ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2939/2015

Decizia nr. 2939/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, la data de 04 iulie 2013, sub nr. x/42/2013, reclamata A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare întocmit la 12 iunie 2013 de instituția pârâtă și înregistrat în 12 iunie 2013.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 209 din 26 septembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva soluției instanței de fond, reclamata A., a formulat recurs, solicitând casarea, în totalitate, a sentinței atacate și, rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu referire la dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003.

În motivarea recursului s-au reiterat aspectele invocate pe fondul cauzei despre care s-a afirmat a fi fost interpretate greșit de către instanța de fond astfel:

Soluția hotărârii atacate este și rezultatul unei aplicații greșite ale textului art. 90 din Legea nr. 161/2003 și ale textului art. 25 din Legea nr. 176/2010.

Contractele de servicii încheiate de B. SRL Târgoviște al cărui asociat și administrator era soțul, C., cu U.A.T. Municipiul Târgoviște, la data de 10 iulie 2009, în timpul mandatului de consilier local al acestei unități administrativ-teritoriale (20 iunie 2009-10 iunie 2012), sunt rezultatul unor proceduri de achiziție publică ce erau în curs de desfășurare la data dobândirii de către reclamantă a demnității de consilier local. Arată că a parvenit în demnitatea respectivă, ca urmare a unui incident, consistând în demisia consilierului D.

Imputația de efectuare a plăților de remunerare a prestațiilor în timpul exercitării mandatului de consilier local, este neavenită, ea presupunând că prestatorul acelor servicii ar fi trebuit să renunțe la remunerare, după ce a parvenit în demnitatea respectivă, ceea ce nu este conform cu spiritul textelor normative care sancționează incompatibilitățile și conflictele de interese în exercițiul unei demnități publice.

Susține recurenta că textele normative nu-i cer celui care ocupă o demnitate publică, ce implică incompatibilități și conflicte de interese, nici să cerceteze afacerile soțului, rudei sau afinului, ale cărui afaceri creează incompatibilități și conflicte de interese, nici să-i ordone să înceteze acele afaceri începute înainte de dobândirea unei asemenea demnități.

Spiritul reglementărilor privind incompatibilitățile și conflictele de interese în discuție, printre altele, este ilustrat de prezervarea onestității și egalității de șansă în afacerile de achiziții publice, ce ar putea fi compromise de traficarea unei demnități publice de către soțul, ruda sau afin al partenerului autorității sau instituției publice, în beneficiul acelui partener.

Afirmă ca rizibilă imputația în sensul că prestații efectuate sau angajate înainte de dobândirea demnității de consilier local de către noi, au fost facturate după ce cote de TVA a fost majorată de la 19 la 24%, ceea ce ar evoca o rea-credință.

S-a arătat că cererile de ofertă fuseseră adresate către B. SRL cu o lună înainte de dobândirea demnității în discuție.

Prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010, nu sunt aplicabile, întrucât recurenta nu a emis un act administrativ, nu a încheiat un act juridic, nu a luat o decizie, și nici nu a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate.

Rezultă din înscrisurile pe care le-a comunicat la dosarul de evaluare, că societatea comercială la care soțul său a fost asociat și administrator, angajase afacerea de achiziții publice cu U.A.T. Municipiul Târgoviște, înainte de dobândirea demnității de consilier local.

Soluția pronunțată în recurs

Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurenta nu contestă, nici în fond nici în calea de atac, încheierea unui număr de 8 contracte de servicii între SC B. SRL Târgoviște și Consiliul Local Târgoviște în perioada în care aceasta avea calitatea de consilier local 20 iunie 2009-10 martie 2012, ci pretinde că încheierea contractelor s-a realizat în baza unei prevederi derulate anterior datei de începere a exercitării mandatului de consilier local.

Evident, această motivare nu are cum privi contractul servicii din 17 februarie 2010, dar și pentru celelalte contracte încheiate în 10 iulie 2009, deci la 20 de zile după începerea mandatului, problema imputată, astfel cum este aceasta definită de dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2009 este identică. Textul legal prohibește încheierea de contracte cu autoritățile administrației publice din care fac parte, atât pentru membrii consiliului local, cât și pentru soți și rude de gradul I ale acestuia.

În aceste condiții, apărările recurentei cum că nu a votat, nu a participat la luarea vreunei decizii în deliberativ în legătură cu respectivele contracte, respectiv că nu era obligată să cunoască activitatea profesională a soțului nu pot fi primite, legea nelăsând loc de derogări sau interpretări pentru situațiile de excepție invocate.

Faptul că procedura s-a derulat anterior, dar contractul s-a încheiat după preluarea mandatului nu reprezintă nici o cauză de exonerare, ci în viziunea instanței, în sens contrar celui susținut.

Interpretarea de către recurentă a textului art. 90 alin. (2) din Legea nr. 161/2009, precum că acesta privește ipoteza în care unul dintre aceștia (soț sau rude de gradul I al edilului local) contractează pentru consilierul local, nu are susținere în corpul textului, sensul său, de altfel, neîndoielnic rezultând și din o jurisprudență contrară.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

Cum din motivele de recurs mai sus analizate nu rezultă incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 să respingă ca nefondată calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 209 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2015.