Decizia nr. 2459/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 53/2014 a Curții de Apel Galați

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., persoană fizică autorizată, a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturilor, în contradictoriu cu care a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 emis de Ministrul Transporturilor, până la soluționarea pe fond a acțiunii în anularea actului administrativ.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința nr. 53 din 19 februarie 2014, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea de suspendare a executării Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 733/2013 și a dispus suspendarea executării Anexei nr. 1-Norme privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto - aprobată prin Ordinul nr. 733/2013 emis de Ministerul Transporturilor, până la pronunțarea instanței de fond. În rest, a respins cererea în privința celorlalte dispoziții ale Ordinului, ca nefondată.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor, solicitând casarea ei și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a executării Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 733/2013, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. În esență, a arătat că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii și a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (1) C. proc. civ. Referitor la cazul bine justificat, a arătat că instanța nu s-a limitat la examinarea aparenței de nelegalitate, ci a analizat legalitatea actului din perspectiva oportunității impunerii unor condiții de autorizare, prejudecând fondul litigiului. În ceea ce privește paguba iminentă, recurentul - pârât a argumentat că nu s-a făcut dovada, din perspectiva noilor condiții impuse prin ordinul contestat, că s-a creat reclamantului - intimat un prejudiciu grav sau o perturbare previzibilă gravă a funcționării activității, în realitate fiind vorba de refuzul acestuia de a face investiții într-o bază materială necesară și utilă continuării acțivității desfășurate ca instructor auto.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 aprilie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Părțile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului întocmit în cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului și având în vedere raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes pentru considerentele următoare. Prin sentința atacată instanța de fond a suspendat, în privința reclamantului, executarea Anexei nr 1 - Norme privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto - aprobată prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 733/2013 până la pronunțarea instanței de fond, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin raportul întocmit în cauză, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, respectiv încetarea de drept a măsurii suspendării executării parțiale a Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 733/2013, ca urmare a faptului că până în prezent intimatul-reclamant A. nu a formulat cerere în anularea Ordinului nr. 733/2013. Teza finală a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează obligația persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluționarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept și fără nicio formalitate. La data redactării raportului, Înalta Curte a constatat că, deși a trecut mai mult de un an de la data înregistrării cererii de suspendare, intimatul-reclamant A. nu a promovat acțiune în anularea Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 733/2013, după cum rezultă din verificările efectuate în sistemul informatic ECRIS. Încetarea de drept a suspendării executării nu afectează legalitatea sentinței, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune în discuție problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate în cauză. Prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia. În speță, se constată că recurentul-pârât Ministerul Transporturilor nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, câtă vreme suspendarea executării Anexei nr 1 - Norme privind autorizarea școlilor de conducîtori auto și a instructorilor auto - aprobată prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 733/2013, dispusă prin sentința atacată, a încetat de drept, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (6), Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.