ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1063/2016

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/39/2013, reclamantul A., în calitate de persoană fizică autorizată, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, a solicitat suspendarea executării Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 733/2013 până la soluționarea acțiunii de anulare a aceluiași act administrativ.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 264 din 29 noiembrie 2013, Curtea de Apel Galați, secția a -II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea privind suspendarea executării Anexei nr. 1-Norme privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto - aprobată prin Ordinul nr. 733/2013 emis de Ministerul Transporturilor până la pronunțarea instanței de fond.

Totodată,a respins cererea de suspendare în privința celorlalte dispoziții ale Ordinului ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 264 din 29 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a -II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a promovat pârâtul Ministerul Transporturilor în condițiile art. 483 din Noul C. proc. civ. ( în continuare noul C. proc. civ.).

Recurentul și-a întemeiat în drept calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a normelor de drept material."

Prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ, care stipulează îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind suspendarea unui act administrativ, aspecte care se circumscriu cazului bine justificat și iminenței producerii pagubei.

În aceste sens, a susținut că aspectele invocate de reclamant în ceea ce privește nelegalitatea ordinului nu denotă cu evidență aparența de nelegalitate a actului administrativ fiscal, ci constituie argumente legate de fondul cauzei.

Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situația de excepție care intervine când legea o prevede în limitele și condițiile anume reglementate.

Referitor la cea de a doua condiție, prevenirea unei pagube iminente, a arătat că nu este îndeplinită, având în vedere că aceasta presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță afirmațiile susținute ca atare acțiunea formulată de reclamantă.

A mai susținut că simpla afirmație în sensul că prin executarea actului administrativ contestat s-ar produce o pagubă iminență nu reprezintă un argument suficient care să conducă la concluzia că această cerință ar fi îndeplinită.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte a constatat că nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) teza I din C. proc. civ., care menționează obligația de a atașa la cererea de recurs dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Este de menționat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

În acest context, așa cum reiese din actele dosarului, recurentul - reclamant nu a atașat la cererea de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, datorată conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 ( recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.) și nu a complinit această lipsă, nici ulterior, deși, prin adresa din data de 20 noiembrie 2014 i s-a pus în vedere că are de îndeplinit această obligație procesuală, în termen de 10 zile de la comunicare.

Ca atare, Înalta Curte, potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., raportate la prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, reține că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, având în vedere cele menționate anterior.

Mai mult decât atât, potrivit din art. 33 alin. (3) din aceeași ordonanță:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

Luând în considerare aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește cerința de formă a timbrării acestuia, prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., lipsa acesteia fiind sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., împrejurare care atrage aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) din același cod, în temeiul cărora recursul va fi anulat, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței nr. 264 din 29 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM