CtEDO 14.10.2008 Auto

CASE OF HIDVEGI v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
14.10.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF HIDVEGI v. HUNGARY (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE HIDVÉGI c. HUNGARY (Documentul nr. 5482/05) HOTĂRÂREA Strasburg 14 octombrie 2008 FINAL 14/01/2009 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul HIDVÉGI c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Camera compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii care s-a deliberat în privat la 23 septembrie 2008, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 5482/05) împotriva Republicii Ungariei depusă Curtei în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dl László Endre Hidvégi („reclamantul”), la 4 februarie 2005. Reclamantul a fost reprezentat de dl G. Kutas, avocat practicant la Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. La 21 noiembrie 2007, Președintele Secțiunii A doua a hotărât să anunțe cererea Guvernului. Aplicarea art. 29 § 3 din Convenție a hotărât să se pronunțe asupra admisibilității și meritelor cererii în același timp. FACTELE CIRCUMSTĂRILOR CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1955 și trăiește în Budapesta. În aprilie 1997, reclamantul a cumpărat un apartament de la o persoană privată, S.M. Vânzătorul a stabilit că are dreptul de a cumpăra proprietatea până la 30 iulie 1997. Cu toate acestea, nu a putut exercita acest drept din cauza lipsei de mijloace suficiente. În septembrie 1997, Registrul de teren a înregistrat drepturile de proprietate ale reclamantului pe apartament. Apoi, reclamantul a solicitat S.M. să-l lase în posesie. Întrucât S.M. a fost renunțat să părăsească apartamentul, reclamantul a solicitat Curtea de District Gödöllő să ordone executarea contractului de cumpărare – care a fost încheiat de un public notar (közjegyzői okirat) Curtea de district a emis ordinul la 10 noiembrie 1997. Ulterior, S.M. a interzis o acțiune împotriva reclamantului în fața Curții de district Gödöllő, solicitând instanței să stabilească nulitatea contractului de cumpărare și să ordone încheierea executării acestuia. În aprilie 1998, Curtea de district a respins acțiunea reclamantului. Prin recurs, în octombrie 1998, Curtea Regională de County Pest a susținut decizia de primă instanță. S.M. Tribunalul de district Gödöllő a suspendat executarea contractului de achiziție. Reclamantul a apelat. Curtea regională de județ Pest a anulat decizia de primă instanță și a ordonat continuarea executării în aprilie 1999. ulterior, cererea S.M. de a redeschide cazul a fost respinsă. În mai 1999 S.M. Între timp, reclamantul a fost acuzat de falsificarea contractului în cauză. Având în vedere procedura penală în curs, Curtea de district Gödöllő a suspendat executarea contractului la 15 iulie 1999. În mai 2003, Curtea Regională de Budapesta, care a acționat ca instanță de a doua instanță, a achiziționat reclamantul. La 12 iunie 2004, reclamantul a solicitat continuarea executării. La 13 iulie 2004, Curtea de District a acceptat cererea reclamantului. Curtea Regională a susținut hotărârea de primă instanță la 21 octombrie 2004. 10. Potrivit informațiilor disponibile în dosar, procedurile de execuție sunt încă în așteptare. LEGUL ALEGAT ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI 11. Reclamantul se plânge că durata procedurii a fost incompatibilă cu cerințele de „temp rezonabil” de la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 12. Guvernul a contestat acest argument. 13. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 10 noiembrie 1997 și nu s-a încheiat încă, în conformitate cu informațiile disponibile în dosarul de caz. A durat astfel peste zece ani și zece luni pentru două nivele de competență. Admisibilitate 14. Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 16. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 17. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea constată că durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. 18. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE 19. Reclamantul se plângea în continuare că durata procedurii și-a încălcat dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale, astfel cum se garantează la art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede următoarele: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 20. Curtea constată că această plângere este legată de cea prevăzută la art. 1 din Convenția care a fost deja examinată anterior și, prin urmare, trebuie, de asemenea, declarată admisibilă. Cu toate acestea, având în vedere concluziile sale în temeiul articolului 6 § 1 (a se vedea punctul 18 mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze separat dacă a existat, de asemenea, o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Zanghì v. Italia , hotărârea din 19 Februarie 1991, Seria A 194-C, p. 47, § 23). III. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIEI 21. Curtea observă că reclamantul s-a plâns în temeiul art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 Cu toate acestea, Curtea constată că argumentele reclamantului nu dezvăluie nici un aspect care a suferit discriminări în încălcarea Convenției, ca urmare a faptului că această parte a cererii este întemeiată în mod evident în sensul art. 35 § 3, și trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 22. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 15.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 24. Guvernul a contestat aceste afirmații. 25. Curtea nu discerne nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, pe o bază echitabilă, acordă reclamantului 8.000 EUR pentru prejudiciu moral. Costuri și cheltuieli 26. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 4.500 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și pentru cele suportate în fața Curții. 27. Guvernul nu a exprimat un aviz în această privință. 28. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Curtea constată că reclamația costurilor reclamantului nu a fost justificată de niciun document relevant și, prin urmare, trebuie respinsă. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerile referitoare la lungimea excesivă a procedurii și la o încălcare a drepturilor de proprietate admisibile și la restul cererii inadmisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține că nu este necesară examinarea separată a plângerii în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 8,000 EUR (opt mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, pentru a fi transformat în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data de decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 octombrie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă