ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 403/RC/2015

Deliberând asupra recursului în casație, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13 din 27 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Carei, în baza art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, la 6 luni închisoare.

În baza 25 C. pen. și art. 5 C. pen. cu aplic. art. 273 alin. (1) C. pen., rap. la art. 47 C. pen, a fost condamnat același inculpat A. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă la 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 10 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) coroborat cu art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 doi ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a fost stabilit un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Satu Mare, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. i s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a decis ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Cămin, cu sediul în comuna Cămin, județ Satu Mare sau în cadrul Asociației B. Carei, județ Satu Mare, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost cercetat și judecat în stare de libertate.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei din 31 iulie 2014 în Dosar nr. x/P/2013 a fost trimis în judecată inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 C. pen., cu aplic. art. 335 alin. (2) C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 C. pen., cu aplic. art. 335 alin. (2) C. pen., instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen., rap. la art. 25 C. pen. și art. 5 C. pen. cu aplic. art. 273 alin. (1) C. pen., rap. la art. 47 C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

Din probatoriul administrat în cauză instanța a reținut în fapt următoarele:

La data de 30 iunie 2013, în jurul orei 02

30

, inculpatul a condus fără drept autoturismul marca C., în mun. Carei, refuzând să se oprească la semnalele regulamentare ale organelor de poliție.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul A. deține permis de conducere, dar dreptul de a conduce i-a fost suspendat la data de 19 septembrie 2012 pentru abateri similare, în momentul identificării în trafic, inculpatul atlându-se sub incidența suspendării.

În dosarul penal nr. x/P/2013 s-au reținut următoarele:

La data de 10 septembrie 2013, în jurul orei 02

30

, inculpatul a condus fără drept autoturismul marca F., în mun. Carei, oprindu-se inițial la semnalele regulamentare ale organelor de poliție, după care demarând de la fața locului.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul A. deține permis de conducere, dar dreptul de a conduce i-a fost suspendat la data de 19 septembrie 2012 pentru abateri similare. În momentul identificării în trafic, inculpatul aflându-se sub incidența suspendării, avându-i ca pasageri pe numiții C. și D.

În dosarul penal nr. xP/2013 s-au reținut următoarele:

La data de 10 septembrie 2013, în jurul orei 18, numitul A. a condus fără drept autoturismul marca F., în mun. Carei, oprindu-se inițial la semnalele regulamentare ale organelor de poliție.

Procedând la identificarea conducătorului auto și a celor 2 pasageri, s-a stabilit faptul că inculpatul A. este conducătorul auto și că pasagerii se numesc C. și D., moment în care inculpatul a refuzat să prezinte documentele, demarând de la fața locului, deși în fața autoturismului se atla Ag. șef adj E. din cadrul BPR Carei.

Cu ocazia audierii martorului C. acesta a prezentat organelor de cercetare penală telefonul mobil în care se aflau, mesaje text și apeluri provenite de la inculpat în care îi solicita acestuia să nu declare adevărul și să nu dea nicio declarație, aspecte reținute printr-un proces-verbal.

Inculpatul cu ocazia audierii în calitate de suspect a recunoscut comiterea infracțiunilor de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice deși avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată și sfidarea organelor judiciare, faptă neincriminată de noul C. pen., nerecunoscând comiterea faptei de instigare la mărturie mincinoasă.

Întrucât dosarele sus-menționate au același autor, pentru o mai bună înfăptuire a justiției s-a dispus prin ordonanța din data de 13 septembrie 2013, conexarea dosarelor penale cu nr. x/P/2013 și y/P/2013 la dosarul penal nr. z/P/2013, urmând a fi soluționate sub nr. dosar z/P/2013.

În probațiune a fost înaintat dosarul de urmărire penală cuprinzând toate probele administrate în faza de urmărire respectiv: - proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante,- 2 procese-verbale de sesizare din oficiu,- proces-verbal de consemnare a convorbirilor telefonice,- raport Asa E., - raport Asa F., - declarație învinuit A.,- declarație martor G.,- declarație martor H., - declarație martor C., -declarație martor I., - declarație martor J., - declarație martor K.,- proces-verbal de căutare, - cazier auto inculpat, - cazier judiciar al inculpatului, - referat de terminare a urmăririi penale.

În drept, fapta inculpatului de a conduce autoturismul în data de 30 iunie 2013 și în data de 10 septembrie 2013 în mun. Carei, deși avea dreptul de a conduce suspendat, constituie infracțiunile de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., cu aplic. art. 5 C. pen. rap. la art. 335 alin. (2) C. pen. (fapte descrise în pct. 1 și 2 ale rechizitoriului).

Fapta inculpatului de a încerca să-l determine pe martorul C. să ascundă ceea ce știe și să nu declare adevărul în fața organelor de cercetare penală, constituie infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen„ rap. la art. 25 C. pen. și art. 5 C. pen. cu aplic. art. 273 alin. (1) C. pen., rap. la art. 47 C. pen. (faptă descrisă în pct. 3 al rechizitoriului).

În ședința publică din data de 18 noiembrie 2014 a fost audiat inculpatul a cărei declarație este consemnată la dosarul cauzei.

În ședința publică din data de 02 decembrie 2014 a fost audiat martorul C. a cărei declarație este consemnată la dosarul cauzei.

Din probele administrate în cauză, respectiv dovezile existente în dosarul de urmărire penală, instanța analizând latura obiectivă a infracțiunilor, a reținut că elementul material constă în acțiunea de a conduce autoturismul deși avea dreptul de a conduce suspendat și de a încerca să-l determine pe martorul C. să ascundă ceea ce știe și să nu declare adevărul în fața organelor de cercetare penală, urmarea imediată fiind reprezentată de starea de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind o infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.

La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte similare, potrivit sentinței penale nr. 379/2014 dată în Dosar nr. x/296/2013 a Judecătoriei Satu Mare, cu amenda penală de 2000 RON.

Susținerile reprezentantei legale a inculpatului, în ceea ce privește achitarea acestuia privind săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, deoarece nu ar fi îndeplinit elementele constitutive ale infracțiunii lipsind latura subiectivă, nu au fost primite deoarece inculpatul prin fapta sa a dorit ca în fața organelor de poliție, martorul audiat să nu declare adevărul, prin urmare se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul A., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond deoarece a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului la 10 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere și nu i s-a solicitat acordul inculpatului de a presta o muncă în folosul comunității.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, în baza art. 396 alin. (5) cu raportare la art. 16 lit. a) C. proc. pen. deoarece fapta nu există.

Cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism în perioada în care dreptul de a conduce era suspendat, s-a solicitat a i se aplica inculpatului o amendă penală.

Prin decizia penală nr. 304/A din 21 aprilie 2015 Curtea de Apel Oradea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul penal declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 13 din 27 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Carei pe care desființat-o și a reținut ca legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză dispozițiile art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., pe cele ale art. 33-34 C. pen. 1969 precum și dispozițiile art. 71 C. pen. 1969 și 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. 1969.

A înlăturat dispozițiile privind aplicarea art. 91 C. pen., art. 92 C. pen. și art. 93 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 10 luni închisoare și a pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni stabilit conform art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. care atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că instanța de fond a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat just în lumina dispozițiilor art. 103 C. proc. pen. și pe baza acestuia a reținut situația de fapt. Față de situația de fapt reținută corect de instanța de fond, Curtea a constatat că încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat este corespunzătoare, că vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită. Totodată a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză o constituie dispozițiile art. 86 alin. (2) din OU.G. nr. 195/2002 și art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., pe cele ale art. 33-34 C. pen. 1969, precum și dispozițiile art. 71 C. pen. 1969 și 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. 1969.

Analizând cauza din perspectiva dispozițiilor cuprinse în art. 4 C. proc. pen., instanța de fond în mod corect a constatat că ansamblul probator administrat este în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpata. Dată fiind vinovăția dovedită a inculpatului, instanța a procedat la verificarea temeiniciei pedepsei aplicate de instanța de fond, pe care Ie-a apreciat că fiind corect individualizate de către instanța de fond.

Cu toate acestea Curtea a procedat la o individualizare a pedepsei aplicată inculpatului atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare

cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 din vechiul C. pen., apreciind că o pedeapsă de 10 luni închisoare în condițiile art. 81 C. pen. este necesară pentru realizarea scopului acesteia - de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație inculpatul A., admis în principiu prin încheierea nr. 370/RC din data de 3 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte, secția penală, în Dosarul nr. x/218/2014.

Examinând recursul în casație prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 438 pct. 7 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală. Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Inculpatul A. a criticat decizia instanței de apei întrucât a fost condamnat pentru o infracțiune care a fost dezincriminată odată cu intrarea în vigoare a noilor coduri.

Înalta Curte constată că în sarcina inculpatului A. se reține, astfel cum, au stabilit instanțele de fond și apel, că la data de 10 septembrie 2013, în jurul orei 18

00

, acesta a condus fără drept autoturismul marca F., în mun. Carei, oprindu-se inițial la semnalele regulamentare ale organelor de poliție. În mașină se mai aflau doi pasageri, martorii C. și D., iar când i s-au cerut documentele inculpatul a refuzat să le prezinte și a demarat de la fața locului, deși în fața autoturismului se afla Ag. șef adj E. din cadrul BPR Carei.

Cu ocazia audierii martorului C., acesta a prezentat organelor de cercetare penală telefonul mobil în care se aflau mesaje text și apeluri provenite de la inculpat în care îi solicita acestuia să nu declare adevărul și să nu dea nieio declarație, aspecte reținute printr-un proces-verbal.

Cu ocazia audierii în calitate de suspect, inculpatul A. a recunoscut comiterea infracțiunilor de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice deși avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată și sfidarea organelor judiciare, faptă neincriminată de noul C. pen., nerecunoscând comiterea faptei de instigare la mărturie mincinoasă.

Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de a încerca să-l determine pe martorul C. să ascundă ceea ce știe și să nu declare adevărul în fața organelor de cercetare penală, constituie infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen., rap. la art. 25 C. pen. și art. 5 C. pen. cu aplic. art. 273 alin. (1) C. pen., rap. Ia art. 47 C. pen. (faptă descrisă în pct. 3 al rechizitoriului).

Pornind de la dispozițiile art. 4 C. pen., care preved că „Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă" și de la cele prevăzute de art. 3 din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora „dispozițiile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementeior constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii" se constată că modalitatea de săvârșire a infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, reținută în sarcina inculpatului A., nu mai este prevăzută de legea penală.

Astfel, potrivit situației de fapt, stabilită de instanța de apel, inculpatul A. a solicitat prin SMS martorului C. să nu declare nimic organelor de poliție. Martorul însă nu a dat curs acestei solicitări, declarația acestuia fiind sinceră, astfel cum au reținut și instanțele anterioare.

În această situație suntem în prezența unei instigări la infracțiunea de mărturie mincinoasă neurmată de executare.

Însă odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen., la data de 1 februarie 2014, această formă de participație a fost dezincriminată.

Nu în ultimul rând, se constată că modalitatea în care inculpatul A. i-a cerut martorului să nu declare adevărul nu întrunește elementele unei alte infracțiuni prevăzute de C. pen., întrucât încercarea de determinare a mărturiei mincinoase nu s-a efectuat prin modalitățile prevăzute de art. 272 C. pen.

În ce privește infracțiunea de sfidare a organelor judiciare se constată că în conținutul său constitutiv intră acțiunile de întrebuințare de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare în mod nemijlocit la adresa integrității fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfășoară în fața instanței sau a organului de urmărire penală și respectiv întrebuințare de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare în mod nemijlocit la adresa integrității fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, polițist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției. Infracțiunea a fost preluată în noul C. pen. în cuprinsul art. 278 C. pen. (cu denumirea marginală de "încălcarea solemnității ședinței") care are însă o altă formă și alte elemente constitutive.

Potrivit art. 278 C. pen., constituie infracțiune întrebuințarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, de natură să perturbe activitatea instanței, de către o persoană care participă sau asistă Ia o procedură care se desfășoară în fața instanței.

Ca atare, acțiunile de același gen îndreptate împotriva unui polițist au fost scoase de legiuitor din sfera de cuprindere a infracțiunii de „încălcarea solemnității ședinței".

De altfel, instanța de apel a reținut că infracțiunea de sfidare a organelor judiciare nu mai este incriminată în noul C. pen.

Chiar dacă anumite aspecte nu sunt reglementate ca și motive de recurs în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să nu observe maniera defectuoasă de redactare din punct de vedere al logicii juridice atât a considerentelor cât și a dispozitivului.

Astfel se constată că deși judecătorii instanței de control judiciar apreciază că „pedeapsa aplicată inculpatului cât și modalitatea de executare au fost corect individualizate de către instanța de fond", în paragraful imediat următor aceeași magistrați inserează următoarele: „Curtea va proceda la o individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 din vechiul C. pen. Așa fiind, Curtea va aprecia just că o pedeapsă de 10 luni închisoare (stabilită de prima instanță) în condițiile art. 81 C. pen. este necesară pentru realizarea scopului acesteia - de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În același registru al erorilor, astfel cum am precizat anterior, se înscrie folosirea în dispozitivul hotărârii, a expresiei „Reține ca legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză dispozițiile (....)". Or, doar în cadrul considerentelor unei hotărâri se expune raționamentul juridic în baza căruia se stabilește legea penală mai favorabilă cu privire la incriminare și sancțiune.

În dispozitivul hotărârii, după admiterea căii de atac și desființarea sentinței, instanța trebuia să rejudece și, constatând că legea penală mai favorabilă este legea veche, să aplice pedeapsa pentru fiecare dintre infracțiunile reținute, ca și pentru concursul de infracțiuni conform legii vechi, și să stabilească modalitatea de executare a pedepsei potrivit aceleași legi, chiar dacă a menținut în totalitate cuantumul sancțiunilor.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 304/A/2015 din 21 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/218/P/2014.

Va casa, în parte, decizia recurală, și, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002;

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002;

- 6 luni închisoare pentru instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. anterior;

- sporul de 4 luni închisoare.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. rap. la art. 4 C. pen. va dispune achitarea inculpatului A. pentru instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 260 C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior va contopi pedepsele aplicate inculpatului unnând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni, în final pedeapsa de 10 luni închisoare.

Pe durata executării pedepsei va interzice inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior, în condițiile art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni închisoare.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se va suspenda executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 304/A/2015 din 21 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x218/P/2014.

Casează, în parte, decizia recurată, și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002;

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002;

- 6 luni închisoare pentru instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. anterior;

- sporul de 4 luni închisoare.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. rap. la art. 4 C. pen. dispune achitarea inculpatului A. pentru instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 260 C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior contopește pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare sporită cu 4 luni, în final pedeapsa de 10 luni închisoare.

Pe durata executării pedepsei interzice inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior, în condițiile art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni închisoare.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publica, azi, 15 decembrie 2015.