ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1488/2016

Decizia nr. 1488/2016

Deliberând asupra admisibilității căii de atac de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1207 din 14 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Structura Centrală, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și apelanții inculpați A., B., C., D., E., F., G., H. și I. împotriva Sentinței penale nr. 809/F din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București secția a II-a penală și a încheierii de ședință din data de 28 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București secția a II-a penală în Dosarul cu nr. x/3/2005.

A desființat, în parte, Sentința penală nr. 809/F din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București secția a II-a penală în Dosarul nr x/3/2005 și integral încheierea de ședință din data de 28 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București secția a II-a penală în Dosarul cu nr. x/3/2005 și rejudecând, printre altele, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 32 din Legea nr. 656/2002, art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 249 alin. (1), (4) C. proc. pen., art. 249 alin. (5) C. proc. pen., coroborate cu disp. art. 32 lit. d) C. fam., aplicabile conform art. 6 din Legea nr. 71/2011 și cu dispozițiile art. 998 din Vechiul C. civ., aplicabile conform art. 6 din Legea nr. 71/2011 a menținut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanța nr. 171/D/P/2003 din 12 ianuarie 2005 a Parchetului General de pe lângă ICCJ - DIICOT Structura Centrală precum și sechestrul asigurător instituit prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2010 a Tribunalului București secția a II- penală asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., C., F., B., D., E., H. și I., măsuri asigurătorii al căror obiect a fost extins prin încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/3/2005 (inclusiv asupra conturilor și activelor societăților comerciale la care aceștia figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați sau administratori, situate în țară sau în străinătate, ale conturilor soțiilor, rudelor de gradul I ale acestora și ale altor persoane în posesia cărora se află bunuri cu privire la care există presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse judecății, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care s-au identificat în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asigurătorii), respectiv bunurile imobile aflate în posesia SC J. SRL indisponibilizate prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri imobile întocmit de ANAF din 8 octombrie 2014.

Împotriva acestei decizii la data de 7 octombrie 2016 a formulat calea de atac contestație - recurs efectiv SC J. SRL, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/1/2016.

La termenul de judecată din 29 noiembrie 2016, Înalta Curte a pus în vedere apărătorului SC J. SRL să precizeze calea de atac pe care înțelege să o formuleze în cauză, respectiv dacă este contestație sau recurs efectiv, acesta arătând că a înțeles să formuleze calea de atac a recursului efectiv, invocând în esență, dispozițiile art. 129 și art. 128 din Constituție, dispoziții din CEDO, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. De asemenea, a făcut referire și la decizia Curții Constituționale nr. 24/2016, cât și la încălcarea art. 13 Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, apreciind că această cale de atac trebuie oferită unei persoane care nu a avut dreptul de acces la o instanță superioară.

Înalta Curte examinând admisibilitatea cererii de ”recurs efectiv” formulată de SC J. SRL împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2005, constată următoarele:

Prin Decizia penală definitivă nr. 1314 din 29 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. y/11/2015, Înalta Curte s-a pronunțat anterior cu privire la cererea de recurs efectiv formulată de SC J. SRL, în sensul că a respins, ca inadmisibile, „cererile de recurs efectiv” formulate de SC K. SRL, ESV L. SRL, SC M. SRL, N. AG, SC N. SA, SC J. SRL, O., P., R., S., SC BKP T. SA, SC U. SRL, C., W., X. și Y. împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2005.

Pe de altă parte, se constată că formularea unei noi cereri cu denumirea generică dată de SC J. SRL de ”recurs efectiv”, nu are corespondență în dispozițiile legale, iar potrivit art. 129 din Constituția României și art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale, astfel încât recursul efectiv formulat în prezenta cauză este inadmisibil.

În același sens, în ceea ce privește căile de atac împotriva măsurilor asigurătorii și a măsurii de siguranță a confiscării speciale, dispozițiile Deciziei-cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea, menționată de apărare, nu prevăd drepturi mai largi decât cele prevăzute de legislația națională.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul efectiv formulat de SC J. SRL împotriva Sentinței penale nr. 1207/A din data de 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2005 (920/2012).

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă SC J. SRL la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul efectiv formulat de SC J. SRL împotriva Sentinței penale nr. 1207/A din data de 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2005 (920/2012).

Obligă SC J. SRL la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2016.

Procesat de GGC - LM