ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1947/2015

Decizia nr. 1947/2016 Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 63/A din 12 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția inadmisibilității apelului declarat în cauză, în raport de dispozițiile art. 222 din Legea nr. 62/2011. A respins , ca fiind inadmisibil, apelul declarat de pârâta A. împotriva sentinței civile nr. 329 din 10 martie 2014 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Decizie definitivă.

Pentru a adopta această soluție, instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 222 din Legea dialogului social nr. 62/2011, potrivit cărora: „(1) reprezentativitatea organizațiilor patronale sau sindicale poate fi contestată în instanță de către organizațiile patronale ori sindicale corespondente la nivel național, de sector de activitate, grup de unități sau de unități, în condițiile în care nu mai sunt îndeplinite unul ori mai multe dintre criteriile prevăzute de art. 51 alin. (1) lit. a) - c), respectiv de art. 72 alin. (1) lit. a) și b), pe baza cărora a fost obținută reprezentativitatea în cauză. (2) Contestația se depune la instanța judecătorească care a acordat reprezentativitatea”.

Prin raportare la aceste dispoziții legale speciale, instanța de apel a considerat că hotărârile prin care se constată reprezentativitatea organizațiilor patronale sau sindicale pot fi atacate doar cu contestații, care pot fi depuse la instanța judecătorească care a acordat-o, iar nu cu apel. S-a mai reținut că legiuitorul a stabilit, totodată, și persoanele îndreptățite să formuleze o asemenea cale de atac și anume, organizațiile patronale ori sindicale corespondente la nivel național, de sector de activitate, grup de unități sau de unități. De asemenea, legiuitorul s-a preocupat și de condițiile în care poate fi contestată reprezentativitatea și anume, atunci când „nu mai sunt îndeplinite unul ori mai multe dintre criteriile prevăzute de art. 51 alin. (1) lit. a) - c), respectiv de art. 72 alin. (1) lit. a) și b), pe baza cărora a fost obținută reprezentativitatea în cauză”.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 28 aprilie 2015 și repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei Ecris aflată la fila 1 din dosarul de recurs. Prin rezoluția de la 6 mai 2015, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a recursului. Raportul a fost comunicat părților, potrivit rezoluției de comunicare de la data de 18 mai 2015, cu aplicarea art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Părțile nu au formulat în scris puncte de vedere asupra raportului. Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil și urmează, în consecință, să îl respingă, pentru următoarele considerente: Legea nr. 62 din 10 mai 2011 (Legea dialogului social) prevede expres numai calea de atac a apelului în ceea ce privește hotărârile privind dobândirea personalității juridice a sindicatelor (art. 16 alin. (1)), a federațiilor și confederațiilor sindicale (art. 45 alin. (1)), aprobarea modificării statutului (art. 49 alin. (2)), constatarea reprezentativității organizațiilor sindicale (art. 51 alin. (4)), dobândirea personalității juridice a organizații patronale (art. 58 alin. (1)), constatarea reprezentativității organizațiilor patronale (art. 72 alin. (4)). Pentru identitate de rațiune, nu se poate reține că prin nemenționarea expresă a căii de atac pentru cazul contestării reprezentativității organizațiilor patronale sau sindicale, prevăzută de art. 222 din Lege, dată în competența instanței judecătorești care a acordat reprezentativitatea, legiuitorul ar fi înțeles să acorde posibilitatea exercitării unei căi de atac suplimentare, recursul.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. În temeiul art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Față de dispozițiile legale anterior menționate și de obiectul pricinii, Decizia nr. 63/A din data de 12 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este supusă căii de atac a recursului. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva Deciziei nr. 63/A din data de 12 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2015.