Decizia nr. 4188/2014 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea precizată înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 25 noiembrie 2011, declinată la Curtea de Apel Oradea prin Sentința nr. 5293/CA din 18 octombrie 2012 a Tribunalului Bihor, reclamantul K.M.I. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Supravegherea Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, solicitând să se constate încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) lit. f) și g) din Legea nr. 677/2001, ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și lipsa răspunsului pârâtei la sesizarea depusă la această instituție la data de 12 septembrie 2011. A solicitat obligarea pârâtei la plata cu titlu de daune morale a sumei de 2100 lei, ca urmare a lipsei răspunsului la petiția înaintată acesteia.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că la data 12 septembrie 2011 a depus prin mandat poștal plângerea îndreptată împotriva Băncii C.R., pentru divulgarea de informații cu caracter personal grupului de firme H.E., care ulterior a folosit aceste date în scopuri ilicite, fiindu-i vătămate mai multe drepturi. Pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, prin întâmpinarea formulată în cauză și prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 20 februarie 2013, a invocat, excepția tardivității formulării acțiunii și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. Pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

Prin Sentința nr. 76/CA din 25 aprilie 2013 Curtea de Apel Oradea a respins excepțiile tardivității și neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârâta Autoritatea Națională pentru Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și a respins cererea precizată formulată de reclamantul K.M.I. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs K.M.I., criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit aceste obligații legale nici ulterior - deși a fost citată cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează recursul declarat de K.M.I. împotriva Sentinței nr. 76/CA/2013 - P.I. din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN