ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 628/P din 23 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în baza art. 426 rap. la art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A., împotriva Deciziei penale nr. 476/P din 21 iulie 2014, a Curții de Apel Constanța.

Împotriva acestei decizii penale a formulat apel contestatorul A., solicitând admiterea acestuia.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 421 și art. 432 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte notează că, pe calea apelului formulat de către contestatorul A., se atacă decizia penală prin care s-a soluționat procedura admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată de art. 431 C. proc. pen.

Astfel, prin considerentele Deciziei penale nr. 628/P din 23 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, s-a constatat că cererea de contestație în anulare nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu.

Din interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor art. 431 și urm. C. proc. pen. rezultă, cu evidență, că hotărârea pronunțată prin care se constată inadmisibilitatea în principiu a contestației în anulare, este definitivă.

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen., numai în procedura de judecată a contestației în anulare, după parcurgerea etapei admiterii în principiu, sentința pronunțată în condițiile legii, este supusă apelului.

În același sens, atât după intrarea în vigoare a C. proc. pen., cât și anterior acestui moment, doctrina a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge în principiu contestația în anulare.

Totodată, în sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul acestora.

Astfel, dacă s-ar recunoaște exercitarea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, s-ar produce o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În acest sens, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește și că este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, fiind de altfel, o soluție care rezultă în mod categoric din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

În ceea ce privește asigurarea egalității cetățenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, Curtea Constituțională a considerat că, în instituirea regulilor de acces al justițiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ținut de respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și al autorităților publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție. De aceea nu este contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce privește căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor.

S-a apreciat că sintagma "în condițiile legii" din art. 129 din Constituție nu înseamnă o posibilitate de restrângere a dreptului de a exercita căile de atac, ci se referă la reglementarea condițiilor procedurale de folosire a acestora.

De asemenea, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Așadar, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Chiar dacă, în dispozitivul deciziei penale atacate, a fost prevăzută calea de atac a apelului, în raport de dispozițiile legale invocate și văzând și faptul că decizia contestată este pronunțată în calea de atac a apelului, Înalta Curte apreciază că decizia supusă controlului judiciar este definitivă, astfel că demersul inițiat de către contestator este inadmisibil.

Prin urmare, contestatorului A. nu îi este recunoscută prin lege calea de atac a apelului împotriva Deciziei penale nr. 628/P din 23 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 628/P din 23 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 360 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 628/P din 23 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 360 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2015.

Procesat de GGC - N