ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1211/2016

Decizia nr. 1211/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ. constată următoarele: În fapt, prin decizia civilă nr. 251 din 20 ianuarie 2016 Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat perimată cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 1371 din 8 octombrie 2014 a aceleiași instanțe, în Dosarul nr. x/3/2013. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul A., precizând că va motiva calea de atac, după primirea considerentelor deciziei atacate. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 24 februarie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună punctele lor de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. La data de 14 martie 2016 s-a înregistrat punctul de vedere al recurentului, prin care acesta a arătat că nu a primit încheierea de ședință prin care s-a dispus suspendarea cauzei la domiciliul ales, unde a solicitat comunicarea actelor de procedură, respectiv la cabinetul avocatului B. Cererea de repunere pe rol a cauzei la instanța de apel a formulat-o în data de 19 octombrie 2015, așa încât în mod greșit instanța de apel a găsit incidentă excepția perimării. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 26 mai 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., fără citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, numele, prenumele, domiciliul, reședința, denumirea, sediul părților, precum și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printru-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii potrivit alin. (3) al aceluiași articol. Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ. „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs”, adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică. Obligația părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În speță, recurentul exercită calea de atac împotriva unei hotărâri prin care s-a constatat perimată cererea sa de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1371 din 8 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. În cuprinsul cererii de recurs, depusă în termenul legal de 5 zile de la pronunțarea deciziei atacate care a învestit Înalta Curte, recurentul nu a indicat niciunul din motivele de recurs reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. și nici nu a formulat vreo critică a deciziei astfel atacate. Cât privește critica exprimată prin punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, aceasta nu a fost formulată și depusă la dosarul cauzei înăuntru termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 421 alin. (2), raportat la art. 487 alin. (1) C. proc.

civ. Așa fiind, cum nu pot fi reținute motive de ordine publică în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că recursul nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 251 din 20 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 251 din 20 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2016.