ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra contestației la executare de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost înregistrată, la data de 15 aprilie 2015 sub nr. 1384/1/2015, contestația la executare formulată de Consiliul Județean Brașov împotriva deciziei penale nr. 88/A din 12 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 13043/197/2013, prin care a arătat că în dispozitivul deciziei nr. 88/A din 12 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu se regăsește pronunțarea cu privire la pedeapsa complementară.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, prin sentința penală nr. 57/F din 25 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul penal nr. 13043/197/2013, s-a dispus, printre altele, în baza art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 67 alin. (2) C. pen. condamnarea inculpatei U.G., la pedeapsa principală de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 253

1

C. pen. anterior raportat la art. 5 C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012 a fost condamnată inculpata U.G. la 7 pedepse de câte un an închisoare pentru săvârșirea a 7 infracțiuni de conflict de interese. În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior au fost contopite cele 8 pedepse fiindu-i aplicată pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, inculpata urmând a executa o pedeapsă rezultantă principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 65 C. pen. i-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86

1

alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., i-a suspendat executarea pedepsei principale sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen. anterior.

Urmare apelurilor promovate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și de inculpata U.G. împotriva sentinței nr. 57/F din 25 martie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 88/A din 12 martie 2015, a desființat, în parte, sentința mai sus menționată și, rejudecând, în baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor de conflict de interese, din șapte infracțiuni prev. de art. 253

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior într-o singură infracțiune prev. de art. 253

1

alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

A făcut aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 a condamnat inculpata U.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare și a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 253 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de un an închisoare aplicându-i-se pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite cele două pedepse aplicate, de 3 ani și respectiv, un an închisoare, rezultând o pedeapsă de 3 ani închisoare și i-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

I-au fost menținute dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, precum și termenul de încercare stabilit prin sentința atacată.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

De asemenea, a fost înlăturată dispoziția privind confiscarea de la inculpată a sumei de 122.897 RON.

Totodată, a fost menținut sechestrul asigurător luat asupra bunurilor inculpatei prin ordonanța procurorului din data de 23 aprilie 2013, până la concurența sumei de 6105 RON, reprezentând prejudiciul creat prin săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Contestația formulată de Consiliul Județean Brașov a vizat omisiunea Înaltei Curți de Casație și Justiție de a se pronunța cu privire la menținerea sau înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., apreciind că nu poate dispune cu privire la reîncadrarea dnei. U.G. în funcția deținută anterior suspendării sau cu privire la încetarea raporturilor de muncă ale acesteia.

Contestatorul a precizat că urmare trimiterii în judecată a inculpatei U.G., care a ocupat funcția publică de director executiv al Direcției Județene Comunitare de Evidență a Persoanelor Brașov, organizată ca instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Județean Brașov, în baza art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, președintele Consiliului Județean Brașov a dispus suspendarea de drept a raportul de serviciu al inculpatei, conform dispoziției nr. 148 din 29 mai 2013.

Primul termen fixat pentru examinarea contestației la executare formulată de Consiliul Județean Brașov a fost la 17 aprilie 2015, când a fost amânată cauza, în vederea soluționării acesteia de către completul care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită, în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (5) din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 din 22 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

Examinând contestația la executare formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Cu titlu de premisă, contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Cu privire la competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța constată că aceasta este competentă să judece prezenta cauză întrucât, în baza art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., contestația la executare, în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se face la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, iar în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cauză, contestația la executare privește dispozitivul deciziei penale nr. 88/A din 12 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, drept pentru care instanța este competentă să judece prezenta contestație la executare.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că, deși se susține de către contestatorul Consiliul Județen Brașov că în cuprinsul dispozitivului deciziei penale nr. 88/A din 12 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 13043/197/2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a omis a se pronunța cu privire la menținerea sau înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., faptul că nu se regăsește mențiunea expresă a menținerii acestora, nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, atâta timp cât se precizează că se mențin celelalte dispoziții ale sentinței atacate, care, în mod evident, nu au fost modificate în apel.

Ceea ce înseamnă că, dacă prin sentința penală nr. 57/F din 25 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul penal nr. 13043/197/2013, instanța a condamnat-o pe inculpata U.G. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, iar instanța de apel nu s-a pronunțat în sensul modificării sau înlăturării acestora, acestea se mențin nemodificate astfel cum au fost stabilite de curtea de apel, față de precizarea instanței de apel că se mențin celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că, în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., și, în baza art. 597 alin. (4) C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul Consiliul Județean Brașov împotriva deciziei penale nr. 88/A din 12 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 13043/197/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul Consiliul Județean Brașov împotriva deciziei penale nr. 88/A din 12 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 13043/197/2013.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2015.