Decizia nr. 285/A/2017 — ÎCCJ, Secția penală — apel împotriva deciziei nr. 667/2017 a Curții de Apel București

În temeiul art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală (fapta din data de 22 august 2008 - persoană vătămată B., în vârstă de 7 ani). În temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. f), lit. n) și lit. o) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și cu membrii familiei acesteia; dreptul de a se apropia de locuința, școala și orice alte locuri unde aceeași persoană vătămată desfășoară activități sociale), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală (fapta din data de 22 august 2008 - persoană vătămată C., în vârstă de 5 ani). În temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. f), lit. n) și lit. o) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. și cu membrii familiei acesteia; dreptul de a se apropia de locuința, școala și orice alte locuri unde aceeași persoană vătămată desfășoară activități sociale), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 221 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor (fapta din data de 10 octombrie 2008 - persoană vătămată D., în vârstă de 10 ani). În temeiul art. 67 alin. (1) rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. f), lit. n) și lit. o) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. și cu membrii familiei acesteia; dreptul de a se apropia de locuința, școala și orice alte locuri unde aceeași persoană vătămată desfășoară activități sociale), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 201 alin. (1), (2), (4) C. pen. 1968 cu aplic. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală (fapta din data de 6 noiembrie 2008 - persoană vătămată E., în vârstă de 6 ani). În temeiul art. 65 alin. (2), (3) C. pen. 1968, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. 1968 - având corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. f) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen. 1968, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 201 alin. (1), (2), (4) C. pen. 1968 cu aplic. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală (fapta din data de 30 noiembrie 2010 - persoană vătămată F., în vârstă de 8 ani). În temeiul art. 65 alin. (2), (3) C. pen. 1968, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. 1968 - având corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. f) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen. 1968, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală (fapta din data de 26 februarie 2013 - persoană vătămată G., în vârstă de 10 ani). În temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. f), lit. n) și lit. o) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a comunica cu persoana vătămată G. și cu membrii familiei acesteia; dreptul de a se apropia de locuința, școala și orice alte locuri unde aceeași persoană vătămată desfășoară activități sociale), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 224 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (fapta din data de 26 februarie 2013).

În temeiul art. 32 alin. (1) rap. la art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol (fapta din data de 8 octombrie 2013 - persoană vătămată H., în vârstă de 10 ani). În temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. f), lit. n) și lit. o) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a comunica cu persoana vătămată H. și cu membrii familiei acesteia; dreptul de a se apropia de locuința, școala și orice alte locuri unde aceeași persoană vătămată desfășoară activități sociale), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală (fapta din data de 25 martie 2014 - persoană vătămată I., în vârstă de 8 ani). În temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. f), lit. n) și lit. o) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a comunica cu persoana vătămată I. și cu membrii familiei acesteia; dreptul de a se apropia de locuința, școala și orice alte locuri unde aceeași persoană vătămată desfășoară activități sociale), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 70 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în publicarea, pe cheltuiala sa, fără a se dezvălui identitatea altor persoane, o singură dată, a hotărârii definitive de condamnare, în extras (dispozitivul acesteia), într-un cotidian național. În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 10 din Legea nr. 187/2012, contopește pedepsele principale, aplică pe cea mai grea dintre acestea, de 7 ani închisoare, la care adaugă un spor de 11 ani și 8 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte) și dispune ca inculpatul A. să execute, în regim de detenție, pedeapsa principală rezultantă de 18 ani și 8 luni închisoare. În temeiul art. 45 alin. (2) și alin. (3) lit. a) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. f), lit. n) și lit. o) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C., D., G., H. și I. și cu membrii familiilor acestora; dreptul de a se apropia de locuința, școala și orice alte locuri unde aceleași persoane vătămate desfășoară activități sociale), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante, precum și pedeapsa complementară a publicării hotărârii definitive de condamnare, în condițiile anterior menționate. În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) și alin. (3) lit. a) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante. În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa principală rezultantă durata reținerii din data de 10/11 aprilie 2013 și perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 24 iulie 2014 până la zi. În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) și art. 19 alin. (1) - (5) C. proc. pen., admite acțiunea civilă formulată de persoana vătămată/parte civilă B. (prin reprezentanții legali J. și L.) și obligă pe inculpat să plătească acesteia, cu titlu de daune morale, suma de 10.000 RON. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., menține, până la concurența sumelor de 5.000 euro, 5.000 RON și 10.000 RON, măsurile asigurătorii instituite în faza de urmărire penală (poprirea asupra unei treimi din pensia încasată lunar de inculpat și sechestrul asupra sumelor de bani aflate în contul deschis de acesta la M., Sucursala Traian), conform ordonanțelor nr. x/P/2013 din data de 7 octombrie 2014 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor rămân în sarcina statului. În temeiul art. 275 alin. (6) rap. la art. 272 alin. (1), (2) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat, în cuantum de 260 RON, precum și onorariile avocaților din oficiu desemnați pentru persoanele vătămate B., C., D., E., F., G., H. și I., în cuantum de câte 195 RON, rămân în sarcina statului, fiind suportate din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2017." Potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cauzele de încetare a procesului penal sunt cele expres și limitativ prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., respectiv lipsa plângerii prealabile, a autorizării sau sesizării organului competent ori a unei alte condiții prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, intervenția amnistiei sau a prescripției, a decesului suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau a radierii suspectului ori inculpatului persoană juridică, retragerea plângerii prealabile, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, intervenția împăcării sau încheierea unui acord de mediere în condițiile legii, existența unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege, existența autorității de lucru judecat și intervenția unui transfer de proceduri cu un alt stat, în condițiile legii. S-a arătat că examinarea cauzei în care a fost pronunțată decizia contestată de petentul condamnat A. nu relevă date despre existența niciuneia dintre cauzele de încetare a procesului penal anterior enunțate și, de altfel, nici însuși contestatorul condamnat nu a invocat incidența vreunei astfel de cauze, ci cazurile de stingere a acțiunii penale indicate de acesta cu titlu de "cauze de încetare a procesului penal", prev. de art. 16 alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc. pen., sunt de fapt temeiuri juridice în virtutea cărora, potrivit art. 396 alin. (5) C. proc. pen., se dispune achitarea, ori aspectele ce țin de temeinicia acuzațiilor aduse contestatorului condamnat au intrat deja în puterea lucrului definitiv judecat, fiind inadmisibil a fi cenzurate pe calea contestației în anulare, care se exercită doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen.3 De altfel, un motiv suplimentar de inadmisibilitate a contestației în anulare dedusă judecății rezultă și din împrejurarea că, potrivit verificărilor efectuate în sistemul electronic de evidență a cauzelor Ecris, o contestație în anulare similară, întemeiată de contestatorul condamnat tot pe temeiul de contestație prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și în susținerea căreia a fost invocată drept cauză de încetare a procesului penal, printre altele, inexistența unor probe apte să conducă la concluzia că el ar fi autorul faptelor pentru care a fost condamnat prin decizia a cărei anulare o solicită, a fost definitiv soluționată, în sensul respingerii ca inadmisibilă, prin Decizia penală nr. 613 din 24 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2017. Față de aceste considerente, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestației în anulare cu care a fost sesizată, în raport cu motivele invocate în susținerea acesteia, s-a respins ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A. Împotriva Deciziei penale nr. 667/A din 4 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat apel contestatorul A. Examinând excepția inadmisibilității invocată de reprezentatul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele: Contestatorul A. a declarat apel împotriva deciziei penale prin care s-a respins ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestator. Înalta Curte reamintește că decizia prin care se respinge contestația în anulare ca inadmisibilă este definitivă. În acest sens, în Decizia nr. 5/IIP din 4 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție reținut că: "În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definiți nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen.: a) dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate; b) spre deosebire dispozițiile legale menționate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziții alin. (4), potrivit cărora «Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu. De asemenea, practica secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a stabilit în cazul în care contestația în anulare exercitată împotriva unei sentințe definitive a fost respinsă, ca inadmisibilă, în procedura reglementată în art. 431 C. proc. pen., sentința este definitivă (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 599/2014 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 817/2014, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014 și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 892/2014, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014). Înalta Curte reține că este adevărat că dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc faptul că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, și anume admiterea în principiu, reglementată în art. 431 C. proc. pen. Așadar, dispozițiile art. 432 C. proc. pen. nu sunt aplicabile speței, nefiind depășit momentul procedural al admisibilității în principiu. Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 667/A din 4 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.