ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1211/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1211/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1211/2016
Asupra cauzei
de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ. constată
următoarele:
În fapt, prin
decizia civilă nr. 251 din 20 ianuarie 2016 Curtea de Apel București,
secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale, a constatat perimată cererea de revizuire formulată de A. împotriva
deciziei civile nr. 1371 din 8 octombrie 2014 a aceleiași instanțe, în
Dosarul nr. x/3/2013.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs contestatorul A., precizând că va motiva calea
de atac, după primirea considerentelor deciziei atacate.
Învestită
cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă, a procedat, la data de 24 februarie 2016, la întocmirea
raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a
dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună
punctele lor de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin.
(4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor
aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu
a recursului a fost comunicat părților.
La data de 14
martie 2016 s-a înregistrat punctul de vedere al recurentului, prin care acesta
a arătat că nu a primit încheierea de ședință prin care
s-a dispus suspendarea cauzei la domiciliul ales, unde a solicitat comunicarea actelor
de procedură, respectiv la cabinetul avocatului B. Cererea de repunere pe rol
a cauzei la instanța de apel a formulat-o în data de 19 octombrie 2015, așa
încât în mod greșit instanța de apel a găsit incidentă excepția
perimării.
Constatându-se
încheiată această etapă a procedurii de filtru, s-a fixat termen
pentru judecarea recursului la data de 26 mai 2016, în temeiul art. 493 alin.
(5) C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând recursul
formulat, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art.
486 alin. (1) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre
altele, numele, prenumele, domiciliul, reședința, denumirea, sediul părților,
precum și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și
dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune
printru-un memoriu separat.
Lipsa acestor
mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii potrivit alin.
(3) al aceluiași articol.
Conform art. 487
alin. (1) C. proc. civ. „recursul se va motiva prin însăși cererea de
recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile
și în recurs”, adică atunci când termenul pentru exercitarea căii
de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului
se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de
la data comunicării hotărârii.
Recursul este
o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și
condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ
reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative,
de ordine publică.
Obligația
părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază
recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității
de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
În speță,
recurentul exercită calea de atac împotriva unei hotărâri prin care s-a
constatat perimată cererea sa de revizuire formulată împotriva deciziei
civile nr. 1371 din 8 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Potrivit dispozițiilor
art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este
supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 5
zile de la pronunțare.
În cuprinsul cererii
de recurs, depusă în termenul legal de 5 zile de la pronunțarea deciziei
atacate care a învestit Înalta Curte, recurentul nu a indicat niciunul din motivele
de recurs reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. și
nici nu a formulat vreo critică a deciziei astfel atacate. Cât privește
critica exprimată prin punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea
în principiu a recursului, aceasta nu a fost formulată și depusă
la dosarul cauzei înăuntru termenului de motivare a recursului prevăzut
de art. 421 alin. (2), raportat la art. 487 alin. (1) C. proc. civ.
Așa fiind,
cum nu pot fi reținute motive de ordine publică în condițiile
art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că recursul nu a
fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea expres prevăzută
într-o asemenea situație de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva
deciziei nr. 251 din 20 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția
a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Anulează
recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 251 din 20 ianuarie 2016
a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte
de muncă și asigurări sociale.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 26 mai 2016.