ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4188/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea precizată înregistrată la

Tribunalul Bihor la data de 25 noiembrie 2011, declinată la Curtea de Apel

Oradea prin Sentința nr. 5293/CA din 18 octombrie 2012 a Tribunalului Bihor,

reclamantul K.M.I. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru

Supravegherea Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, solicitând să se

constate încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) lit. f) și g) din Legea nr.

677/2001, ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și lipsa răspunsului

pârâtei la sesizarea depusă la această instituție la data de 12 septembrie

2011.

A solicitat obligarea

pârâtei la plata cu titlu de daune morale a sumei de 2100 lei, ca urmare a

lipsei răspunsului la petiția înaintată acesteia.

În motivarea cererii

sale, reclamantul a arătat că la data 12 septembrie 2011 a depus prin mandat

poștal plângerea îndreptată împotriva Băncii C.R., pentru divulgarea de

informații cu caracter personal grupului de firme H.E., care ulterior a folosit

aceste date în scopuri ilicite, fiindu-i vătămate mai multe drepturi.

Pârâta Autoritatea

Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, prin

întâmpinarea formulată în cauză și prin concluziile scrise depuse la dosar la

data de 20 februarie 2013, a invocat, excepția tardivității formulării acțiunii

și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. Pe fond a solicitat

respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

Prin Sentința nr.

76/CA din 25 aprilie 2013 Curtea de Apel Oradea a respins excepțiile

tardivității și neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârâta

Autoritatea Națională pentru Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter

Personal și a respins cererea precizată formulată de reclamantul K.M.I. în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Supraveghere a

Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ca nefondată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs K.M.I., criticând sentința atacată pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În conformitate cu

prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările

ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru

și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit aceste obligații legale nici

ulterior - deși a fost citată cu mențiunea timbrării - devin aplicabile

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr.

32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de K.M.I. împotriva Sentinței nr. 76/CA/2013 - P.I. din 25 aprilie

2013 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN