ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 285/A/2017

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 667/A din 4 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2) C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 46 din 19 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul penal nr. x/300/2014

Pentru a se pronunța în acest sens Curtea de București, secția I penală, a reținut că urmare a cererii formulate la data de 11 aprilie 2017 de către petentul condamnat A., s-a format pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, Dosarul nr. x/2/2017, având ca obiect contestație în anulare îndreptată împotriva Deciziei penale nr. 46 din 19 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/300/2014, prin care petentul din speță a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea a nouă infracțiuni concurente de agresiune sexuală.

Prin contestația în anulare formulată, petentul contestator, invocând cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., a susținut, în esență, că prin decizia în prezent contestată a fost condamnat pentru nouă infracțiuni de agresiune sexuală, deși la dosarul cauzei existau probe cu privire la incidența unor cauze de încetare a procesului penal, potrivit art. 16 alin. (1), lit. a), b) și c) C. proc. pen.

În vederea judecării acestei contestații în anulare, la dosar a fost atașat Dosarul nr. x/300/2014 al Curții de Apel București, secția I penală, în care s-a pronunțat Decizia penală nr. 46 din 19 ianuarie 2017.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că nu există temei pentru admiterea în principiu a contestației în anulare dedusă judecății, întrucât nu există dovezi în sprijinul motivelor pe care aceasta se întemeiază.

Astfel, Curtea a reținut că prin Decizia penală nr. 46 din 19 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/300/2014, s-au decis următoarele:

"În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, inculpatul A. și persoana vătămată/parte civilă B. împotriva Sentinței penale nr. 406 din 30 iunie 2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în Dosarul nr. x/300/2014.

Desființează, în parte, sentința penală apelată, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă și, în fond, rejudecând:

Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 13 ani, 5 luni și 10 zile închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentința penală apelată și repune în individualitatea lor pedepsele și sporul componente.

În temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. f), lit. n) și lit. o) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și cu membrii familiei acesteia; dreptul de a se apropia de locuința, școala și orice alte locuri unde aceeași persoană vătămată desfășoară activități sociale), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. f), lit. n) și lit. o) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. și cu membrii familiei acesteia; dreptul de a se apropia de locuința, școala și orice alte locuri unde aceeași persoană vătămată desfășoară activități sociale), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 67 alin. (1) rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. f), lit. n) și lit. o) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. și cu membrii familiei acesteia; dreptul de a se apropia de locuința, școala și orice alte locuri unde aceeași persoană vătămată desfășoară activități sociale), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (2), (3) C. pen. 1968, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. 1968 - având corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. f) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen. 1968, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (2), (3) C. pen. 1968, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. 1968 - având corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. f) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen. 1968, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. f), lit. n) și lit. o) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a comunica cu persoana vătămată G. și cu membrii familiei acesteia; dreptul de a se apropia de locuința, școala și orice alte locuri unde aceeași persoană vătămată desfășoară activități sociale), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. f), lit. n) și lit. o) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a comunica cu persoana vătămată H. și cu membrii familiei acesteia; dreptul de a se apropia de locuința, școala și orice alte locuri unde aceeași persoană vătămată desfășoară activități sociale), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. f), lit. n) și lit. o) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a comunica cu persoana vătămată I. și cu membrii familiei acesteia; dreptul de a se apropia de locuința, școala și orice alte locuri unde aceeași persoană vătămată desfășoară activități sociale), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 70 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în publicarea, pe cheltuiala sa, fără a se dezvălui identitatea altor persoane, o singură dată, a hotărârii definitive de condamnare, în extras (dispozitivul acesteia), într-un cotidian național.

În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 10 din Legea nr. 187/2012, contopește pedepsele principale, aplică pe cea mai grea dintre acestea, de 7 ani închisoare, la care adaugă un spor de 11 ani și 8 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte) și dispune ca inculpatul A. să execute, în regim de detenție, pedeapsa principală rezultantă de 18 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) și alin. (3) lit. a) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. f), lit. n) și lit. o) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C., D., G., H. și I. și cu membrii familiilor acestora; dreptul de a se apropia de locuința, școala și orice alte locuri unde aceleași persoane vătămate desfășoară activități sociale), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante, precum și pedeapsa complementară a publicării hotărârii definitive de condamnare, în condițiile anterior menționate.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) și alin. (3) lit. a) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa principală rezultantă durata reținerii din data de 10/11 aprilie 2013 și perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 24 iulie 2014 până la zi.

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) și art. 19 alin. (1) - (5) C. proc. pen., admite acțiunea civilă formulată de persoana vătămată/parte civilă B. (prin reprezentanții legali J. și L.) și obligă pe inculpat să plătească acesteia, cu titlu de daune morale, suma de 10.000 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., menține, până la concurența sumelor de 5.000 euro, 5.000 RON și 10.000 RON, măsurile asigurătorii instituite în faza de urmărire penală (poprirea asupra unei treimi din pensia încasată lunar de inculpat și sechestrul asupra sumelor de bani aflate în contul deschis de acesta la M., Sucursala Traian), conform ordonanțelor nr. x/P/2013 din data de 7 octombrie 2014 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) rap. la art. 272 alin. (1), (2) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat, în cuantum de 260 RON, precum și onorariile avocaților din oficiu desemnați pentru persoanele vătămate B., C., D., E., F., G., H. și I., în cuantum de câte 195 RON, rămân în sarcina statului, fiind suportate din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2017."

Potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cauzele de încetare a procesului penal sunt cele expres și limitativ prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., respectiv lipsa plângerii prealabile, a autorizării sau sesizării organului competent ori a unei alte condiții prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, intervenția amnistiei sau a prescripției, a decesului suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau a radierii suspectului ori inculpatului persoană juridică, retragerea plângerii prealabile, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, intervenția împăcării sau încheierea unui acord de mediere în condițiile legii, existența unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege, existența autorității de lucru judecat și intervenția unui transfer de proceduri cu un alt stat, în condițiile legii.

S-a arătat că examinarea cauzei în care a fost pronunțată decizia contestată de petentul condamnat A. nu relevă date despre existența niciuneia dintre cauzele de încetare a procesului penal anterior enunțate și, de altfel, nici însuși contestatorul condamnat nu a invocat incidența vreunei astfel de cauze, ci cazurile de stingere a acțiunii penale indicate de acesta cu titlu de "cauze de încetare a procesului penal", prev. de art. 16 alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc. pen., sunt de fapt temeiuri juridice în virtutea cărora, potrivit art. 396 alin. (5) C. proc. pen., se dispune achitarea, ori aspectele ce țin de temeinicia acuzațiilor aduse contestatorului condamnat au intrat deja în puterea lucrului definitiv judecat, fiind inadmisibil a fi cenzurate pe calea contestației în anulare, care se exercită doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen.3

De altfel, un motiv suplimentar de inadmisibilitate a contestației în anulare dedusă judecății rezultă și din împrejurarea că, potrivit verificărilor efectuate în sistemul electronic de evidență a cauzelor Ecris, o contestație în anulare similară, întemeiată de contestatorul condamnat tot pe temeiul de contestație prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și în susținerea căreia a fost invocată drept cauză de încetare a procesului penal, printre altele, inexistența unor probe apte să conducă la concluzia că el ar fi autorul faptelor pentru care a fost condamnat prin decizia a cărei anulare o solicită, a fost definitiv soluționată, în sensul respingerii ca inadmisibilă, prin Decizia penală nr. 613 din 24 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2017.

Față de aceste considerente, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestației în anulare cu care a fost sesizată, în raport cu motivele invocate în susținerea acesteia, s-a respins ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A.

Împotriva Deciziei penale nr. 667/A din 4 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat apel contestatorul A.

Examinând excepția inadmisibilității invocată de reprezentatul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Contestatorul A. a declarat apel împotriva deciziei penale prin care s-a respins ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestator.

Înalta Curte reamintește că decizia prin care se respinge contestația în anulare ca inadmisibilă este definitivă.

În acest sens, în Decizia nr. 5/IIP din 4 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție reținut că: "În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definiți nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen.: a) dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate; b) spre deosebire dispozițiile legale menționate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziții alin. (4), potrivit cărora «Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

De asemenea, practica secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a stabilit în cazul în care contestația în anulare exercitată împotriva unei sentințe definitive a fost respinsă, ca inadmisibilă, în procedura reglementată în art. 431 C. proc. pen., sentința este definitivă (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 599/2014 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 817/2014, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014 și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 892/2014, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014).

Înalta Curte reține că este adevărat că dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc faptul că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, și anume admiterea în principiu, reglementată în art. 431 C. proc. pen. Așadar, dispozițiile art. 432 C. proc. pen. nu sunt aplicabile speței, nefiind depășit momentul procedural al admisibilității în principiu.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 667/A din 4 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 667/A din 4 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2017.

Procesat de GGC - N