ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4469/2003

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 161 din 22 octombrie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul T.M., împotriva rezoluției din 15 iulie 2001 dată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București. Tribunalul a reținut că împotriva aceleiași rezoluții, petentul a mai formulat anterior o plângere, care a fost respinsă de Tribunalul Militar Teritorial București prin sentința nr. 166 din 18 septembrie 2001, hotărâre rămasă definitivă prin neapelare, la data de 29 septembrie 2001. Ca urmare, considerând că există autoritate de lucru judecat, tribunalul a respins ca inadmisibilă cea de a doua plângere formulată de petent împotriva aceleiași rezoluții.

Împotriva acestei sentințe, petentul a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, de Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 1 din 9 ianuarie 2003. Curtea a considerat că soluția pronunțată de prima instanță este legală întrucât prima plângere formulată de petent, a fost definitiv respinsă de Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința nr. 166 din 18 septembrie 2001, rămasă definitivă prin neapelare, o a doua plângere împotriva aceleiași rezoluții fiind inadmisibilă. Împotriva acestei decizii, petentul T.M. a declarat recurs. Recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează: Instituția procesuală a plângerii împotriva măsurilor sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, la instanța de judecată, a reprezentat și încă reprezintă (până la intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2004 a Legii nr. 281/2003, respectiv, a art. 278 1 C. proc.

pen.) o aplicare directă a art. 21 din Constituție, referitor la dreptul fundamental al oricărei persoane de a avea accesul liber la justiție, dispusă de Curtea Constituțională prin decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 (publicată în M.Of., nr. 105/6.03.1998). Prin acea decizie, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, constatând că art. 278 C. proc. pen., este constituțional numai în măsura în care nu oprește persoana nemulțumită de soluționarea plângerii împotriva măsurilor și actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta și care nu ajung în fața instanțelor judecătorești să se adreseze justiției în temeiul art. 21 din Constituție, ce urmează să se aplice direct.

În baza acestei dispoziții constituționale și a deciziei menționate, petentul a formulat o primă plângere împotriva rezoluției nr. 680/ din 15 iunie 2001 dată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, plângere care a fost respinsă de Tribunalul Militar Teritorial București prin sentința nr. 161 din 18 septembrie 2001, rămasă definitivă prin neapelare. Curtea constată că, în mod legal, curtea de apel a respins ca nefondat apelul declarat de petent, confirmând soluția de respingere ca inadmisibilă a celei de a doua plângeri formulată de același petent împotriva aceleiași rezoluții date de Parchetul Militar, deoarece prima instanța de judecată a examinat și a constatat, cu autoritate de lucru judecat, legalitatea rezoluției parchetului, iar a doua plângere este inadmisibilă.

În consecință, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent. Conform art. 92 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.M. împotriva deciziei nr. 1 din 9 ianuarie 2003 a Curții Militare de Apel. Obligă pe recurent la plata sumei de 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2003.