ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1401/2016

HOTĂRÂRE

16.06.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1401/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1401/2016

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/117/2015 pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de invalidare nr. 4564 din 28 mai 2015 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; să se constate că reclamanta A. și defunctul său soț E. a avut dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1682 m.p. înscris în CF Cluj și pe cale de consecință să se dispună stabilirea de măsuri reparatorii constând în 601.880 puncte, cu cheltuieli de judecată.

În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, art. 194, 111, art. 116, art. 112 C. proc. civ., art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Legea nr. 10/2001 și normele de aplicare a acesteia.

Prin Sentința civilă nr. 36 din data de 22 ianuarie 2016 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, iar cauza a fost decimată în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, față de obiectul cererii cu care reclamanții au învestit instanța, pentru determinarea competenței sunt aplicabile prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013 care cuprind o normă de competență teritorială exclusivă, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Întrucât prin entitate se înțelege, entitatea emitentă a actului, iar în cauză, decizia contestată a fost emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, această instituție are calitatea de "entitate învestită" care atrage competența teritorială a Tribunalului București, în a cărei circumscripție teritorială se află sediul entității.

Prin Sentința civilă nr. 462 din 14 aprilie 2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență ivit între cele două instanțe.

A reținut această instanță, în motivarea soluției, aplicabilitatea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Tribunalul București a constatat că acest test de lege nu tranșează cu claritate noțiunea de "entitate", în raport de care se stabilește competența de soluționare a cererii. Această noțiune este definită de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, ca fiind unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată, entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate în precedent, rezultă o competență de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii, în speța de față, Tribunalul Cluj, în raport de locul situării imobilului, având în vedere că obiectul contestației îl constituie și evaluarea imobilului, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această instanță.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul, conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Norma de competență incidentă raportului juridic litigios este cea invocată de Tribunalul Cluj, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) "Deciziile emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că, au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii.

Se constată că prin acțiunea introductivă, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de invalidare nr. 4564 din 28 mai 2015 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; să se constate că reclamanta A. și defunctul său soț E. a avut dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1682 m.p. înscris în CF Cluj și pe cale de consecință să se dispună stabilirea de măsuri reparatorii constând în 601.880 puncte.

Întrucât, în cauză reclamanții au chemat în judecată pe pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, nemulțumiți fiind de Decizia de compensare nr. 4564 din 28 mai 2015 emisă de pârâtă, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.

Având în vedere că sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, respectiv Tribunalul București.