CtEDO 07.10.2008 Auto

CASE OF SIPOS v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
07.10.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF SIPOS v. HUNGARY (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE SIPOS c. HUNGARY (Doc. nr. 7060/05) JUDGMENT STRASBOURG 7 octombrie 2008 FINAL 07/01/2009 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Sipos c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința în calitate de Camera compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 16 septembrie 2008, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 7060/05) împotriva Republicii Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dna Márta Sipos („reclamantul”), la 11 februarie 2005. Reclamantul a fost reprezentat de dna É. Snyozik, avocat practicant la Debrecen. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. La 9 ianuarie 2008, președintele celei de-a doua secțiuni a hotărât să anunțe cererii guvernului. De asemenea, s-a hotărât să se pronunțe asupra admisibilității și a meritelor cererii în același timp (art. 29 § 3). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1957 și trăiește în Hajdúsámson. La 2 mai 1989, reclamantul a depus o cerere de divorț. A solicitat, de asemenea, diviziunea proprietății matrimoniale. După ce a pronunțat divorțul părților într-o decizie parțială, a organizat mai multe audieri și a obținut avizele experților, la 9 Noiembrie 1994 Curtea de District Debrecen a adoptat o decizie privind proprietatea. Acest lucru a fost anulat de Curtea Regională a Județeanului Hajdú-Bihar la 20 iunie 1996. La 24 iunie 1997, banca de reexaminare a Curții Supreme a anulat această decizie și a trimis cazul la tribunalul de a doua instanță. În reluarea procedurii de a doua instanță, Curtea Regională a organizat o audiere și a anulat hotărârea Curții de District la 27 octombrie 2000. În reluarea procedurii de primă instanție, la 5 iunie 2001, Curtea de District a adoptat o nouă decizie privind proprietatea, care a fost anulată de Curtea Regională la 23 noiembrie 2001. La 10 noiembrie 2004, un judecător de trei judecători al biroului de reexaminare al Curții Supreme a examinat petiția de reexaminare a contestatului cu privire la fondul acesteia. Acesta a susținut că luarea probelor în acest caz a fost cuprinzătoare și fără vină și că petiția reclamantului nu a dezvăluit încălcarea legii relevante. Prin urmare, acesta a susținut hotărârea Curții Regionale. ARTICOLUL 6 § 1 ARTICOLUL 1 AL CONVENȚIEI 10. Reclamantul s-a plâns că procedura a durat o perioadă de timp nejustificată. Ea s-a bazat numai pe art. 6 § 1 și 13 din Convenție. Curtea consideră că cererea devine examinată din perspectiva cerinței de „tempă rezonabilă” din art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 11. Guvernul a contestat acest argument. 12. Perioada care trebuie luată în considerare a început doar la 5 noiembrie 1992, când recunoașterea de către Ungaria a dreptului de cerere individuală a intrat în vigoare. Cu toate acestea, în evaluarea raționalității timpului care a trecut după această dată, trebuie să se țină seama de starea procedurii în această etapă. Curtea observă că procedura era deja în așteptare de trei ani și jumătate până atunci. Perioada în cauză s-a încheiat la 10 noiembrie 2004. Prin urmare, a durat peste 12 ani pentru trei niveluri de competență. Admisibilitatea 13. Guvernul a susținut că petiția de reexaminare a reclamantului nu s-a calificat ca un remediu eficace în aceste circumstanțe și că, prin urmare, termenul de șase luni a început să fugă din decizia din 2001 a Curții Regionale. Curtea remarcă că banca competentă a Curții Supreme a examinat fondurile cererei reclamante și a susținut hotărârea Curții Regionale susținând că nu a existat o încălcare a legii relevante în acest caz. Acesta nu discerne niciun element care să pună la îndoială eficacitatea acestui remediu în aceste circumstanțe. Prin urmare, obiecția guvernului nu poate fi susținută. Curtea constată că cererea nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. În plus, nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, cererea trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 16. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 17. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea constată că durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, s-a încălcat art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 18. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 19 Daune 19. Reclamantul a solicitat 8 milioane de forints maghiari [1] în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 20. Guvernul a contestat aceste afirmații. 21. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, consideră că reclamantul trebuie să fi suportat unele prejudiciu moral. Decizând, pe o bază echitabilă, își acordă 9,600 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 22. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 9,600 EUR (noi mii șase sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care va fi transformat în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 7 octombrie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului [1] 34,700 euro (EUR)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă