CtEDO 01.04.2008 Auto

CASE OF DEKANY v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
01.04.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF DEKANY v. ROMANIA (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Primul reclamant s-a născut în 1948 și trăiește în Timișoara. Al doilea reclamant, mama primului reclamant, s-a născut în 1921 și a murit la 3 septembrie 2004. Într-o scrisoare din 4 iunie 2007 prima reclamantă, ca singurul succesor al mamei sale, a informat Curții că dorește să continue cererea. La 9 septembrie 1991, reclamanții au depus o acțiune în fața Tribunalului de Primă Instanță, care solicită rectificarea Registrului de terenuri și, în consecință, înregistrarea dreptului lor de proprietate în ceea ce privește o parcelă de terenuri. Dintre cele douăzeci de audieri care au avut loc între 2 octombrie 1991 și 19 iunie 1997 cinci au fost suspendate la cererea reclamanților, inclusiv între 11 februarie 1992 și 18 ianuarie 1993, între 2 martie 1993 și 6 iulie 1994, și între 11 octombrie 1994 și 27 februarie 1996, atunci când au rămas procedurile în timpul anchetelor penale împotriva unuia dintre inculpați. La 19 iunie 1997, Tribunalul de Primă Instanță Timișoara a respins acțiunea reclamanților. La 28 aprilie 1998, Tribunalul Regional Timiș a susținut apelul reclamanților și a anulat hotărârea Tribunalului de Primă Instanță, trimitend cazul de reintoarcere a procesului. Curtea a considerat că, având în vedere că terenurile au fost vândute în timpul procedurii de recurs, noul proprietar ar trebui să fie implicat în proces. Prezenta hotărâre a fost susținută la 22 octombrie 1998 cu o decizie finală a Curții de Apel Timișoara. După reexaminare, la 10 ianuarie 2000, Tribunalul de Primă Instanță a respins acțiunea reclamanților ca fiind nefondată. La 19 iulie 2000, Curtea regională Timiș a confirmat această decizie. La 10 noiembrie 2000, Curtea de Apel Timișoara a permis recursului reclamanților, a anulat cele două hotărâri anterioare și a remis cazul la Tribunalul de Primă Instanță pentru o examinare proaspătă, din cauza faptului că cele două instanțe au omit să se pronunțe cu privire la două plângeri și la un alt acuzat. La 21 decembrie 2001, Tribunalul de Primă Instanță a reexaminat acțiunea și a respins-o. Din cele 18 audieri care au avut loc între 12 decembrie 2000 și 21 decembrie 2001 una a fost suspendată la cererea reclamanților. 10. La 2 iulie 2002, recursul reclamanților a fost susținut de Curtea Regională Timiș, care a ordonat rectificarea Registrului de terenuri, a declarat nul și a anulat contractele de vânzare ulterioare și a ordonat autorităților administrative să restabilească plotul de terenuri în natură. 11. La 10 decembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara prin o decizie finală a permis recursului părților opozite și, prin urmare, a anulat hotărârea din 2 iulie 2002, având în vedere, printre altele, faptul că instanțele nu pot acționa ca înlocuitor pentru autoritățile administrative înființate prin Legea privind proprietatea reală (Legea nr. 18/1991) pentru a face față cererilor de returnare a terenurilor.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă