CtEDO 01.04.2008 Auto

CASE OF SZILVASSY v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
01.04.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF SZILVASSY v. HUNGARY (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE SZILVÁSSY c. HUNGARY (Documentul nr. 17623/04) HOTĂRÂREA Strasburg 1 aprilie 2008 FINAL 01/07/2008 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Szilvássy c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Camera compusă din: Françoise Tulkens, Președintele Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători, Sally Dollé, grefierul de secțiune care a deliberat în privat la 11 martie 2008, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 17623/04) împotriva Republicii Ungariei depusă Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dl Béla Szilvássy. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de domnul L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. La 10 septembrie 2007, Curtea a hotărât să anunțe cererii guvernului. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1944 și trăiește în Budapesta. În mai 1989, o persoană privată a interzis o acțiune împotriva dlui M.M. în fața Curții Centrale de District Pest, cerând instanței să stabilească că este proprietarul anumitor proprietăți mobiliare și imobiliare. Între mai 1989 și noiembrie 1992, Curtea de District a organizat unsprezece audieri, a auzit mai multe martori și a desemnat un expert imobiliar. La 5 noiembrie 1992, reclamantul a solicitat Curtea de District să organizeze o audiere. Curtea de District a desemnat, ulterior, un expert psihiatru forense, pentru a examina starea mentală a inculpatului. Expertul a prezentat avizul său la 23 iunie 1993, stabilind că capacitatea inculpatului de a desfășura acte juridice a fost limitată. La 2 iulie, Curtea de District a ordonat autorității competente să numească un tutore ad hoc pentru inculpat. La 9 decembrie și 18 ianuarie 1994, Curtea de District a desfășurat audieri. La 19 ianuarie 1994, tutorel ad hoc a fost concediat din sarcinile sale. 10. La 28 februarie 1994, inculpatul a murit. La 7 martie 1994, Curtea de District a stabilit că procedura a fost întreruptă. 11. La 28 aprilie 1995, reclamantul a încheiat procedura ca moștenitor al inculpatului. 12. La 24 octombrie 1995, 4 iulie 1996, 21 noiembrie 1996, 23 ianuarie 1997, 14 martie 1997 și 14 mai 1997, Curtea de District a avut audieri și a auzit martori. 13. La 16 iunie 1997, reclamantul a modificat acțiunea. 14. La 15 septembrie 1997, 25 noiembrie 1997, 23 martie 1998, 26 iunie La 1 februarie 1999, la cererea Curții de District, reclamantul a prezentat un document pregătitor care conține o întrebare care va fi răspunsă de către expertul imobiliar. 16. La 19 februarie 1999 și 22 februarie 1999, Curtea de District a desemnat experți imobiliari și mobiliari. Expertul imobiliar a încercat să efectueze o inspecție la fața locului. Din moment ce reclamantul nu a apărut, inspecția a trebuit repetată la 28 septembrie 1999. Expertul imobiliar a prezentat avizul la 4 octombrie 1999. 17. La 8 octombrie și 11 noiembrie 1999, părțile au depus observații. 19. La 22 martie 2002, Curtea de district a informat părțile că pot prezenta observații scrise suplimentare asupra avizului expertului. La 26 iulie 2002, Curtea de District a ordonat expertului imobiliar să-și completeze opinia. Expertul a respectat ordinul la 25 noiembrie 2002. 21. La 8 aprilie și 24 iunie 2003, Curtea de District a desfășurat o audiere. La 23 aprilie 2003, Curtea de District a solicitat expertului în proprietate mobilă să-și completeze avizul. Întrucât expertul nu a respectat cererea Curții, i-a amendat. La 29 august 2003, Curtea de District, la cererea sa, a eliberat expertul din mandatul său. La 9 septembrie, reclamantul a solicitat Curtea de District să numească un alt expert în proprietate mobilă. 22. La 23 august 2003, Curtea de District a numit un alt expert care și-a prezentat avizul la 24 ianuarie 2004 23. La 16 septembrie 2003 și 18 februarie, 30 martie și 25 octombrie 2004, 14 februarie, 11 aprilie și 20 mai 2005, Curtea de District a desfășurat audieri. 24. La 30 mai 2005, Curtea de District și-a pronunțat hotărârea. La 6 aprilie 2006, Curtea Regională de Budapesta a modificat parțial decizia de primă instanță. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEII 26. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă rațională” a articolului 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 27. Guvernul a contestat acest argument. 28. Perioada care trebuie luată în considerare a început doar la 5 noiembrie. 1992, atunci când a intrat în vigoare recunoașterea de către Ungaria a dreptului de cerere individuală. Cu toate acestea, în evaluarea rezonabilității duratei procedurii după această dată, trebuie să se țină seama de etapa pe care le-au ajuns înainte. Curtea constată că procedura era deja în așteptare timp de trei ani și șase luni la data respectivă. 29. Perioada în cauză s-a încheiat la 6 aprilie 2006. A durat astfel treisprezece ani și cinci luni pentru două nivele de competență. Admisibilitatea 30. Curtea constată că cererea nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. De asemenea, constată că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 32. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 33. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că lungimea procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. 34. În consecință, s-a încălcat art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 35. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 36. Reclamantul a solicitat 18.000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 37. 38. Curtea nu dispune de nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, pe o bază echitabilă, acordă reclamantului 12,800 EUR pentru prejudiciu moral. Costuri și cheltuieli 39. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 31 000 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor naționale, precum și pentru cele efectuate în fața Curții. 40. Guvernul nu a exprimat un aviz în această privință. 41. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Curtea constată că reclamația costurilor reclamantului nu a fost justificată de niciun document relevant și, prin urmare, trebuie respinsă. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 12 800 EUR (două sute de sute de sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, suma care va fi convertită în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 1 aprilie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă