Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.11.2015
respins

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2368/2015

HOTĂRÂRE
18.11.2015
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2368/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: În Dosarul nr. 351/32/2015 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorii C.V., C.V.N. și C.M. împotriva Deciziei civile nr. 232 din 8 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 6556/279/2011, aceștia au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 din O.U.G. 80/2013, susținând că aceste dispoziții contravin art. 16, 20 și 21 din Constituția României și au solicitat sesizarea Curții Constituționale. Prin Decizia nr. 547/2015 din 21 septembrie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale și a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii C.V., C.V.N.

și C.M. împotriva Deciziei civile nr. 232 din 8 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, fiind obligați contestatorii să achite intimatei SC G.H.C. SA suma de 1.100 RON reprezentând cheltuieli de judecată și să achite intimaților T.G., T.L. și C.R. suma de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, curtea de apel a constatat că textul invocat ca și neconstituțional - art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 nu are legătură cu cauza, respectiv modul în care declararea acestui text de lege ca fiind neconstituțional ar determina o soluționare diferită a litigiului. Norma criticată - art. 38 din O.G.

nr. 680/2013 stabilește ca în situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinară sau extraordinară constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente; dispozitivul hotărârii constituind titlul executorii. Curtea de apel a reținut că o eventuală neconstituționalitate a art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 nu are legătură cu soluționarea pe fond a contestației în anulare; „Legătura cu soluționarea cauzei" privește incidența dispozițiilor legale a cărei neconstituționale se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța în procesul pendinte, adică a obiectului procesului aflat pe rolul instanței judecătorești.

Astfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune pe de o parte existența unor legături directe între norma contestată și soluția ce urmează a se da în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia Curții în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra conținutului hotărârii judecătorești. Cum în speță excepția invocată privește neconstituționalitatea art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 referitoare la obligația instanței din calea de atac de a pune în seama părții plata taxelor judiciare neplătite în cuantumul legal, prevederea criticată nu are legătură cu fondul contestației în anulare, astfel ca instanța a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu îndeplinește prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și a respins-o ca inadmisibilă în raport cu obiectul cauzei.

În termen legal, respectiv la data de 23 septembrie 2015, contestatorii C.V., C.V.N. și C.M. au declarat recurs împotriva dispoziției din Decizia nr. 547/2015 din 21 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă referitoare la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, criticând-o ca fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată. În dezvoltarea acestui motiv, recurenții au arătat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, și anume: - excepția de neconstituționalitate privește art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013; - hotărârea pronunțată în contestația în anulare (Decizia civilă nr. 547 din 21 septembrie 2015 depindea în parte de soluționarea excepției de neconstituționalitate, respectiv de verificarea constituționalității art. 38 din O.U.G.

nr. 80/2013. Astfel, contestatorii arată că, Tribunalul Neamț a admis apelul promovat de pârâții - contestatori și a considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 146/997, motiv pentru care nu datorează taxa de timbru, apoi prin decizia civilă contestată, Curtea de Apel Bacău a desființat hotărârea Tribunalului Neamț, a reținut că în cauza este aplicabilă O.U.G. nr. 80/2013 și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 38, ignorând prevederile art. 33, hotărârea reprezentând titlu executoriu în baza căruia s-a început executarea silită împotriva lor. Astfel, având în vedere și opiniile opuse ale celor două instanțe de control, recurenții - contestatori au apreciat că în situația în care Curtea Constituțională ar constata că art. 38 - O.U.G.

nr. 80/2013 este neconstituțional prin raportare la dispozițiile art. 33 și CEDO vor putea beneficia de dreptul de a face cerere de ajutor public judiciar în apel unde a fost retrimisă cauza spre rejudecare. - excepția de neconstituționalitate este o excepție de ordine publică, conform dispozițiilor art. 247 C. proc. civ., putând fi invocată inclusiv în calea de atac. Recurenții consideră că, în condițiile în care au invocat excepția în fața instanței de judecată, aceasta era admisibilă, având în vedere și faptul că până la momentul promovării contestației în anulare aceștia nu au avut niciun motiv să invoce excepția de neconstituționalitate, neștiind că prin hotărârea pronunțată în recurs urma să fie obligați la plata taxei de timbru datorată pentru apel.

- art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 nu a mai făcut obiectul controlului Curții Constituționale și nici nu a fost deja declarat neconstituțional. Prin urmare, recurenții-contestatori susțin că sunt îndeplinite toate condițiile pentru admisibilitatea excepției de neconstituționalitate și în consecință solicită admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale conform dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Recursul este nefondat, potrivit celor ce succed.

Art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, stipulează faptul că instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia (alin. (1)), că excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, de procuror sau de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial, din oficiu (alin. (2)) și că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale (alin. (3)). Conform alin. (5) al aceluiași articol, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța în fața căreia a fost invocată va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Rezultă că, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cuprind o serie de cauze de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate, pe care instanța judecătorească în fața căreia a fost invocată excepția este obligată să le verifice, neputând sesiza Curtea Constituțională atunci când constată existența oricăreia dintre ele. Contestatorii s-au rezumat să indice neconstituționalitatea art. 38 din O.U.G. 80/2013, raportat la art. 16, 20 și 21 din Constituția României, în sensul că în situația în care în calea de atac se stabilește prin hotărâre pentru prima dată, obligarea uneia dintre părți de a plăti o taxă de timbru pentru fazele procesuale anterioare, aceasta să nu fie executorie decât după ce justițiabilului aflat în această situație i s-a acordat dreptul de a formula cerere de reexaminare și cerere de ajutor public judiciar la fel ca și celelalte părți.

Cauza de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzută la alin. (1) al art. 29, referitoare la legătura dintre norma legală atacată pentru neconstituționalitate și soluționarea cauzei, pune în discuție relevanța și pertinența normei legale ce face obiectul excepției de neconstituționalitate în raport cu procesul în care a fost ridicată. Aceasta deoarece, o eventuală decizie a Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, o atare cerință fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

Or, în speță, în mod corect curtea de apel a constatat că această cerință nu este întrunită, deoarece prevederea legală atacată pentru neconstituționalitate nu are legătură cu fondul contestației în anulare ce face obiectul învestirii sale, ci cu posibilitatea desființării unor hotărâri judecătorești anterioare, ce excede cauza de față.

Astfel, art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că „hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate prin căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale." Având în vedere că, în speță, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din aceeași lege, acesta este un impediment pentru sesizarea Curții Constituționale de către instanța de judecată în fața căreia s-a invocat excepția, soluția din decizia recurată, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, apare ca fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 29 alin. (5) raportat la alin. (1) al aceluiași articol din Legea nr. 47/1992.

Pe cale de consecință, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, criticile recurenților sunt nefondate, astfel că recursul urmează a fi respins.

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții contestatori C.M., C.V. și C.V.N. împotriva Deciziei nr. 547/2015 din 21 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2015. Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2516/2015
minteri ar însemna ca jurisdicția constituțională să se substituie părții în ceea ce privește invocarea motivului de neconstituționalitate, exercitând astfel sub acest aspect un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil atâta timp cât co
ÎCCJ 2014-04-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1990/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea primei instanțe. Cadrul procesual Prin încheierea din 14 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3185/110/2008, având ca obiect recursul declarat
ÎCCJ 2021-03-31
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 820/2021
Ședința publică din data de 31 martie 2021 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 2 septembrie 2019 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, sub nr. x/2019,
ÎCCJ 2018-05-22
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2093/2018
Ședința publică din data de 22 mai 2018 Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 21 iunie 2016, sub nr. x/2016, contestatoa
ÎCCJ 2013-03-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1241/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Decizia civilă nr. 1161 din 11 iunie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de conte
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă