ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3508/2014

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Hotărârea instanței de fond. Cadrul procesual

Prin

Sentința nr. 7202 din 19 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei

Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Galați, formulată în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, prin care s-a solicitat

anularea prevederilor Raportului de audit nr. 1 din 01 februarie 2012, întocmit

în urma misiunii de audit efectuată în perioada 14 noiembrie 2011 - 25

noiembrie 2011, la Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Galați, precum și

suspendarea executării recomandărilor formulate în Raportul de audit contestat,

până la data la care va fi dată o sentință definitivă și irevocabilă.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond, în esență, a apreciat ca actul

atacat nu este act administrativ în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, întrucât nu dă naștere, modifică ori stinge raporturi

juridice. Raportul de audit a cărui anulare se solicită conține doar propuneri

și recomandări, iar nu statuări cu forță juridică obligatorie.

Pe

de altă parte, prima instanță a reținut și că reclamanta nu a îndeplinit

procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere

că adresa nr. 611 din 27 februarie 2012 nu echivalează cu îndeplinirea

procedurii menționate, deoarece în cuprinsul acesteia nu se solicită în mod

explicit revocarea raportului de audit a cărui anulare se cere.

2.

Cererea și motivele de recurs înfățișate

Împotriva

sentinței pronunțate de instanța de fond, considerând-o netemeinică și

nelegală, a declarat recurs reclamanta Direcția Județeană pentru Sport și

Tineret Galați (DJST Galați).

În

esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a susținut că

Raportul de audit nr. 1 din 01 februarie 2012 întocmit în urma misiunii de

audit efectuată în perioada 14 noiembrie 2011 - 25 noiembrie 2011, de către

autoritatea intimată ANST, are natura juridică a unui act administrativ.

În

opinia recurentei se impunea anularea acestuia de către prima instanță întrucât

misiunea de audit nu a respectat procedura stabilită prin Legea nr. 672/2002,

privind auditul public intern și nici Ordinul nr. 5281/2003 sens în care au și

fost reluate aspectele de nelegalitate enunțate prin cererea de chemare în

judecată.

Recurenta-reclamantă

a făcut și prin motivele de recurs referiri la încălcarea de către autoritatea

intimată a dreptului său de a depune punctele de vedere în termen de 15 zile de

la primirea proiectului raportului de audit public intern.

În

fine, recurenta a susținut că a respectat procedura prealabilă prevăzută în

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ,

întrucât prin adresa nr. 238 din 23 ianuarie 2012 a notificat intimata despre

eroarea produsă în modalitatea de calcul a termenului de 15 zile privind

depunerea punctelor de vedere și luarea lor în considerare.

3.

Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Analizând

sentința recurată prin prisma criticilor recurentei-reclamante, raportat la

actele și documentele aflate la dosar și față de prevederile legale incidente,

Înalta Curte constată că nu sunt fondate motivele de recurs înfățișate de

recurenta-reclamantă, ce pot fi subsumate motivului de nelegalitate reglementat

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

Recurenta-reclamantă

a solicitat instanței de contencios administrativ anularea prevederilor

Raportului de audit public intern nr. 1 din 01 februarie 2012, întocmit de autoritatea

intimată, în urma misiunii de audit efectuată în perioada 14 noiembrie 2011 -

25 noiembrie 2011.

Contrar

celor arătate de autoritatea reclamantă, atât prin cererea de chemare în

judecată cât și prin cea de recurs și în acord cu analiza juridică realizată de

instanța de fond, Înalta Curte constată că actul a cărui anulare a fost

solicitată nu are natura juridică a unui act administrativ, raportat la

definiția cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

republicată, cu modificări.

Din

această perspectivă, se reține așadar că Raportul de audit public intern nr. 1

din 01 februarie 2011, structurat pe 3 capitole, Cap. I - Introducere, Cap. II

- Constatări și Recomandări corespunzător a patru obiective distincte, Cap. III

- Concluzii, deși emis de o autoritate publică, prin recomandările pe care le

conține nu este apt de a produce, de a modifica sau de a stinge raporturi

juridice.

Cu

alte cuvinte, actul în discuție nu este generator de efecte juridice, respectiv

nu creează, modifică sau suprimă o situație juridică obiectivă sau subiectivă.

După

cum s-a arătat de altfel și în doctrină, nu orice manifestare de voință este un

act juridic, simpla exprimare a unei opinii, îmbrăcând chiar forma unei

recomandări, din partea unei instituții publice administrative cum este cazul

în speță, nefiind un act administrativ. Raportul de audit public atacat de

recurenta-reclamantă nu are trăsăturile caracteristice ale unui act

administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii

acestuia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare, specifice

dreptului administrativ, ci doar de a-i comunica reclamantei existența unor

fapte și împrejurări din activitatea sa, în scopul facilitării atingerii

obiectivelor prestabilite de managementul general.

Prin

urmare, față de cele mai sus arătate, reținând pe de o parte, netemeinicia

criticilor înfățișate de recurenta-reclamantă, iar pe de altă parte,

legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, Înalta Curte, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr.

554/2004, republicată, va respinge ca nefondat recursul reclamantei-recurente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta Direcția Județeană pentru Sport și Tineret

Galați împotriva Sentinței civile nr. 7202 din 19 decembrie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2014.

Procesat

de GGC - GV