiile prev.de art. 91 din actualul C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, raportat la criticile formulate, dar și în funcție de incidența procedurii simplificate operantă în cauză, reține următoarele:

Ca stare de fapt incidență, aspect esențial în deslușirea criticii vizând nelegalitatea sentinței prin prisma dispoziției de schimbare de încadrare juridică, este de reținut că prin rechizitoriu s-a arătat că martorul S.A., fost director al Regionalei C.F.R. Timișoara, a îndeplinit începând cu anul 2005 și funcția de președinte al Consiliului de Administrație al Clubului Sportiv F.C. C.F.R. Timișoara, fără ca între aceste două entități juridice să existe vreo legătură de subordonare. În această calitate, martorul a cunoscut-o pe inculpata J.R.E., avocat în cadru Baroului București, care reprezenta clubul sportiv în diverse acte juridice, ori oferea asistență de specialitate atunci când era necesar.

Datorită unor decizii apreciate de martor ca abuzive, începând din anul 2008 acesta și-a pierdut calitatea de președinte al Consiliului de Administrație al Clubului Sportiv F.C. C.F.R. Timișoara, astfel că a formulat și exercitat mai multe plângeri penale și acțiuni civile, toate având ca scop revenirea la situația anterioară momentului în care, în mod nelegal conform susținerilor martorului, și-a pierdut calitatea de președinte și, implicit, a ajuns în imposibilitatea recuperării sumelor de bani cu care a creditat anterior clubul sportiv. Aceste plângeri penale și acțiuni civile au fost concepute și depuse la momentul respectiv de către avocata J.R.E., care în cursul anului următor, respectiv în 2009, i-a spus martorului că adversarii din procese câștigă litigiile datorită faptului că reprezentantul lor, avocat G.A., ar mitui magistrații învestiți cu soluționarea cauzelor, sens în care i-a sugerat martorului că același lucru ar trebui să-l facă și ei, pentru a se conforma unor așa-zise "bune practici" în justiție.

S-a mai arătat în actul de acuzare că sugestia inculpatei nu a fost urmată la acel moment de o pretindere efectivă și de remiterea unor foloase, astfel că, până în lunile februarie - martie 2013, fără a se mai putea stabili cu exactitate momentul, nu a mai existat o continuare a acelei prime discuții, dar că din lunile februarie - martie 2013, inculpata J.R.E. a început să-l contacteze telefonic în mod insistent pe martorul S.A., solicitându-i acestuia să se întâlnească pentru a discuta despre situația dosarelor aflate în curs de soluționare la diferite organe judiciare, penale ori civile. Cu ocazia acelor întâlniri solicitate de către inculpată, aceasta din urmă i-a pretins martorului să-i remită sume de bani pe care ulterior să le predea procurorilor și judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzelor, fără ca, în cadrul acelor întâlniri, să poată preciza cuantumul exact al banilor pe care urma a-i preda fiecăruia dintre magistrații la care a făcut referire.

S-a arătat, de către procuror, că avocata J.R.E. pretindea sume de bani pentru soluționarea în interesul martorului S.A. a dosarelor civile având numerele 19.710/325/2009 și 17./325/2013, aflate pe rolul Judecătoriei Timișoara, respectiv a dosarelor penale având numerele 15.804/P/2010, aflat spre soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și 83/P/2010, aflat spre soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În realitate, aceste cauze erau soluționate, însă denunțătorul nu a cunoscut aceste aspecte, inculpata pretinzând că aceste dosare s-ar afla într-o procedură specială, fiind "arhivate" însă la dispoziția președintelui Judecătoriei Timișoara, care putea și dorea reluarea activității judiciare în ele. S-a susținut că toate aceste aspecte îi erau prezentate martorului pentru ca acesta să aibă în continuare convingerea că este necesar să beneficieze de serviciile profesionale ale avocatei sale, de a cărei lealitate nu s-a îndoit niciodată de-a lungul vremii, aceasta însă ascunzându-i inclusiv faptul că începând din anul 2005 a fost suspendată din profesie, astfel că martorul denunțător a avut mereu reprezentarea că avocata sa se implică și își duce la îndeplinire cu bună credință obligațiile ce rezultau din contractul de asistență juridică, iar soluționarea celor patru cauze, civile și penale, depindea atât de prestația profesională a apărătoarei sale, cât și de sumele pe care pretindea că i s-ar fi impus să le remită magistraților judecători și procurori.

Acuzarea a mai arătat că, urmare a activităților persuasive ale inculpatei, martorul S.A. a fost de acord să-i remită acesteia o parte a sumei solicitate, respectiv suma de 1.000 lei în data de 19 martie 2014, când cei doi s-au întâlnit la biroul avocatei J. Cu această ocazie inculpata J.R.E. a făcut din nou referire explicit la președintele Judecătoriei Timișoara, de bunăvoința căruia ar fi depins soluționarea favorabilă pentru denunțător a cauzelor sale. Încă de la începutul întâlnirii inculpata J.R.E. i-a prezentat martorului denunțător o stare de fapt din care rezulta că dosarele de interes pentru discuție s-ar afla la parchet, dar că prin demersurile interesate pe care urma a le întreprinde președintele Judecătoriei Timișoara, de la parchet dosarele ar urma a fi trimise la judecători cu care se stabiliseră detaliile, inculpata precizând "De aia am și zis, că trebuie să ajungă la unul care știe (referindu-se la un judecător cu care în prealabil președintele instanței ar fi stabilit să pronunțe o hotărâre în favoarea denunțătorului), convorbirea purtată în mediul ambiental fiind redată în cuprinsul procesului-verbal din data de 01 aprilie 2014, aflat la filele nr. 125 - 138 dosar u.p.

Pentru ca președintele Judecătoriei Timișoara să îi determine pe ceilalți magistrați să pronunțe hotărâri în sensul dorit de către martorul denunțător, inculpata a încercată să-l capaciteze pe martor să confirme dacă este dispus să ofere foloase materiale, sens în care a folosit următoarea exprimare "Și acum am zis că mă duc la el, dar n-am știut ce să-i spun (...) cum, când, cine, ce (prin expresiile "cum, când, cine, ce referindu-se la suma pe care înțelege denunțătorul să o ofere și la modalitățile concrete de remitere a acesteia). Martorul denunțător S.A. și-a exprimat acordul și disponibilitatea de a plăti aceste "servicii" judiciare ilegale, precizând "Lasă-l dracu' (...) că (...) că (...) dar întotdeauna am plătit. Îi dăm și azi. Numai să facă ceva, să-mi spui cum facem", imediat după exprimarea acordului remițând inculpatei J.R.E. suma de 1.000 de lei, pentru a fi ulterior predată magistratului la care s-a făcut referire.

S-a mai arătat că, după această întâlnire, în data de 07 aprilie 2014, inculpata J.R.E. l-a contactat telefonic pe martorul S.A., solicitându-i acestuia să se întâlnească, pentru că, la rândul ei, ar trebui să transmită magistraților acordul martorului de a continua soluționarea cauzelor și plata sumelor pretinse de către inculpată. În acest sens, inculpata a precizat că deja ar fi remis ea, din fondurile ei personale, o sumă neprecizată de bani magistraților atrași în activitatea infracțională "Eu tot am așteptat, oamenii m-au sunat, m-am dus, am făcut și acum na, aștept să vedem, să vă explic clar cum, ce facem mai departe  (...). Da' nici ei nu pot sta, știi ce zic?! După aia stau, stau și na  (...). Știți cum e. Sau și stau descoperiți și stai, na, că de aia v-am spus, că ei m-au sunat. Eu m-am dus, am pus de la mine și am zis că, na, O.K., să vă sun  (...)" (convorbirea telefonică din data de 07 aprilie 2014 fiind redată în cuprinsul procesului-verbal din data de 15 aprilie 2014).

S-a arătat că, în cuprinsul aceleiași convorbiri telefonice, inculpata a mai ținut să precizeze că președintele Judecătoriei Timișoara ar fi cel care ar insista ca înțelegerea infracțională să fie dusă la bun sfârșit, afirmând "el trage de mine, nu eu de el". Referitor la acest magistrat, inculpata J.R.E. a mai arătat că ar intenționa să conexeze pe completul său două dintre dosarele de interes pentru martorul denunțător, pentru a soluționa favorabil cele două cauze, inculpata precizând denunțătorului "Da, astea sunt la un loc. Ca să nu fie împrăștiate.", iar la remarca martorului "E, le ține la el, președintele, aha. Acum eu ți-am spus, plătesc, da' trebe să și facă ceva, na, nu mai am timp să tot", inculpata a ținut să-l liniștească "Asta am spus și noi și el trage de noi. Omu' e, tot, zice băi, hai să începem cât de cât, că așa nu putem să stăm, știi? Că nici mie nu-mi convine, că na, că el, să mă sune, eu poate n-am la momentu' respectiv la mine atâta, sau știți cum zic (referindu-se că ar magistratul i-ar putea pretinde o sumă peste posibilitățile ei financiare în acel moment - s.n.) (...). Deci, nu există că nu se face, înțelegeți? Nu există că nu se face!". La finalul convorbirii, după ce a aflat de la martor că ar fi posibil să se întâlnească chiar în cursul acelei zile, inculpata a apelat la înțelegerea martorului cu privire la propriile dificultăți financiare, insistând a-i fi restituită suma pe care pretindea că ar fi avansat-o magistraților în numele și interesul denunțătorului, arătând că a doua zi acei bani i-ar fi necesari pentru cheltuieli personale urgente "Că ăia mâine mi-s urgenți, că altfel n-aș insista. Astăzi e o.k, nu trebuie să vă dați peste cap pentru mine, dar mâine ăia mie mi-s urgență, știți?".

Ca urmare a acestei discuții telefonice, în cursul aceleiași zile de 07 aprilie 2014 a avut loc o întâlnire între martorul denunțător S.A. și inculpata J.R.E., la biroul acesteia din urmă. Încă de la debutul întâlnirii inculpata a început să dea martorului detalii cu privire la mecanismul pe care l-ar fi pus la cale împreună cu președintele Judecătoriei Timișoara pentru ca dosarele civile și penale ce-l interesau pe denunțător să primească soluții favorabile acestuia. Astfel, inculpata i-a relatat martorului că două dintre dosare, ce ar fi fost repartizate către alți doi judecători ar urma să fie conexate de către aceștia pe completul președintelui, iar acesta din urmă urma a pronunța o soluție unitară, conformă cu dorințele denunțătorului și în considerarea sumelor de bani remise magistratului de către martor prin intermediul inculpatei. S-a învederat de către procuror că în concret, inculpata J.R.E. i-a precizat martorului S.A. "Eu tot v-am spus, da' dumneavoastră ați fost cu gându' tot în altă parte, ha, ha, deci, ideea-i următoarea. Noi ne-am pornit așa (...) președinte, le ia el și-și stabilește ședința în care intră cu ele și acuma, facem pentru cel de pe penal. O să le comande să ajungă la instanță, tot la cineva pe care îl știu și e o.k, că nu poate să le dea pe (...). Nu, deci ascultați-mă cu calm. Penal, în momentu' de față pleacă, pleacă de la parchet spre instanță, da? (...). Că parchetu' și-a făcut, își face, că de aia am, m-au chemat pentru ăștia, da? Și acum, miercuri o să fie la instanță și el stabilește, repartizează la cine dă. Deci, toată (...) e controlată de el (...). Și atunci el mi-a zis să discutăm concret, mi-a zis că acesta ce pleacă acum, penalii', de aia m-a chemat cu bani, a zis că acolo nu poate, el așteaptă, da' alții zic că, ați înțeles, da?". La întrebarea denunțătorului "A, și ce ți-am dat înainte, 10 (referindu-se la cei 1.000 de lei, 10 milioane lei vechi, remiși inculpatei în data de 19 martie 2014) i-ai dat lui, la polițist?", inculpata a confirmat atât primirea sumei, cât și remiterea ei ulterioară, pentru soluționarea cauzelor. În continuare, inculpata J. a relatat un presupus dialog pe care l-ar fi avut cu președintele instanței, dialog în care acesta i-ar fi cerut să-i precizeze dacă dosarele pentru care deja ar fi primit sume de bani mai prezintă interes pentru clientul ei, dacă urmează a da curs spre soluționare acelor cauze. Astfel, inculpata a susținut că: "Deci eu l-am întrebat clar: Cum le mișcăm, ce facem? Pe mine, mie îmi trebuie rezultatul nostru, care-l vrem noi nu-mi trebuie (...). Mi-a zis: Măi fată, dacă am stat atâta timp le-am cocoflit, le-am așa, le-am (...). Asta a zis și el. Zice: Ce am stat atâta timp? Pentru ce-am primit (părând a se referi la sumele ce ar fi fost remise deja magistratului - s. n.) le-am ținut, le-am protejat, le-am așa (...). O.k., hai gata, îi dăm drumul să finalizăm odată (...). Că el m-a strunit pe mine și m-a întrebat: Mai vrei? Ce mai facem? Păi am primit acolo, nu pot să le las așa (...) că omul a fost de bun și a zis Băi, dar alea trebuie închise odată". Mai mult, pentru a întări presupusul interes direct al magistratului, inculpata a mai arătat că acesta ar fi apostrofat-o pentru că ar fi lăsat cauzele în nelucrare, deși deja ar fi încasat sumele de bani din partea denunțătorului "Co omul m-a tras de mânecă și mi-a spus Măi fată (...). Măi fată, noi avem niște dosare de la care am primit niște bani (...). Ele nu sunt finalizate. Ce facem cu ele? Eu de aia v-am sunat. Ați înțeles? Deci omu-i de super cuvânt". La întrebarea martorului denunțător S.A. dacă banii ce urmau a fi plătiți în continuare îi reveneau tot președintelui Judecătoriei Timișoara, inculpata J.R.E. a precizat că doar o parte îi reveneau președintelui, însă pentru detalii i-a cerut martorului să se întâlnească peste aproximativ trei săptămâni, inculpata stabilind ziua de 28 aprilie 2014 ca dată certă a întâlnirii în care va preciza diferența de bani pe care urma a o plăti martorul, cuantumul sumei urmând a fi precizat inculpatei de către magistratul judecător. După ce martorul S. a precizat inculpatei că are asupra sa doar suma de 1.000 lei, ("Păi eu am luat numai 10 milioane la mine"), inculpata a precizat că va prelua această sumă "și rămâne diferența când veniți". Imediat ce banii au fost numărați de inculpată, care a și confirmat "da, sunt 10", aceasta a descris încă o dată, cu și mai multe detalii, mecanismul pe care l-ar fi pus la cale pentru ca magistrații aflați sub puterea de convingere a președintelui Judecătoriei Timișoara, să contribuie la soluționarea favorabilă a dosarelor, prin propriile acte jurisdicționale. Astfel, inculpata J.R.E. preciza "Deci pe 28 el o să le repartizeze în sensu' că (...). Pe fiecare la alt complet (...) și să le aducă la (...). Că nu poate așa, din (...). Ați înțeles? (...) Haideți să explic. Deci! Cele care sunt (...). Alea două (...). Da? Ca să ajungă amândouă la el (...) da? (...) El le repartizează acum la doi tinerei, doi băieți tineri (...) doi judecători tineri (...). Da? Și el în ședința din 28 le unește (...). Și merg pe completu' lui (...). Deci ele ca să ajungă la președinte, trebuie oficial să treacă (...). Ați înțeles, da? Fiecare e la câte un judecător tinerel (...). El în ședința din 28 le repartizează cum ar veni la completu' președintelui. (...) Da? Buni Asta-i ce face. Acum pentru ăștia doi (...) el o să-mi spună cât pregătim pe 28". În acest moment al dialogului martorul S.A. a ținut să afle de la inculpată dacă suma de bani pe care urma a o preciza președintele pe data de 28 aprilie urmează a fi remisă celor doi judecători tineri, inculpata arătând fără echivoc că suma de bani urma a fi predată, prin intermediul președintelui instanței, celor doi judecători. "Da. Ca (...) și după aia (...). După aceea, cu el vorbim și când îi totu' gata (...) primește și el. Ați înțeles, da?". Convorbirea purtată în mediul ambiental în aceste împrejurări a fost redată integral în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 15 aprilie 2014.

În data de 28 aprilie 2014, ziua stabilită de inculpată pentru a se întâlni și pentru a prelua de la denunțătorul S.A. suma ce urma a fi precizată de președintele Judecătoriei Timișoara, ca folos material total pentru pronunțarea unor hotărâri favorabile martorului, inculpata J.R.E. a expediat prin intermediul telefonului un mesaj text denunțătorului, cu următorul conținut: "Suma totală este 2700 euro. Am spus că mâine până la 10 ajung. Nu promiteam dacă nu îmi spuneați că e ok. Ne vedem azi după masă. Mulțumesc." (mesaj redat în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 07 mai 2014).

Având în vedere solicitarea inculpatei cu privire la suma ce trebuia a-i fi înmânată în cursul aceleia zile, martorului denunțător i s-a pus la dispoziție suma totală de 13.350 lei din fondurile speciale ale Direcției Naționale Anticorupție, pentru constatarea infracțiunilor flagrante de corupție, întâlnirea dintre cei doi având loc în incinta unui restaurant din mun. Timișoara. Imediat după ce inculpata J.R.E. a luat loc la masa la care era așteptată de către martorul S.A., aceasta a ținut să-l informeze pe martor cu privire la "progresele" înregistrate, cu referire la magistrații despre care afirma că ar fi fost deja corupți de ea și cărora urma a le remite suma solicitată prin intermediul mesajului text expediat în cursul acelei zile prin telefon. Astfel, inculpata a arătat "Deci, eu cum am vorbit cu dumneavoastră și mi-ați zis, în fine, că e totul ok, facem azi totul. De aia le-am și zis oamenilor, faceți-mi calculul final, ce înseamnă la fiecare, da!? Ca să știm ce vorbesc, ce spun și cum mergem mai departe. Deci, noi avem așa, astăzi s-au unit dosarele (...). Astăzi s-au unit dosarele și s-a făcut închislogul (!) mâine pleacă la ședință, da!? (...). Pleacă la președinte, gata, luni îi stabilește termenul final și mâine când îi aduc îmi spune exact, atunci îi gata, cu tot ce ne trebuie nouă, cum ne trebuie nouă (...). eu mâine dimineață îs la el, ca să fac pentru toată lumea, că mi-a zis că acesta e finalul. Deci, practic vine la fiecare, la ăștia doi vine câte o mie (referindu-se la suma de câte o mie de lei, care ar fi revenit fiecăruia din cei doi judecători "tinerei", care ar fi fost cooptați în activitatea infracțională de către președintele instanței și care ar fi trimis dosarele spre conexare la completul președintelui) (...). Așa, și mai sunt 700 la ăla de la penal. (...). Așa a rămas. Și atunci toată lumea este fresh. Gata. Ei, oricum treaba și-au făcut-o, că rămâne pe dimineață (...). Atunci, la ăștia doi judecători care au fost, care au fost astăzi, ca să unească dosarele, să fie unul singur. Da, ei și-au făcut treaba fără nimic. Le-am spus că mâine, el le-a zis, nu eu (referindu-se la președintele instanței) Nu avem noi așa. Mâine își primesc astea, da, și dosarele sunt la el pe masă mâine, după ora zece. S-a transformat în unul singur, care e custodia lui și gata. Am încheiat civilul. Și atunci le-am zis că mâine nu mai apucăm, dar miercuri o să se ducă și la acela de penal, că să-l transfere la un judecător."

Întrebată fiind de către martor dacă banii cu care a venit la întâlnire urmau a fi predați de inculpată președintelui Judecătoriei Timișoara în cursul zilei următoare, inculpata J.R.E. a confirmat că plata mitei o va face în cursul zilei următoare, afirmând că nu este îngrijorată cu privire la faptul că dă banii înainte de a fi pronunțată hotărârea "cumpărată" cu banii martorului, deoarece dosarele ar fi ca și "rezolvate", afirmând că are deplină încredere în magistratul pe care l-ar fi corupt în interesul denunțătorului, spunându-i acestuia din urmă să fie liniștit, pentru că "e ca și cum am fi eu sau dumneavoastră". În continuare, la solicitarea denunțătorului, inculpata J.R.E. a calculat, la cursul valutar al zilei, care ar fi echivalentul în lei a sumei de 2.700 de euro pe care o solicitase în mesajul scris expediat denunțătorului, comunicând rezultatul de 12.000 de lei, pe care după acest moment martorul S.A. i-a și remis inculpatei din suma totală de 13.350 lei pusă la dispoziția sa din fondurile speciale ale Direcției Naționale Anticorupție. Pentru a întări convingerea martorului denunțător cu privire la "seriozitatea" în înțelegerea infracțională de care ar da dovadă președintele Judecătoriei Timișoara, inculpata J.R.E. i-a relatat martorului că ar fi fost chestionată de către judecător cu privire la motivele pentru care persoana interesată, respectiv martorul S., nu stăruie în soluționarea dosarelor, inculpata insinuând că ar fi fost chiar apostrofată pentru delăsarea de care ar fi dat dovadă clientul său "Aia a zis omu', ce, ne facem de cacao!? Adică, stai un pic, el m-a sunat și așa mi-a zis, zice, mă' ce s-a întâmplat, e omu' bolnav, ce-i cu el? M-a întrebat de d-voastră (...). Deci nu se poate și tu, nu, sau a plecat din țară, ce s-a întâmplat, că nu se poate să lași lucrurile așa?! M-a și certat (...). Că el o zis, bă' da' nu poți să fi neam de traistă. Zic, nu am mai stat de vorbă, că nu ne-am mai întâlnit, n-am mai, na!" În realitate nici această discuție, și nici celelalte înțelegeri infracționale despre care inculpata J.R.E. relata martorului denunțător S.A. că le-ar fi avut cu președintele Judecătoriei Timișoara, ori cu alți magistrați, în legătură cu dosarele civile sau penale inițiate de martor, nu a avut loc, toate aceste relatări ficționale ale inculpatei având ca scop menținerea falsei aparențe a influenței și determinării pe care afirma că le-ar avea asupra magistraților, intenția inculpatei fiind de a putea pretinde și primi sume cât mai mari de bani de-a lungul timpului de la denunțător, acestuia menținându-i credința că dosarele sale sunt în circuitul jurisdicționale, deși cauzele vizate fuseseră deja soluționate, această convorbire purtată în mediul ambiental fiind redată integral în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 29 aprilie 2014. După ce banii au fost numărați de martorul S.A. și remiși inculpatei, aceasta a introdus suma de 12.000 lei în poșeta aflată lângă ea, banii fiind găsiți de organele de urmărire penală cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, seriile de identificare ale bancnotelor fiind identice cu cele consemnate anterior de organele de urmărire penală, conform procesului-verbal încheiat în acest sens.

Raportat la starea de fapt expusă anterior, după cum s-a subliniat, la termenul din 24 iulie 2014 inculpata J.R.E. a solicitat ca judecata să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii, sens în care recunoscut în totalitate faptele așa cum au fost descrise în rechizitoriu și și-a însușit probele administrate în cursul urmăririi penale.

Raportat la starea de fapt reținută și probată în cauză, instanța de fond a constatat că se pune problema încadrării juridice a faptelor inculpatei, apărătorii acesteia solicitând schimbarea încadrării din infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., în discuție fiind pusă din oficiu de către instanță și incidența art. 35 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 291 alin. (1) C. pen.: "Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani."

Potrivit art. 244 alin. (1) C. pen.: "Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani."

Din textele legale sus-citate rezultă că ambele infracțiuni conțin elemente de inducere în eroare în scopul obținerii unor beneficii materiale, delimitarea fiind făcută de modul sau gradul în care a fost adusă atingere imaginii autorităților publice. Astfel, în cazul traficului de influență, din condiția ca făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar, rezultă că prin acest comportament, făptuitorul săvârșește o inducere în eroare, o înșelăciune pe care traficul de influență o absoarbe în conținutul său, întrucât prin incriminarea unor astfel de fapte s-a urmărit cu precădere ocrotirea prestigiului funcționarului și a muncii sale. Pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: să se fi realizat una din acțiunile alternative prevăzute în textul de incriminare, care corespund unor modalități diferite de săvârșire; folosul să fie pentru sine ori pentru altul; intervenția să fie efectuată pe lângă un funcționar pentru ca acesta să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu; acțiunea care constituie obiectul material trebuie să fie săvârșită mai înainte sau concomitent ca funcționarul - pe lângă care s-a pretins influența și a promis a se interveni - să fi îndeplinit actul care intră în atribuțiile sale de serviciu sau cel mai târziu în timpul efectuării lui. Pe de altă parte, pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesar ca influența de care s-a prevalat inculpatul să se refere la "un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu ", iar persoana căreia i se promite intervenția să aibă un interes real - legitim sau nelegitim - în legătură cu actul ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului. Prin urmare, dacă acest interes nu exista sau era imaginar, lipsind obiectul intervenției implicată în săvârșirea traficului de influență, fapta constituie infracțiune de înșelăciune. Această cerință rezultă din dispozițiile art. 291 C. pen. potrivit cărora scopul urmărit este acela de a determina pe funcționar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu și de aceea, în mod necesar, pretinderea sau primirea foloaselor trebuie să preceadă actul vizat de cumpărătorul de influență.

S-a consemnat că în cauză, inculpata J.R.E. nu a indus în eroare denunțătorul numai cu privire la intervenția și influența sa asupra unor magistrați, ci chiar asupra existenței procedurii, a unui act pe care aceștia ar fi avut atribuții de a-l mai realiza, ceea ce face să nu fie întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ci a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Astfel fiind, în cauză s-a dispus, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Or, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că întregul raționament al instanței de fond pornește de la premisa eronată că în momentul realizării acordului de voință al cumpărătorului de influență în a remite inculpatei sumele de bani necesare pentru ca acesta să corupă magistrații cauzelor în care acesta avea interesul a se pronunța hotărâri în beneficiul său ar fi fost deja soluționate.

Instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, ci cele ale infracțiunii de înșelăciune, întrucât pentru existența infracțiunii de trafic de influență trebuie ca persoana căreia i se promite intervenția să aibă un interes real, legitim, în legătură cu sarcinile ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului.

Or, este dovedit în cauză că martorul denunțător S.A. avea un interes. Astfel, în dosarul de urmărire penală se află mai multe înscrisuri din aplicația Ecris relativ la litigiile pe care martorul denunțător le avea pe rolul instanțelor și parchetelor de pe raza județului Timiș. O parte din proceduri au fost finalizate, iar o altă parte se aflau în curs.

Instanța de fond a reținut că, raportat la interesul vizând cele 4 cauze penale și civile la momentul la care au fost remise sumele de bani de către martorul denunțător, toate aceste cauze erau cu procedurile finalizate, în consecință neexistând o cauză în curs de desfășurare nu se poate vorbi despre infracțiunea de trafic de influență.

Însă, infracțiunea de trafic de influență este o infracțiune cu consumare anticipată și instantanee. Există la dosarul cauzei SMS-ul emis în luna mai 2013 care confirmă, dincolo de orice îndoială, aspect necontestat de altfel nici de către inculpată, că aceasta a pretins sume de bani. Or, la nivelul anului 2013 infracțiunea de trafic de influență s-a consumat în momentul în care a apărut prima solicitare de remitere a unor sume de bani către magistrați în vederea rezolvării favorabile a afacerilor judiciare ale martorului denunțător. Nici legea nu cere și nu era obligatoriu ca folosul să fie individualizat.

Inculpata a arătat în mod concret că pentru obținerea unor situații judiciare favorabile dreptatea trebuie cumpărată, că de fapt adversarii martorului denunțător au avut câștig de cauză tocmai pentru că au înțeles să își cumpere dreptatea, iar ulterior inculpata a procedat inclusiv la individualizarea sumelor.

Înregistrările făcute și redate in extenso sunt ilustrative cu privire la faptul că discuțiile dintre cei doi se petreceau într-un anumit prezent iar finalitatea urmează a fi realizată ulterior, fiind astfel evidentă convingerea martorului că avocata sa îi vorbește despre cauze aflate în curs de soluționare în fața instanței.

Expres, s-a redat cum inculpata a confirmat că plata mitei o va face ulterior, afirmând că nu este îngrijorată cu privire la faptul că dă banii înainte de a fi pronunțată hotărârea "cumpărată", deoarece dosarele ar fi ca și "rezolvate", afirmând că are deplină încredere în magistratul pe care l-a corupt în interesul denunțătorului, spunându-i acestuia din urmă să fie liniștit pentru că "e ca și cum am fi eu și dumneavoastră".

Probele administrate în cursul urmăririi penale dovedesc fără echivoc că nicio clipă denunțătorului nu i s-a spus de către avocata sa că dosarele ar fi deja soluționate.

În consecință, avem o singură infracțiune de trafic de influență consumată la momentul pretinderii inițiale. Așa cum s-a menționat, infracțiunea s-a consumat odată cu pretinderea foloaselor, iar epuizarea a avut loc la momentul plății ultimei tranșe.

De altfel, nici chiar argumentul matematic al instanței de fond, că dosarele au fost soluționate, nu poate fi primit. Astfel, dosarul 15804/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara a primit o soluție finală în fața instanței de judecată în cursul lunii octombrie 2013, deci la debutul activității infracționale procedura în acest dosar nu era finalizată.

Pe de altă parte, toate manoperele și acțiunile desfășurate de către inculpată au vizat crearea convingerii martorului denunțător că aceasta, în virtutea relațiilor speciale și privilegiate pe care le are cu președintele Judecătoriei Timișoara, este în măsură să obțină rezolvarea favorabilă a dosarelor, care deși ar fi parcurs o procedură judiciară, s-ar afla arhivate la sediul instanței și la dispoziția președintelui de instanță. Maniera în care inculpata a înțeles să amăgească a fost că aceste dosare sunt arhivate, dar sunt la dispoziția președintelui. A menționat că în cauză nu au fost exercitate niciun fel de căi de atac, deși exista și această posibilitate.

Juridic, nu are importanță dacă președintele instanței avea posibilitatea reală să intervină, întrucât intervenția - în conotație penală - poate fi reală sau imaginară, or inculpata a exercitat aceste manopere asupra unei persoane care nu avea niciun fel de cunoștințe juridice. În plus, nu este exclusă teoretic posibilitatea intervenției președintelui instanței de judecată, în condiții limitativ și restrictiv prevăzute de lege.

