ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 847/2016

Decizia nr. 847/2016

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 ianuarie 2015 pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. x/245/2015, reclamanta A. a solicitat desfacerea căsătoriei față de pârâtul B.

Prin sentința civilă nr. 10145 din 16 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus declinarea spre competentă soluționare a cauzei către Judecătoria Constanța.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în prezent reclamanta are reședința în Italia, iar pârâtul are reședința în Municipiul Constanța, în cauză nerezultând faptul că vreuna dintre părți mai locuiește în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași.

A mai reținut instanța, că în cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 914 C. proc. civ., în sensul că; ’’Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comuna, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul."

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub același număr, iar la termenul din 18 februarie 2016 și această instanță a invocat excepția necompetenței saie materiale, în raport de prevederile art. 915 coroborat cu aif. 107 alin. (2) C. proc. civ., iar prin sentința civilă nr. 1880 din 18 februarie 2016, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei lași și, constatând ivit conflictul negativ de competența, a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, in esență, ca la data introducerii cererii de divorț., pârâtul avea locuința în com. Lețcani, satul Bogonos, județul Iași șl muncea cu caracter temporar în Municipiul Constanța. Pe lângă dispozițiile speciale în materie de divorț, s-a reținut și incidența în cauză a normei generale instituite de prevederile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., pentru situația în care domiciliul unei părți se schimbă pe parcursul procesului civil, aceasta neproducând efecte cu privire la competența instanței, care se stabilește exclusiv la data sesizării Judecătoriei Iași.

Cu privire la conflictul negativ de competență, ca a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat Ia art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

La data introducerii acțiunii de divorț, reclamanta nu avea domiciliul în țară, iar pârâtul, conform declarației aflate la fila 45 din dosarul Judecătoriei Iași, avea domiciliul în județul Iași.

Potrivit dispozițiilor art. 914 alin. (1) C. proc. civ., devenit art. 915 alin. (1) după reactualizarea și republicarea în M. Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015, la cererea de divorț este de competența judecătoriei din circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

În Dosarul nr. x/245/2015 al Judecătoriei Iași, au fost administrate probe pe excepția necornpetenței teritoriale a Judecătoriei lași, respectiv declarația pe proprie răspundere dată de pârâtul B., din care a rezultat că ultima locuință comună a părților a fost în județul Iași, pârâtul fiind de acord ca judecata divorțului să aibă la Judecătoria Iași.

Cum din actele Dosarului nr. x/245/2015 al Judecătoriei Iași rezultă că ultimul domiciliu comun al celor dos soți a fost în satul Bogonos, com. Lețcani, județul lași, față de regula înscrisă în art. 915 alin. (1) C. proc. civ., anterior menționat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 aprilie 2016.