ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2368/2015

Asupra cererii de

recurs, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În Dosarul nr. 351/32/2015 aflat pe rolul

Curții de Apel Bacău, secția I civilă, având ca obiect contestația în anulare

formulată de contestatorii C.V., C.V.N. și C.M. împotriva Deciziei civile nr.

232 din 8 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr.

6556/279/2011, aceștia au invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 38 din O.U.G. 80/2013, susținând că aceste dispoziții

contravin art. 16, 20 și 21 din Constituția României și au solicitat sesizarea

Curții Constituționale.

Prin Decizia nr.

547/2015 din 21 septembrie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a

respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale și a

respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii C.V.,

C.V.N. și C.M. împotriva Deciziei civile nr. 232 din 8 aprilie 2015 pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, fiind obligați contestatorii să achite intimatei SC

G.H.C. SA suma de 1.100 RON reprezentând cheltuieli de judecată și să achite

intimaților T.G., T.L. și C.R. suma de 100 RON reprezentând cheltuieli de

judecată.

Cu privire la

excepția de neconstituționalitate invocată, curtea de apel a constatat că

textul invocat ca și neconstituțional - art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 nu are

legătură cu cauza, respectiv modul în care declararea acestui text de lege ca

fiind neconstituțional ar determina o soluționare diferită a litigiului.

Norma criticată -

art. 38 din O.G. nr. 680/2013 stabilește ca în situația în care instanța

judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinară sau

extraordinară constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de

timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la

plata taxelor judiciare de timbru aferente; dispozitivul hotărârii constituind

titlul executorii.

Curtea de apel a

reținut că o eventuală neconstituționalitate a art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013

nu are legătură cu soluționarea pe fond a contestației în anulare; „Legătura cu

soluționarea cauzei" privește incidența dispozițiilor legale a cărei

neconstituționale se cere a fi constatată în privința soluției ce se va

pronunța în procesul pendinte, adică a obiectului procesului aflat pe rolul

instanței judecătorești. Astfel spus, decizia Curții Constituționale în

soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret

asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune pe de o

parte existența unor legături directe între norma contestată și soluția ce

urmează a se da în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va

avea decizia Curții în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra

conținutului hotărârii judecătorești.

Cum în speță excepția

invocată privește neconstituționalitatea art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013

referitoare la obligația instanței din calea de atac de a pune în seama părții

plata taxelor judiciare neplătite în cuantumul legal, prevederea criticată nu

are legătură cu fondul contestației în anulare, astfel ca instanța a apreciat

că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu îndeplinește prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și a respins-o ca inadmisibilă în

raport cu obiectul cauzei.

În termen legal,

respectiv la data de 23 septembrie 2015, contestatorii C.V., C.V.N. și C.M. au

declarat recurs împotriva dispoziției din Decizia nr. 547/2015 din 21

septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă referitoare

la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale,

criticând-o ca fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 29 din

Legea nr. 47/1992, republicată.

În dezvoltarea

acestui motiv, recurenții au arătat că sunt întrunite cumulativ condițiile

prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, și anume:

- excepția de

neconstituționalitate privește art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013;

- hotărârea

pronunțată în contestația în anulare (Decizia civilă nr. 547 din 21 septembrie

2015 depindea în parte de soluționarea excepției de neconstituționalitate,

respectiv de verificarea constituționalității art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel, contestatorii

arată că, Tribunalul Neamț a admis apelul promovat de pârâții - contestatori și

a considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 146/997, motiv

pentru care nu datorează taxa de timbru, apoi prin decizia civilă contestată,

Curtea de Apel Bacău a desființat hotărârea Tribunalului Neamț, a reținut că în

cauza este aplicabilă O.U.G. nr. 80/2013 și a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 38, ignorând prevederile art. 33, hotărârea reprezentând titlu executoriu

în baza căruia s-a început executarea silită împotriva lor.

Astfel, având în

vedere și opiniile opuse ale celor două instanțe de control, recurenții -

contestatori au apreciat că în situația în care Curtea Constituțională ar

constata că art. 38 - O.U.G. nr. 80/2013 este neconstituțional prin raportare

la dispozițiile art. 33 și CEDO vor putea beneficia de dreptul de a face cerere

de ajutor public judiciar în apel unde a fost retrimisă cauza spre rejudecare.

- excepția de

neconstituționalitate este o excepție de ordine publică, conform dispozițiilor

art. 247 C. proc. civ., putând fi invocată inclusiv în calea de atac.

Recurenții consideră

că, în condițiile în care au invocat excepția în fața instanței de judecată,

aceasta era admisibilă, având în vedere și faptul că până la momentul promovării

contestației în anulare aceștia nu au avut niciun motiv să invoce excepția de

neconstituționalitate, neștiind că prin hotărârea pronunțată în recurs urma să

fie obligați la plata taxei de timbru datorată pentru apel.

- art. 38 din O.U.G.

nr. 80/2013 nu a mai făcut obiectul controlului Curții Constituționale și nici

nu a fost deja declarat neconstituțional.

Prin urmare,

recurenții-contestatori susțin că sunt îndeplinite toate condițiile pentru

admisibilitatea excepției de neconstituționalitate și în consecință solicită

admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale conform dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Recursul este

nefondat, potrivit celor ce succed.

Art. 29 alin. (1) -

(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, republicată, stipulează faptul că instanța de contencios

constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului

și oricare ar fi obiectul acestuia (alin. (1)), că excepția poate fi ridicată

la cererea uneia dintre părți, de procuror sau de către instanța de judecată

ori de arbitraj comercial, din oficiu (alin. (2)) și că nu pot face obiectul

excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie

anterioară a Curții Constituționale (alin. (3)).

Conform alin. (5) al

aceluiași articol, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor

alin. (1), (2) sau (3), instanța în fața căreia a fost invocată va respinge

cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Rezultă că,

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cuprind o serie de

cauze de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate, pe care

instanța judecătorească în fața căreia a fost invocată excepția este obligată

să le verifice, neputând sesiza Curtea Constituțională atunci când constată

existența oricăreia dintre ele.

Contestatorii s-au

rezumat să indice neconstituționalitatea art. 38 din O.U.G. 80/2013, raportat

la art. 16, 20 și 21 din Constituția României, în sensul că în situația în care

în calea de atac se stabilește prin hotărâre pentru prima dată, obligarea uneia

dintre părți de a plăti o taxă de timbru pentru fazele procesuale anterioare,

aceasta să nu fie executorie decât după ce justițiabilului aflat în această

situație i s-a acordat dreptul de a formula cerere de reexaminare și cerere de

ajutor public judiciar la fel ca și celelalte părți.

Cauza de

inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzută la alin. (1) al

art. 29, referitoare la legătura dintre norma legală atacată pentru

neconstituționalitate și soluționarea cauzei, pune în discuție relevanța și

pertinența normei legale ce face obiectul excepției de neconstituționalitate în

raport cu procesul în care a fost ridicată. Aceasta deoarece, o eventuală

decizie a Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de

natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul

principal, o atare cerință fiind expresia utilității pe care soluționarea

excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

Or, în speță, în mod

corect curtea de apel a constatat că această cerință nu este întrunită,

deoarece prevederea legală atacată pentru neconstituționalitate nu are legătură

cu fondul contestației în anulare ce face obiectul învestirii sale, ci cu

posibilitatea desființării unor hotărâri judecătorești anterioare, ce excede

cauza de față.

Astfel, art. 17 din

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că „hotărârile

judecătorești pot fi desființate sau modificate prin căile de atac prevăzute de

lege și exercitate conform dispozițiilor legale."

Având în vedere că,

în speță, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a excepției de

neconstituționalitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar

în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din aceeași lege, acesta este

un impediment pentru sesizarea Curții Constituționale de către instanța de

judecată în fața căreia s-a invocat excepția, soluția din decizia recurată,

prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, apare ca

fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, respectiv

art. 29 alin. (5) raportat la alin. (1) al aceluiași articol din Legea nr.

47/1992.

Pe cale de

consecință, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992, criticile recurenților sunt nefondate, astfel

că recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenții contestatori C.M., C.V. și C.V.N.

împotriva Deciziei nr. 547/2015 din 21 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de

Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2015.

Procesat de GGC - LM