Concluzionând, schimbarea încadrării juridice este greșită, ca și reținerea formei continuate a infracțiunii, întrucât, după cum a menționat mai sus, există o singură infracțiune de trafic de influență care s-a consumat la momentul pretinderii, iar epuizarea a avut loc odată cu plata ultimei tranșe de bani din suma solicitată.

Probele de la dosarul cauzei nu pot conduce la concluzia reținerii infracțiunii de înșelăciune, ci aceea de trafic de influență pentru care urmează a fi condamnată inculpata.

Celelalte critici - ale Parchetului și inculpatei - vizează modalitatea de individualizare a pedepsei.

Rezumativ, în acest plan, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că fapta este gravă, gravitatea rezultă din modul cum s-a acționat, calitatea inculpatei, durata în timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, scopul urmărit și cel mai grav lucru, inculpata a încercat să acrediteze ideea că judecătorii și procurorii nu își îndeplinesc atribuțiile în virtutea legii, ci în funcție de disponibilitatea unora de a-și cumpăra dreptatea.

Sunt elemente pertinente care nu se regăsesc în cuantumul pedepsei stabilite, astfel cum prevede legea, așa încât individualizarea unei sancțiuni de 2 ani închisoare apare mult mai apropiată de un cadru just, echilibrat și obiectiv între fapte, urmările sale și sancțiunile corelative de aplicat.

Pe de altă parte, nu trebuie omisă cauza de atenuare a răspunderii operată de procedura simplificată incidență.

Reținând vinovăția inculpatei sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență, instanța de apel va dispune condamnarea acesteia la pedeapsa de 2 ani închisoare în regimul suspendării executării sub supraveghere prev. de art. 91 C. pen.

La individualizarea pedepsei sunt avute în vedere dispozițiile art. 74 alin. (1) C. pen., respectiv: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Recurgerea la regimul suspendării executării sub supraveghere prev. de art. 91 C. pen., decurge din împrejurarea că inculpata nu are antecedente penale ni a recunoscut fapta. Totodată, inculpata este o persoană tânără, cu studii superioare, avocat în cadrul Baroului București, manifestând totuși lipsa respectului față de instituții, față de câștigarea mijloacelor materiale prin exercitarea neonestă a profesiei. în acest din urmă sens, instanța de apel nu a făcut abstracție de modul în care inculpata a prezentat implicarea autorității judecătorești în comiterea unor fapte de corupție, modul în sine fiind unul care aduce atingere sistemului judiciar câtă vreme în rândul justițiabililor însăși un avocat conturează impresia de manevrare a dosarelor după bunul plac și propriul interes, că un președinte de instanță ar putea să determine un alt magistrat să încalce legea, toate acestea în condițiile în care inculpata face parte dintr-o categorie de persoane de la care societatea așteaptă cultivarea unor principii de moralitate și de respect al legii. De altfel, toate aceste aspecte conturează optica instanței de apel care apreciază că se impune aplicarea unui termen de încercare substanțial, de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. se va dispune ca pe durata termenului de supraveghere condamnata să respecte măsurile legale corelative.

În funcție de forma de sancționare aleasă, pedeapsa de 2 ani închisoare în regimul suspendării executării sub supraveghere prev. de art. 91 C. pen., în temeiul art. 399 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei J.R.E. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2/UP/DL emis în data de 29 aprilie 2014 de către Curtea de Apel Timișoara, dacă nu este arestată în altă cauză.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii din data de 28 aprilie 2014 și a arestului preventiv de la data de 29 aprilie 2014 la zi.

Văzând și disp. art. 274, 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpata J.R.E. împotriva Sentinței penale nr. 159/PI din data de 29 iulie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Desființează sentința apelată, reține cauza spre rejudecare, și în fond:

În temeiul art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 375 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, condamnă pe inculpata J.R.E., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani calculat de la data rămânerii definitive prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. dispune ca pe durata termenului de supraveghere condamnata să respecte următoarele măsuri:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

f) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

Dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la o unitate din cele impuse de Serviciul de Probațiune Timiș.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei J.R.E. de sub puterea mandatului nr. 2/UP/DL emis în data de 29 aprilie 2014 de către Curtea de Apel Timișoara, dacă nu este arestată în altă cauză.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii din data de 28 aprilie 2014 și a arestului preventiv de la data de 29 aprilie 2014 la 31 octombrie 2014.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă apelanta inculpată la plata sumei de 3600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelurilor declarate de parchet și de inculpată rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2014.