ÎCCJ, Decizia nr. 4/2014

Decizia nr. 4/2014

Asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 738 pronunțată la 05 septembrie 2013 în Dosarul nr. x/1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală:

A condamnat pe inculpatul A. la:

- 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 (două acte materiale);

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului A. și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 86

1

alin. (1) C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului A. pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 86

3

C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., conform art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei B. din infracțiunea prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

A condamnat pe inculpata B. la:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de dare de mită prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 320

1

C. proc. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 320

1

C. proc. pen.

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei B. și a dispus ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform disp. art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., conform art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpata B. prin încheierea din 10 iulie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin rechizitoriul nr. x/P/2013 din 03 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției au fost trimiși în judecată inculpații:

- C. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- A. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și

- B. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., complicității la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La termenul din 02 septembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 300 alin. (1) C. proc. pen., a constatat regularitatea actului de sesizare.

La același termen, inculpații A. și B. au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală, în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. În consecință, instanța de fond a procedat la audierea inculpaților A. și B., care au arătat că recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, însușindu-și probele administrate în faza de urmărire penală.

Totodată, inculpații A. și B. au arătat, prin apărătorii aleși, că nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, probă pe care instanța a încuviințat-o și administrat-o la același termen.

Tot la termenul de judecată din 02 decembrie 2013, inculpatul C. a declarat că nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura de drept comun.

În continuare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că cererea inculpaților A. și B. de judecare a cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. este întemeiată și, în raport de dispozițiile legale invocate, a procedat la soluționarea cauzei cu privire la cei doi inculpați, disjungând cauza referitor la inculpatul C.

S-a reținut, în esență, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, că la data de 07 februarie 2013 Direcția Națională Anticorupție a primit cererea de comisie rogatorie internațională pasivă formulată la data de 07 ianuarie 2013 de către Parchetul Muhlhausen, Germania, care efectua cercetări în cauza penală privind pe D., E., F., G. și H., învinuiți de săvârșirea unei infracțiunii de evaziune fiscală prin care s-a cauzat un prejudiciu total de 2.366.100 euro. Activitățile judiciare solicitate autorităților române se refereau la identificarea a patru persoane și efectuarea de investigații pentru stabilirea celor care sunt proprietari sau chiriași ai mai multor spații, trei dintre acestea pe raza teritorială a orașului Slobozia, județul Ialomița.

Prin referatul datat 08 februarie 2013, Serviciul de Cooperare Internațională, Informare și Relații Publice - Biroul de Legătură cu Instituții Similare din alte State - a propus ca Biroul Teritorial Slobozia să efectueze activitățile judiciare privitoare la persoanele și locațiile aflate în Slobozia.

Lucrarea a fost înregistrată la Serviciul Teritorial București și, implicit la Biroul Teritorial Slobozia la data de 11 februarie 2013.

Pentru executarea activităților a fost desemnat procurorul I., singurul care, la acel moment, își desfășura activitatea în cadrul Biroului Teritorial Slobozia, alături de inculpatul C.

La data de 18 februarie 2013, procurorul I. a întocmit un proces-verbal ce cuprindea verificările efectuate prin accesul la baza de date pentru evidența persoanei, prin solicitarea de relații de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, precum și cele obținute prin „investigații proprii”.

În calitate de conducător al structurii teritoriale, inculpatul C. avea cunoștință de activitățile desfășurate de procurorul I., fapt demonstrat, între altele, de adresa către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița, semnată de inculpat la data de 14 februarie 2013.

Întrucât autoritățile germane solicitaseră păstrarea confidențialității activităților desfășurate, procurorul I. i-a propus procurorului șef C. să discute telefonic cu numita J., registrator șef la O.C.P.I. Ialomița, pentru a evita transmiterea adresei pe traseul oficial, fapt ce ar fi permis vizualizarea acesteia de un număr mare de persoane și ar fi periclitat caracterul secret al acțiunilor.

Prin adresa din data de 20 februarie 2013, verificările antemenționate au fost trimise către Serviciul Teritorial București, care le-a înaintat către Serviciul de Cooperare la aceeași dată.

În atare condiții, luând cunoștință de interesul autorităților judiciare germane cu privire la numiții D., E. și G., persoane despre care aflase, anterior, că se găsesc în anturajul lui A., inculpatul C. a luat hotărârea de a-l informa pe acesta din urmă, recomandându-i să părăsească orașul Slobozia pentru a evita o eventuală extindere a procedurilor și asupra sa. De altfel, numele inculpatului A. apărea menționat de patru ori în documentele ce însoțeau cererea de asistență judiciară, însă nu se solicitase efectuarea în concret a vreunei investigații cu privire la acesta.

Astfel, la sfârșitul lunii februarie 2013, prin intermediul martorului K., inculpatul C. i-a transmis lui A. un bilețel de culoare galbenă, pe care era scris un număr de telefon și o mențiune: „ora 17”, precum și recomandarea de a-și cumpăra un telefon și o cartelă telefonică, ambele noi.

În aceeași zi, la ora 17:00, inculpatul A. a apelat numărul de telefon menționat pe bilețelul primit, luând astfel legătura cu inculpatul C., care i-a transmis că „vor fi percheziții la G., E., D., la o adresă pe str. C., unde a avut sediu firma L. și o altă adresă pe bld. M.B.” (declarația inculpatului A.).

Informarea inculpatului C. cu privire la eventualitatea efectuării unor percheziții era corectă, în condițiile în care solicitarea de asistență judiciară viza textual: „comisie rogatorie pentru anchete anticipate legate de o percheziție planificată, confiscarea și predarea de mijloace probatorii (…) în ancheta dusă împotriva cetățenilor români D., E., F., G.”.

Urmare acțiunilor inculpatului C., inculpatul A. s-a deplasat în București, unde a rămas aproximativ o săptămână când, după o discuție telefonică cu C., care i-a garantat că „nu mai este nicio problemă”, a revenit în Slobozia.

La proxima întâlnire ce a urmat acestui moment, C. i-a comunicat lui A. că „este vorba despre o comisie rogatorie cerută de autoritățile judiciare germane”, iar în acea etapă i se solicitaseră doar adresele numiților G., E., D. În plus, i-a atras atenția că perchezițiile se vor face „cu mascați și de către București” astfel că impactul emoțional asupra familiei sale va fi unul de amploare.

Alarmat de afirmațiile inculpatului C., inculpatul A. a luat legătura cu avocatul M. din Germania, care a obținut o adresă de la Procuratura din Mühlhausen din cuprinsul căreia rezulta că nu este vizat de vreo anchetă penală derulată de autoritățile judiciare germane.

În continuarea demersurilor judiciare, la data de 22 aprilie 2013, Direcția Națională Anticorupție a primit prin fax, în primă fază, o cerere suplimentară de comisie rogatorie internațională de la Parchetul Muhlhausen pentru îndeplinirea de noi activități, și anume efectuarea de percheziții domiciliare și ridicarea de probe de la domiciliile martorilor D., E. și G., audierea acestora și a altor persoane.

Lucrarea a fost înregistrată la Serviciul Teritorial București și, implicit, la Biroul Teritorial Slobozia, la data de 23 aprilie 2013.

Urmare referatului întocmit la aceeași dată de procurorul șef al Serviciului Cooperare, o zi mai târziu, prin adresă, a fost transmisă către Biroul Teritorial Slobozia o copie a documentației remise de autoritățile germane, cu solicitarea de a comunica dacă „perioada propusă pentru executarea cererii este convenabilă sau nu”.

Potrivit înscrisurilor ce au însoțit cererea de comisie rogatorie, pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de instanțele de judecată din Germania se stabilise perioada cuprinsă între 03-05 iunie 2013 pentru măsurile ce urmau a fi luate în Slobozia și între 06-07 iunie 2013 pentru măsurile ce urmau a fi luate în București (a 23-a săptămână calendaristică a anului 2013).

Spre finalul lunii aprilie 2013, într-una dintre zile, N., tatăl inculpatului A., a fost căutat de inculpatul C. care, în același mod pretins conspirat, utilizat și cu martorul K., i-a înmânat un bilețel de hârtie ce conținea următoarele mențiuni olografe: „sâmbătă, N. 80, București, după ora 16”. Astfel, în contextul avertismentelor anterioare primite de la inculpatul C., care, de regulă, nu aveau darul de a-l liniști, ci îi generau un sentiment de temere, inculpatul A. a luat hotărârea de a se deplasa chiar în acea zi de vineri la București, nerăbdător să afle mesajul pe care inculpatul dorea să i-l transmită.

Locul de întâlnire stabilit, „N. 80”, este un imobil deținut de mama soției inculpatului C., numita O. în București.

Ajuns la locație, inculpatul A. a sunat la poartă, fiind, la scurt timp, întâmpinat de numita P., care i-a comunicat că soțul său întârzie aproximativ o oră, motiv pentru care inculpatul A. a hotărât să aștepte în interiorul autoturismului propriu, parcat pe aleea din fața casei.

La scurt timp, la imobilul din N. 80, București și-a făcut apariția și inculpatul C. care, la începutul discuțiilor, i-a reproșat inculpatului A. că nu a respectat mesajul din bilețel privitor la ziua de sâmbătă, aspect care ar fi fost de natură să pericliteze modul ocult de comunicare.

În continuare, i-a relatat că „a primit ordinul de percheziție din Germania”, imputându-i, totodată, atitudinea cooperantă față de autoritățile judiciare din Germania, tocmai această împrejurare generând deplasarea acestora în România. În cadrul aceleiași discuții, purtată în interiorul autoturismului inculpatului C., acesta din urmă i-a mai transmis interlocutorului că „perchezițiile vor începe pe 3”. Dat fiind că data de 03 mai ar fi fost una foarte apropiată, inculpatul A. s-a arătat mirat de rapiditatea desfășurării procedurilor, aspect care l-a determinat pe inculpatul C. să fie mai precis prin referirea la numărul săptămânii din an, respectiv „a 23-a”.

Cererea de comisie rogatorie internațională formulată de autoritățile germane conținea, pe lângă datele calendaristice precise - 03-05 iunie 2013 - și referirea la numărul săptămânii din an, fapt ce relevă cu certitudine că inculpatul C., anterior informării inculpatului A., a intrat în posesia documentației comunicate de autoritățile străine.

Tot cu prilejul discuției ce a avut loc în interiorul autoturismului inculpatului C., acesta i-a relatat lui A. că „anchetatorii din Germania vor fi cazați, începând cu data de 2, la Hotel R., pe datele de 3 și 4 vor avea loc perchezițiile la G., E. și D., pe data de 5 la Târgoviște, iar pe data de 6 la București, la F.”.

La scurt timp după această întâlnire, la restaurantul S. din Slobozia a avut loc o nouă întrevedere între inculpatul C. și inculpatul A., prilej cu care inculpatul C. i-a solicitat inculpatului A. să părăsească teritoriul României, ceea ce urma să facă și martorul G., fără însă să fie nevoie ca acesta să cunoască adevăratul motiv pentru care, o perioadă, este indicat să nu se afle în Slobozia. În contextul aceleiași discuții, inculpatul C. l-a asigurat pe interlocutorul său că perchezițiile „nu vor mai fi făcute de către București ci de către el, elegant, fără mascați”.

În contextul descris până la acest moment, la data de 22 mai 2013 inculpatul C. i-a pretins inculpatului A. achiziționarea a două autocamioane de piatră în valoare de 2.790 RON, în scopul amenajării imobilului situat pe DN2A, aparținând SC T. SRL, societate la care asociat este numitul V., fiul său.

La data de 01 iunie 2013, anterior efectuării perchezițiilor în municipiul Slobozia, prin intermediul inculpatei B., inculpatul C. a pretins și primit de la inculpatul A., 10 pomi thuja în valoare de 3.354 RON, folosiți în același scop, anume amenajarea imobilului în care locuiește fiul său.

Astfel, în dimineața zilei de 01 iunie 2013 (sâmbătă), inculpatul C. a apelat-o telefonic pe inculpata B., întrebând-o dacă „vine ceva?”. Confuză, aceasta a replicat că se va întâlni cu cineva după ora unu și jumătate.

În fapt, așa cum a și recunoscut, se referea la întâlnirea pe care o stabilise cu martora D., căreia trebuia să îi remită suma de 1.500 euro pentru a nu se afla în Slobozia în perioada perchezițiilor.

Inculpatul i-a replicat că el se gândește la brazi, la thuja, că fusese informat de către A. că pomii vor veni la restaurantul S., iar de acolo îi va redirecționa cineva către fiul său („unde stă V., în spate pe lângă sere, spre abatorul mare”).

Urmare recomandărilor inculpatului A., pentru a „nu face telefonu’ fără fir”, în jurul orei 11:00, inculpata B. l-a contactat direct pe V., căruia i-a relatat că „au venit băieții cu pomii, cu o mașină”, de comun acord stabilind ca cei 10 brazi thuja să fie transportați la imobilul unde trebuiau și plantați.

Contravaloarea celor 10 brazi thuja a fost achitată de SC S. SRL, societate la care asociat unic este A., prin persoana împuternicită B., la dosarul cauzei fiind depusă factura din data de 01 iunie 2013 emisă de SC W. SRL, care atestă acest lucru.

La data de 29 mai 2013, inculpatul C. l-a contactat pe inculpatul A., căruia i-a cerut date de identificare ale numiților D., E. și G., persoanele ce urmau a fi percheziționate.

Inculpatul C. a apelat-o și pe B., în seara zilei de 29 mai 2013, ora 20:51:35, pentru a o întreba care este numărul de telefon al lui G., în condițiile în care avea multe alte posibilități legale să facă acest lucru.

Începând cu 31 mai 2013 s-au intensificat eforturile inculpaților A. și B. de stabilire a detaliilor privitoare la modul în care trebuiau să decurgă perchezițiile la domiciliile lui D. și G.

Astfel, din dispoziția inculpatului A., B. a avertizat-o pe D. că locuința sa va fi percheziționată în ziua de 03 iunie 2013 și i-a propus să accepte suma de 1.500 euro pentru a pleca în Italia pentru o săptămână de zile. Remiterea către D. a sumei de bani a avut loc la data de 01 iunie 2013, în parcarea hotelului R. din Slobozia, aspect recunoscut atât de inculpată, cât și de martoră. În plus, precaută, B. i-a recomandat lui D. să-și cumpere o nouă cartelă telefonică, întrucât a apreciat că nu era sigur să folosească numerele de telefon cunoscute. D. s-a conformat și, după două ore, a transmis un SMS cu noul număr de telefon.

În ziua următoare, 02 iunie 2013, în jurul orelor 18:00, inculpata B. s-a întâlnit în zona blocului în care locuiește cu martorul G., căruia i-a solicitat să plece de acasă, pentru că zilele următoare „urma să vină cineva să îi percheziționeze locuința”. Consecutiv acestei întâlniri, aceeași inculpată l-a apelat pe A., căruia i-a relatat că a vorbit deja cu G., împrejurare ce a generat nemulțumirea acestuia, întrucât considera că martorul trebuia informat „la 10 noaptea, că acuma o să-și facă o grămadă de gânduri”, existând riscul să discute și cu alte persoane care ar putea periclita conspirativitatea acțiunilor pe care le desfășurau.

A urmat o altă convorbire telefonică în cadrul căreia A. a trasat inculpatei sarcinile pe care trebuia să le respecte G.

În dimineața zilei de 03 iunie 2013, o echipă de anchetă condusă de inculpatul C. a realizat percheziția la domiciliul lui G., însă nu au fost identificate înscrisuri relevante pentru perioada și activitatea infracțională vizată de autoritățile judiciare germane. De altfel, la scurt timp după finalizarea activităților procedurale aferente percheziției domiciliare și audierii, martorul G. a apelat-o pe inculpata B. relatându-i că „au găsit un singur c… de act care era cu ... de prin 2006, dar nesemnat”. La rândul său, B. a transmis următorul mesaj către inculpatul A.: „am vb cu d-na (n.n. avocat X.), totul a ieșit foarte bine, nu trebuie să vă faceți griji, nu vrea să vorbim despre asta la telefon. Probabil telefonul dânsei este deja ascultat”. După aproximativ o oră și jumătate inculpatul A. i-a transmis inculpatei B. să facă toate demersurile pentru ca avocatul X. să participe și ziua următoare la procedurile („și la tot ce este”) îndreptate împotriva lui E. Ulterior, s-a probat că nu a mai fost necesară prezența avocatei X., întrucât, potrivit spuselor inculpatei B.: „a sunat-o șefu’ (n.n. C.) și a zis că nu e nevoie”.

Potrivit procesului-verbal întocmit cu ocazia percheziției domiciliului lui G. au fost identificate și apreciate de anchetatorii germani ca relevante două înscrisuri (în total două file) reprezentând un acord (nesemnat) între SC Y. SRL și SC Z. SRL și o adresă emisă de SC Y. SRL către AA. Leasing România.

La data de 04 iunie 2013, au fost efectuate percheziții domiciliare la locuințele martorilor D. și E., fără însă a fi identificate documente cu valență probatorie pentru autoritățile germane, cum, de altfel, era și de așteptat în condițiile activității infracționale anterior descrise.

Astfel, la locuința martorei D. nu a fost găsit nici un document care să fi probat în vreun fel învinuirea adusă acesteia în Germania, fiind ridicat doar un laptop, al cărui conținut nu a fost stabilit până la acest moment.

Pe perioada efectuării perchezițiilor, inculpatul A. a făcut eforturi să fie informat în timp real cu privire la modul cum s-au comportat cei percheziționați și la împrejurarea dacă aceștia l-au invocat în declarațiile pe care le-au formulat. Întrucât, urmare îndemnului inculpatului C., inculpatul A. a părăsit teritoriul țării, deplasându-se în Grecia pe perioada cât anchetatorii germani s-au aflat în România, toate demersurile sale au fost mediate de inculpata B.

De asemenea, tot cu ajutorul inculpatei B. și prin intermediul avocatului X., inculpatul A. a stabilit și atitudinea procesuală a numiților D., E. și G., toți, în esență, preferând să nu facă declarații cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii.

Cu ocazia audierii, inculpata B. a precizat că după efectuarea perchezițiilor în municipiul Slobozia, începând cu data de 07 iunie 2013, inculpatul C. a chestionat-o de mai multe ori cu privire la momentul întoarcerii în țară a inculpatului A. La solicitarea acestuia din urmă, care evita să discute telefonic cu inculpatul, la data de 09 iunie 2013 s-a deplasat în municipiul București pentru a participa la o întâlnire cu C., întrevedere ce a avut la o cafenea.

Cu acest prilej, inculpatul C. „i-a povestit ce s-a întâmplat la percheziții, că au decurs normal, că nemții erau foarte interesați de inculpatul A., că știu despre acesta ce case și mașini deține, că, de fapt, știu despre acesta absolut tot”. De asemenea, inculpatul C. a discutat de pe telefonul inculpatei, „achiziționat de doar câteva zile”, cu inculpatul A., comunicându-i să mai stea în afara țării și relatându-i totodată cum au decurs perchezițiile. De precizat că, înainte de a-l apela pe A. de pe telefonul inculpatei, inculpatul C. a fost un pic reticent și a întrebat-o „dacă telefonul e nou”.

Cu ocazia audierii în instanță, inculpații A. și B. și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală și au relatat încă o dată, în detaliu, modalitatea în care s-au comis faptele.

Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și declarațiile celor doi inculpați date în fața instanței, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că acestea confirmă situația de fapt reținută prin actul de sesizare.

A apreciat că săvârșirea faptelor de către inculpații A. și B. rezultă din declarațiile acestora, ce se coroborează cu declarațiile martorilor BB., CC., K., DD., G., D. și EE., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpați, procesele-verbale de percheziție domiciliară efectuate la imobilul situat în Slobozia, DN2A, factura din 01 iunie 2013 emisă de SC W. SRL, documentele emise de autoritățile judiciare germane referitoare la comisia rogatorie, precum și cele care vizează efectuarea perchezițiilor la domiciliile martorilor D., G., E.

Astfel, instanța de fond a menționat că martorul K. - angajat la SC FF. SRL - a declarat că în cursul lunii februarie 2013, în timp ce se afla în Slobozia, a fost sunat de inculpatul C., care i-a cerut să se prezinte la biroul său din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Slobozia. Martorul s-a prezentat la biroul inculpatului, iar acesta i-a dat un bilețel, ce conținea un număr de telefon și o altă mențiune: „ora 17:00” și l-a rugat să îl înmâneze inculpatului A., căruia să-i spună totodată să-l sune.

S-a făcut referire la declarația inculpatului A., care a relatat că martorul i-a transmis biletul, spunându-i că inculpatul C. i-a cerut să cumpere un telefon și o cartelă, ambele noi și să-l apeleze de pe acel număr de telefon. A mai relatat că, în aceeași zi în care a primit biletul, la ora 17:00, l-a sunat pe inculpatul C., iar acesta i-a transmis că vor fi percheziții la martorii G., E., D., la o adresă pe str. C., unde a avut sediul firma L. și o altă adresă pe B-dul M.B.

Împrejurarea că inculpatul A. cunoștea despre solicitările autorităților judiciare germane rezultă și din declarațiile martorului EE., care a relatat la urmărirea penală că în cursul lunii februarie sau martie, inculpatul A. i-a povestit că ar fi căutat de către fiscul german și că autoritățile germane voiau să vină în România să facă un control, mai exact că „va veni un control la D.N.A. Slobozia care îl vizează pe el”, precum și din procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice purtată de cei doi la 07 martie 2013 din care rezultă că inculpatul A. i-a spus martorului despre solicitarea autorităților judiciare germane de a li se comunica adresele persoanelor unde urmează a se efectua percheziția domiciliară.

Instanța a reținut că, potrivit declarațiilor inculpatului A., spre sfârșitul lunii aprilie, tatăl acestuia, N., a primit de la inculpatul C., într-o zi de vineri, un bilet de hârtie, cu mențiunea „sâmbătă, N. 80 București, după ora 16”, deplasându-se, în aceeași zi, la adresa indicată, unde se află un imobil deținut de mama soției inculpatului C. Inculpatul A. a relatat că, după scurt timp a sosit la adresa respectivă inculpatul C., care i-a reproșat că nu a respectat indicațiile din bilet referitoare la ziua de sâmbătă, iar apoi i-a comunicat că a primit ordinul de percheziție din Germania, iar perchezițiile vor începe pe 3, respectiv în săptămâna a 23-a. Totodată, din declarațiile inculpatului A. a reieșit că inculpatul C. i-a relatat că anchetatorii germani vor fi cazați începând cu data de 2 la Hotel R., pe datele de 3 și 4 vor avea loc perchezițiile la G., E. și D., pe data de 5 la Târgoviște, iar pe data de 6 la București, la F.

Instanța a constatat că susținerile inculpatului A. sunt confirmate de martorul BB. care, în cursul urmăririi penale a relatat că inculpatul A. i-a spus că s-a primit o adresă la Direcția Națională Anticorupție Slobozia, în care se solicită clarificarea adreselor numiților G., D., E. și F., precum și efectuarea unor percheziții și că ulterior, în cursul lunii aprilie 2013, a aflat de la inculpatul A. că autoritățile din Germania urmau să vină în România pentru efectuarea unor percheziții în datele de 3, 4 și 5 iunie, A. indicându-i și numărul săptămânii din an, respectiv 23.

S-a constatat că acest aspect rezultă și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul A. și martorul BB.

Referitor la săvârșirea infracțiunii de dare de mită de către inculpatul A., din declarațiile acestuia a rezultat că inculpatul C. i-a solicitat două mașini de piatră, sort 8/16, indicându-i și locul în care trebuie transportate, respectiv imobilul în care locuia fiul său în Slobozia, iar contravaloarea celor două mașini de criblură nu a fost achitată nici de inculpat, nici de fiul acestuia.

Aspectele relatate au fost confirmate de către martorul DD., acesta relatând că la jumătatea lunii mai 2013, inculpatul A. i-a cerut două camioane de piatră, sort 8/16, pentru a fi livrate la o adresă situată cu puțin înainte de intrarea în Slobozia, pe partea stângă, pe sensul de mers către oraș, martorul stabilind cu inculpatul A. ca factura să fie emisă pe numele societății pe care acesta din urmă o administra, anume SC FF. SRL.

Săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpatul A. a fost apreciată ca fiind dovedită și de conținutul convorbirii telefonice purtată de acesta cu inculpatul C. la data de 22-23 mai 2013, precum și de procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată la imobilul situat în Slobozia, DN 2A.

În ceea ce privește cel de al doilea act material al infracțiunii de dare de mită reținut în sarcina inculpatului A. și complicitatea la această infracțiune reținută în sarcina inculpatei B., instanța de fond a apreciat că săvârșirea infracțiunilor rezultă din declarațiile celor doi inculpați, date atât în cursul urmăririi penale, cât și la instanță, coroborate cu convorbirile telefonice purtate între inculpați la data de 01 iunie 2013, cu declarațiile martorului CC., cu conținutul procesului-verbal de percheziție domiciliară efectuată la imobilul situat în Slobozia, DN2A, județul Ialomița, și al facturii din 01 iunie 2013 emisă de SC W. SRL.

Astfel, martorul CC., angajat la SC W. SRL - a relatat la urmărirea penală că la data de 01 iunie 2013 a încărcat 10 pomi thuja de la magazinul orașului Pantelimon, pe care i-a transportat la firma S. în Slobozia. Aici a luat legătura cu inculpata B. care i-a spus că cei 10 thuja nu sunt pentru restaurant și i-a solicitat să se deplaseze la o stație de alimentare carburanți, aflată la ieșirea spre Constanța, unde după câteva minute, a venit un bărbat care l-a întrebat dacă sunt de la firma W. și s-au deplasat împreună spre Constanța, aproximativ 1.500-2.000 m, până la imobilul unde trebuiau plantați cei 10 pomi.

Sub aspectul infracțiunii de favorizare a infractorului reținută în sarcina inculpaților A. și B., instanța de fond a apreciat ca relevante declarațiile martorilor D. și G., ce confirmă situația de fapt descrisă de către inculpații A. și B.

Astfel, instanța s-a referit la declarația martorei D., care a relatat în cursul urmăririi penale că, anterior datei de 04 iunie 2013, B. i-a comunicat că va avea loc o percheziție la ea acasă și că ar fi mai bine ca martora să plece în afara țării pentru a nu participa la percheziție, inculpata B. precizând, totodată, că îi va asigura banii necesari deplasării și rămânerii în Italia pe o perioadă de 7 zile. Acest lucru s-a realizat la data de 01 iunie 2013, când inculpata B. i-a înmânat martorei suma de 1.500 euro în parcarea hotelului R. din Slobozia. Cu aceeași ocazie, aceeași inculpată i-a recomandat martorei să-și cumpere o nouă cartelă telefonică, întrucât nu ar fi bine să vorbească de pe numărul său de telefon, martora D. conformându-se și trimițându-i, ulterior, un mesaj cu noul număr de telefon.

Potrivit declarației martorei menționate, după întoarcerea din Italia, aceasta a căutat-o pe inculpată, care i-a relatat că totul este bine și că poate să o ajute cu un avocat care să o însoțească la audierile ce urmau să aibă loc în data de 11 iunie 2013, la sediul D.N.A. Slobozia. În acest scop inculpata i-a spus că va discuta cu avocat X. și că se vor întâlni pe 11 iunie 2013 la Restaurantul S., cu puțin timp înainte de a merge la Direcția Națională Anticorupție.

În ceea ce îl privește pe martorul G. - una dintre persoanele vizate de ancheta autorităților judiciare germane - acesta a relatat că la data de 1 iunie 2013 inculpata B. l-a contactat telefonic, i-a spus că dorește să se întâlnească cu el, iar ulterior s-au întâlnit în spatele blocului unde locuiește inculpata, prilej cu care inculpata i-a transmis că A. îi recomandă să plece într-o vacanță, inculpata oferindu-se să îl ajute cu suma de 300 RON în acest scop.

Martorul a declarat că, în contextul discuției, B. i-a spus că „se poate întâmpla ceva” și ar fi mai bine să plece, recomandându-i să achiziționeze o cartelă telefonică nouă, pentru evitarea ascultării telefoanelor. De asemenea, inculpata B. i-a mai spus că avocatul X. se va afla în Slobozia și va putea lua legătura cu aceasta.

Instanța a apreciat că aspectele relatate de inculpații A. și B., precum și de martorii G. și D. sunt confirmate de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între aceștia.

De asemenea, din declarațiile inculpaților menționați, coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și cu declarațiile martorei D. a rezultat că inculpații A. și B. i-au solicitat martorei X. - avocat - să-i asiste pe numiții D. și G. la audieri, stabilind și atitudinea procesuală a acestora.

S-a stabilit, astfel, că inculpații A. și B. au acordat ajutor martorilor D., E. și G., acuzați de autoritățile germane de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în scopul zădărnicirii urmăririi penale, prin prevenirea și informarea, în timp util a martorilor cu privire la procedurile la care urmau să fie supuși, achiziționarea biletelor de avion, achitarea unor sume de bani pentru a părăsi teritoriul țării, asigurarea serviciilor unui avocat, care să îi asiste în cadrul procedurilor și stabilirea, de comun acord, a conduitei procesuale pe care martorii urmau să o adopte.

La termenul din 02 septembrie 2013, reprezentantul Parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce o privește pe inculpata B., s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acesteia din infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și, respectiv, art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Instanța a apreciat solicitarea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați ca fiind întemeiată în parte, numai în ceea ce o privește pe inculpata B.

Astfel, s-a stabilit că la încadrarea juridică a faptelor în complicitate la infracțiunea de luare de mită și, respectiv, complicitate la infracțiunea de dare de mită urmează a fi reținute și dispozițiile art. 7 alin. (1) și, respectiv, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, faptele fiind săvârșite față de o persoană ce avea calitatea cerută de alin. (1) al art. 7 din Legea nr. 78/2000, iar inculpata B. avea cunoștință de faptul că inculpatul C. este procuror la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Slobozia.

Instanța de fond a considerat însă că inculpatul A. a comis infracțiunea de dare de mită în formă continuată, fiind corect reținute dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor legale invocate, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Subliniind că infracțiunea de dare de mită se consumă în momentul în care autorul promite, oferă sau dă funcționarului banii sau foloasele în scopurile arătate în art. 254 C. pen., respectiv pentru a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, instanța a apreciat că în ipoteza în care autorul, după promisiune, oferă sau dă banii ori alte foloase suntem în prezența unei unități naturale de infracțiune, precizând că forma continuată a infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. poate fi reținută doar atunci când elementul material al laturii obiective se săvârșește prin acțiuni repetate, în baza aceleiași hotărâri.

Or, în speță, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 22-23 mai 2013 și respectiv la data de 01 iunie 2013, inculpatul A. a dat inculpatului C. două mașini de piatră și 10 arbori thuja în scopul efectuării de către magistrat a unor acte contrare îndatoririlor sale de serviciu, fiind aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că nu a existat o promisiune inițială din partea inculpatului A., în baza căreia acesta să dea ulterior, în două rânduri, cele două mașini de piatră și arborii thuja, cu scopul ca inculpatul C. să nu-și respecte îndatoririle de serviciu, ci din expunerea situației de fapt rezultă că infracțiunea de dare de mită îmbracă în acest caz forma continuată.

În altă ordine de idei, tot în legătură cu încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către cei doi inculpați, Înalta Curte a constatat că în ceea ce privește infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. nu sunt aplicabile dispozițiile art. 17 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, potrivit cărora favorizarea celor care au comis una dintre infracțiunile de corupție (prevăzute în secțiunea a II-a) și a celor asimilate cu acestea (secțiunea a III-a) este o infracțiune în legătură directă cu acestea.

Instanța a menționat că infracțiunea prevăzută de textul anterior menționat nu este o infracțiune distinctă de cea prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen., ci o modalitate agravată a acesteia, atunci când se referă la o persoană care a săvârșit o infracțiune de corupție sau asimilată cu aceasta.

S-a arătat că în speță, în sarcina celor doi inculpați se reține că i-au favorizat pe numiții D., E. și G., persoane cercetate de către autoritățile judiciare germane pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă ce nu se regăsește printre infracțiunile arătate în secțiunea a II-a și a III-a din Legea nr. 78/2000.

În consecință, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel:

- pentru inculpatul A. din infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

- pentru inculpata B. din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și, respectiv, art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 7 alin. (2) C. pen. din Legea nr. 78/2000, precum și din infracțiunea prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului A. constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 22-23 mai 2013, a dat inculpatului C., procuror-șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, ce avea repartizată spre soluționare lucrarea privind executarea cererii de comisie rogatorie internațională formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania, două mașini de piatră în valoare de 2.790 RON, iar la data de 01 iunie 2013, prin intermediul inculpatei B., 10 arbori thuja în valoare de 3.354 RON, în scopul efectuării de către magistrat a unor acte contrare îndatoririlor sale de serviciu, constând în neadoptarea unor măsuri de protecție minimale care să asigure conspirativitatea activităților de percheziție ce urmau a fi efectuate de autoritățile judiciare germane în municipiul Slobozia în perioada 03-05 iunie 2013, la domiciliile martorilor D., E. și G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită în formă continuată (două acte materiale), faptă prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că în perioada februarie-iunie 2013, alături de inculpata B., în baza informațiilor primite de la inculpatul C., i-a avertizat pe martorii D., E. și G. că domiciliile le vor fi percheziționate, asigurându-le astfel timpul necesar pentru a distruge și ascunde documente ori alte bunuri compromițătoare ce ar fi putut constitui mijloace de probă, ori pentru a putea părăsi teritoriul țării, zădărnicind astfel urmărirea penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei B., constând în aceea că, la data de 01 iunie 2013, inculpata a acordat ajutor inculpatului C. pentru a primi - și inculpatului A. pentru a da primului - un număr de 10 arbori thuja în valoare de 3.354 RON, în scopul efectuării de către magistratul anterior menționat a unor acte contrare îndatoririlor sale de serviciu, prin neadoptarea unor măsuri de protecție minimale care să asigure conspirativitatea activităților de percheziție ce urmau a fi efectuate de autoritățile judiciare germane, în municipiul Slobozia în perioada 03-05 iunie 2013, la domiciliile martorilor D., E. și G. întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și ale complicității la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceleiași inculpate, constând în aceea că în perioada februarie-iunie 2013, alături de inculpatul A., în baza informațiilor primite de la inculpatul C., ce avea repartizată spre soluționare lucrarea nr. 518/II-5/2013 având ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internațională nr. 601 AR 1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania, prin care se solicitase efectuarea unei percheziții la domiciliile martorilor D., E. și G., învinuiți de autoritățile germane de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, i-a avertizat pe aceștia din urmă că domiciliile le vor fi percheziționate, asigurându-le astfel timpul necesar pentru a distruge și ascunde documente ori alte bunuri compromițătoare ce ar fi putut constitui mijloace de probă, ori pentru a putea părăsi teritoriul țării, zădărnicind astfel urmărirea penală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., potrivit cărora inculpații beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei prevăzută de lege, precum și celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise, forma continuată a infracțiunii de dare de mită reținută în sarcina inculpatului A., contravaloarea bunurilor oferite drept mită, contribuția concretă a fiecărui inculpat la comiterea faptelor, conduita procesuală sinceră a inculpaților, precum și datele care circumstanțiază persoana acestora.

S-a reținut că inculpatul A. nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, are în întreținere un copil minor și este încadrat în muncă, iar inculpata B. este, de asemenea, la prima încălcare a legii penale, este căsătorită, cu doi copii minori în întreținere și este încadrată în muncă.

În favoarea inculpatului A. au fost reținute - numai în ceea ce privește infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 - dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, potrivit cărora persoana care a comis una dintre infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției Naționale Anticorupție, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Astfel, s-a reținut că în cursul urmăririi penale, inculpatul A. a denunțat și a facilitat tragerea la răspundere penală a inculpatului C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în pretinderea și primirea unui autoturism în valoare de 16.300 euro, constatându-se că dispozițiile legale invocate sunt aplicabile numai cu privire la infracțiunea de dare de mită în formă continuată reținută în sarcina inculpatului A., întrucât infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. nu se regăsește printre infracțiunile menționate în art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002 ce sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție.

Prima instanță a considerat că în favoarea inculpaților nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, așa cum solicită aceștia, având în vedere că au comis fapte cu un grad ridicat de pericol social, impunându-se o sancțiune corespunzătoare ce trebuie să aibă ca finalitate prevenirea săvârșirii unor astfel de fapte.

De asemenea, instanța a respins susținerea inculpatului A. în sensul că ar fi comis faptele sub stăpânirea unei puternice emoții, determinată de conduita inculpatului C., apreciind că dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. nu sunt incidente în speță.

Având în vedere infracțiunile reținute în sarcina inculpaților A. și B., precum și contribuția concretă a inculpaților la comiterea faptelor, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin aplicarea unor pedepse a căror executare să fie suspendată în condițiile art. 86

1

C. pen. - în cazul inculpatului A. - și, respectiv, în condițiile art. 81 C. pen. - în cazul inculpatei B.

II. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpații A. și C., precum și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

nculpatul C. a formulat, la 04 noiembrie 2013, recurs împotriva sentinței pronunțate de către prima instanță, invocând critici circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 17

2

C. proc. pen.

În acest sens, a considerat că instanța de fond a aplicat în mod greșit legea atunci când a decis, prin hotărârea atacată, condamnarea celorlalți doi coinculpați și disjungerea cauzei referitoare la toate infracțiunile reținute în sarcina recurentului C. prin actul de sesizare al instanței.

A arătat, în acest sens, că A. și B. au o dubla calitate, atât de inculpați, cât și de martori, iar interesul soluționării cauzei nu impunea disjungerea cauzei ci, dimpotrivă, judecarea unitară a acesteia.

A mai arătat că sentința penală pronunțată de către instanță urmare disjungerii cauzei nu i-a fost comunicată și că în cauză s-a creat o situație de inechitate, deoarece cei doi coinculpați au invocat dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând și însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale, aspect care, în opinia recurentului, va impieta asupra principiului loialității administrării probelor.

De asemenea, a invocat faptul că disjungerea cauzei nu se impunea pentru realizarea unei bune înfăptuiri a justiției.