ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1039/2015

Sesizarea instanței de fond; Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamanta SC A. SRL Bistrița Năsăud a chemat în judecată B. Bistrița Năsăud, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 85.080 lei (contrar facturii din 3 iunie 2012) aferente contractului de execuții lucrări din 5 aprilie 2012, în calitate de executant al „Lucrărilor interdependente și obligatorii investiției de bază la obiectivul Reabilitarea și modernizarea D. Nușeni, județul Bistrița Năsăud, calitatea de achizitor revenind pârâtei.

Soluția instanței de fond; Prin sentința civilă nr. 111 din 24 ianuarie 2014, Tribunalul Bistrița Năsăud, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei.

Soluția instanței de apel; Prin sentința nr. 333 din 11 septembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 111/2014, pe care a menținut-o în întregime. Pentru a ajunge la această soluție, instanța de apel a reținut că între Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, în calitate de autoritate contractantă și asocierea dintre recurenta-reclamantă SC A. SRL (lider de asociere) și SC C. SRL, în calitate de executant, s-a încheiat contractul de achiziție publică din 19 august 2011, având ca obiect modernizarea, extinderea și echiparea clădirii D. din cadrul Complexului de Servicii Sociale Comunitare pentru Adulți-Nușeni, prețul contractului fiind de 817.693 lei, fără T.V.A. În urma constatării unor deficiențe și omisiuni ale proiectului inițial, în vederea remedierii lor, între părți s-a mai încheiat un contract, respectiv cel din 05 aprilie 2012, prețul fiind de 516.300 lei, fără T.V.A. Ca urmare a executării acestui din urmă contract, recurenta-reclamantă a emis facturile fiscale din 10 mai 2012, din 05 iunie 2012 și din 26 iunie 2012, în valoare totală de 640.212 lei, cu T.V.A., facturi achitate de către intimata-pârâtă, lucrările fiind recepționate prin procesul verbal de recepție din 02 iulie 2012. Ulterior, s-a emis factura fiscală din 03 iunie 2012 (de care se prevalează în prezentul litigiu), pentru suma de 85.080 lei, reprezentând contravaloarea unor lucrări suplimentare, necesitatea executării acestor lucrări fiind justificată prin nota de fundamentare din 31 mai 2012. Instanța a reținut că raporturile contractuale dintre părți s-au derulat în acord cu dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică. În aplicarea dispozițiilor art. 122 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/ 2006, este evident că autoritatea contractantă trebuie să încheie un nou contract cu executantul, încheierea acestuia fiind reglementată de dispozițiile comune. Chiar dacă dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. i) nu fac trimitere expresă la dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. a), este evident că acestea sunt aplicabile, în condițiile în care se prevede obligația autorității contractante de a transmite spre publicare un anunț de atribuire după ce a finalizat procedura de atribuire, inclusiv cea prin negociere cu/ fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, prin atribuirea contractului de achiziție publică sau încheierea acordului-cadru. Procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, reglementată de dispozițiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 are ca finalitatea încheierea contractului de achiziție publică, prin care sunt contractate lucrări/ servicii suplimentare, cu deosebirea față de celelalte contracte de achiziție publică în sensul că atribuirea se face contractantului inițial. Prin urmare, este evident că o notă de fundamentare nu poate să țină loc de contract de achiziție publică încheiat în acord cu dispozițiile legale enunțate anterior, lucrările executate în afara acestui cadru neavând temei contractual și, prin urmare, neputând fi decontate de către autoritatea contractantă.

Calea de atac exercitată; Împotriva Deciziei nr. 333 din 11 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, reclamanta SC A. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de recurs se reiterează cele expuse în cererea de chemare în judecată. Se consideră că interpretarea dată de instanța de apel privind necesitatea încheierii unui nou contract în condițiile aplicării unui contract în derulare a dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 este eronată, această interpretare aducând o adăugire dispoziției legale, aspect ce depășește sfera de atribuții aparținând instanței.

Soluția instanței de recurs; Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, recurenta nu s-a conformat condiției specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională". Din interpretarea textului de lege menționat rezultă că hotărârile judecătorești care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs. Cum Decizia nr. 333 din 11 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 299 alin. (1) și C. proc. civ., recursul va fi respins, ca inadmisibil.