AFFAIRE SCHINCKUS c. BELGIQUE

RESPONDENT

BEL

HOTĂRÂRE

01.04.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE SCHINCKUS c. BELGIQUE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA SCHINCKUS c. BELGIA (solicitarea nr. 29198/05) HOTĂRÂREA STRASBURG aprilie 2008 DEFINITIVF 01/07/2008 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Schinckus c. Belgia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Antonella Mularoni, președinte, Françoise Tulkens, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători, și de Sally Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 11 martie 2008, Rend la rejudecare că aici, adoptat la această dată de procedură A la originea cauzei se află o cerere (n 29198/05) îndreptată împotriva Regatului Belgiei și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Roland Schinckus ( La 8 august 2005, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind dreptul la apărare a drepturilor omului). Guvernul belgian a fost reprezentat de agentul său, dl C. Debruulle, director general al Serviciului Public Federal al Justiției. La 20 octombrie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. ÎN FAȚĂ CIRCONSTANȚELE DE LA L Acestea s-au născut în 1950 și își are reședința în Saint-Hubert. La data de 31 ianuarie 1980, când a cumpărat de la un particular o casă pe care aceasta o construise în 1974, reclamantul cita, la 18 martie 1983, vânzătorul să se înfățișeze în fața instanței de primă instanță a lui Noichâteau pentru a răspunde la 15 vicii ascunse sau rele care afectează binele achiziționat în 1980. Printr-o hotărâre din 5 iunie 1985, acest tribunal a declarat acțiunea nefondată. Reclamantul a făcut apel la 13 septembrie 1985. Printr-o hotărâre din 16 februarie 2004, instanța de apel din Liège a declarat recursul nefondat. Ea a constatat că, în cazul în care ar putea fi recunoscut că două vicii ascunse (piese de lemn în conducta de șemineu și lemne orizontale în mansardă, neacoperite într-o zidărie) existau la momentul vânzării, ele nu compromiteau soliditatea și longevitatea clădirii și nu o dădeau înapoi la locul de cazare care părea să continue fără probleme timp de 24 de ani, fără ca reclamantul să fi luat orice măsuri pentru a remedia acest lucru. Prin hotărârea din 26 mai 2005, Curtea de Casație a respins acest recurs. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 11. Dreptul și practica internă relevantă figurează în Hotărârile Raway și Wera c. Belgique 25864/04, §§ 42 și 59, 27 noiembrie 2007) și Jouan c. Belgia 5950/05, §§ 20-22, 12 februarie 2008, nedefinitive). 6 alin. (1) din Convenție. În acest fel, orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) și într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Termenul rezonabil 13. Reclamantul se plânge de nerespectarea termenelor rezonabile ale hotărârilor judecătorești. Cu privire la admisibilitate 14. Guvernul ridică o excepție de la art. 35 alineatul (1) din convenție - lipsa de epuizare a căilor de atac interne. În opinia sa, articolele 1382 și 1383 din Codul civil, care reglementează răspunderea extra În ceea ce privește durata procedurii civile și șansele rezonabile de succes, acesta atrage atenția Curții asupra hotărârii Curții de Casație belgiene din 28 septembrie 2006, prin care aceasta din urmă a consacrat principiul răspunderii statului (a se vedea legislația) pentru nerespectarea termenului rezonabil. 15. Recurentul susține că nu știa că aceste articole pot fi aplicate în acest caz. 16. Curtea amintește că, în decizia sa în cauza Depaw c. Belgia 2115/04, 15 mai 2007), aceasta a considerat că acțiunea consacrată prin hotărârea Curții de Casație din 28 septembrie 2006 ar trebui să fie epuizată în sensul articolului 1 din Convenție. În acest caz, Comisia a considerat, de asemenea, că această hotărâre a dobândit un grad suficient de certitudine în cursul primului trimestru al anului 2007, în special începând cu 28 martie 2007, astfel încât reclamantului, care a sesizat Curtea cu mult înainte de această dată, să nu i se poată reproșa că nu a recurs în temeiul articolului 1382 din Codul civil. 17. În speță, reclamantul a sesizat Curtea la 8 august 2005. În mod definitiv la această dată, acțiunea nu a avut încă gradul de certitudine impus de Curte pentru a putea și trebuie să fie utilizată în sensul articolului 35 alineatul (1) (a se vedea, mutatis mutandis, printre multe altele, Debbasch c. Franța (dec.), nr 49392/99, 18 septembrie 2001 Dumas c. Franța (dec.), nr 53425/99, 30 aprilie 2002). 18. Prin urmare, reclamantului nu i se poate reproșa că nu a recurs la această acțiune. În consecință, este necesar să se respingă excepția din partea guvernului și să se declare acest motiv admisibil. Pe fond 19. Guvernul subliniază, printre altele, că litigiul era de natură civilă și că părțile dețin controlul asupra procedurii. În acest caz, lentorii procedurii sunt mai imputați cererilor părților sau inacțiunii lor decât organelor de judecată sau în cazul în care rolul acestora este limitat. 20. Reclamantul susține că, la citirea cronologiei procedurii, este evident că a făcut toate diligențele posibile pentru ca justiția să poată ajunge la un verdict într-un termen rezonabil. 21. Curtea ia notă de faptul că perioada care trebuie luată în considerare a început la 18 martie 1983, cu lacuna lansată de reclamant în fața Tribunalului de Primă Instană din Neuchâteau și s-a încheiat cu hotărârea Curții de Casație din 26 mai 2005. Prin urmare, procedura a durat mai mult de douăzeci și doi de ani și două de luni. 22. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre multe altele, Pelioire și Sassi Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDH 1999-II). 23. Cu toate acestea, o durată globală mai mare de douăzeci și doi de ani nu poate fi considerată ca o perioadă de timp rezonabilă, chiar dacă anumite lentori ai procedurii sunt imputați părților, deoarece atitudinea celor interesați nu scutește judecătorii de a asigura celeritatea dorită de art. 6 alineatul (1) (Litezitis c. Grecia, n 62771/00, § 30, 5 februarie 2004). Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, Curtea consideră că a existat o depășire a termenului rezonabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. 24. Invocând dreptul la un proces echitabil, recurentul se plângea că nu a avut câștig de cauză, în timp ce acesta efectuase lucrări pentru siguranța casei și a ocupanților săi (tutorie) și a trebuit să înlocuiască toate șasiurile, deoarece nu mai asigurau nici o etanșare ca urmare a mișcărilor casei 26. Curtea reamintește că are doar sarcina, în conformitate cu art. 19 din Convenție, de a asigura respectarea angajamentelor care decurg din convenție pentru părțile contractante. În special, aceasta nu este competentă să examineze o cerere referitoare la erori de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță internă sau să înlocuiască propria sa apreciere cu cea a instanțelor naționale, cu excepția cazului în care și în măsura în care aceste erori par a fi susceptibile să fi adus atingere drepturilor și libertăților garantate de convenție (a se vedea, de exemplu, (a se vedea García Ruiz Spania [GC], n 30544/96, §§ 28-29, CEDO 1999-I). 27. În cazul de față, Curtea arată că recurentul a beneficiat de o procedură contradictorie în fața a trei grade de instanțe. De asemenea, a putut prezenta tribunalelor argumentele pe care le considera relevante pentru apărarea cauzei sale și care au fost examinate efectiv de judecători. Curtea constată, de asemenea, că hotărârile criticate ale tuturor instanțelor naționale au fost motivate pe deplin de considerații atât de fapt, cât și de drept. În plus, Curtea nu percepe niciun indiciu care să conducă la concluzia că, în timpul procesului, reclamantul ar fi fost plasat într-o situație mai puțin favorabilă decât partea adversă 28. Prin urmare, acest aspect trebuie respins ca fiind în mod vădit nefondat, în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 29. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea ștearsă decât . imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită o pagubă materială care să corespundă costurilor pe care le-a angajat pentru a-și păstra locuibilitatea în casa sa. El calculează valoarea prejudiciului său în acest sens la 15 644,72 EUR (EUR), suma pe care trebuia să o completeze cu alte documente justificative, dar nu a fost în cele din urmă vărsată la dosar în fața Curții. El solicită, de asemenea, o deteriorare morală, fără a o număra. 31. Guvernul nu prezintă nici o legătură. 32. În primul rând, Curtea arată că nu există o legătură de cauzalitate între prejudiciul material solicitat și constatarea încălcării Convenției. În al doilea rând, Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Pe baza jurisprudenței sale în materie și a acționat în mod echitabil, aceasta îi acordă 30 000 EUR pentru acest din urmă titlu. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată în fața instanțelor interne, acesta solicită 10 203,03 EUR, sumă care include onorariile pentru avocați, executori ai justiției, arhitecți și arhitecți. 34. Guvernul nu prezintă informații. 35. Curtea ia notă de faptul că cheltuielile revendicate nu au fost generate pentru a încerca corectarea încălcării ordinii juridice interne. În plus, reclamantul și-a apărat cauza în fața Curții și nu are pretenții în această privință. Prin urmare, aceasta nu acordă nicio sumă în acest sens. Interese moratoriu 36. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 30 000 EUR (treme de o mie de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. aprilie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.