ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 400/2017

Decizia nr. 400/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 430 Ap din 25 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 666/C din 5 noiembrie 2014 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, care a fost schimbată în tot și, în consecință, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B., așa cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâtul C., care a fost obligat să plătească a pe lan iei-reci amante suma de 1.000.000 lei cu titlu de daune interese și suma de 14.111 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și 7.056 lei în apel, împotriva acestei decizii, la data de 10 iunie 2015, recurentul-pârât C. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub numărul de mai sus.

Prin încheierea din data de 4 decembrie 2015, constatându-se că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la dezbateri și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

De la data suspendării cauzei, niciuna din părți nu a solicitat repunerea pe rol a cauzei, motiv pentru care s-a dispus citarea părților pentru termenul din 24 februarie 2017 în vederea discutării perimării cauzei.

Examinând excepția dirimantă și peremptorie a perimării, invocată din oficiu, la termenul de judecată din 24 februarie 2017, Înalta Curte reține următoarele:

Întrucât de la data suspendării, 4 decembrie 2015, cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an sunt incidente dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează instituția perimării.

Astfel, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare, se perima de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Prin urmare, perimarea implică prezumția de renunțare tacită a părții la judecată și constituie, totodată, o sancțiune a pasivității ei, vizând orice cerere de chemare în judecată sau de exercitare a unei căi de atac recurs, contestație, revizuire, operând de drept, la împlinirea termenului legal, împotriva oricăror persoane fizice, inclusiv a celor lipsite de capacitate, precum și a oricăror persoane juridice.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act procedural tăcut în cauză. El se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură în scopul judecării, respectiv se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor Împrejurări mai presus de voința sa.

Perimarea este indivizibilă, în sensul că cererea de perimare sau actul întrerupător de perimare făcut de unul din reclamanți sau pârâți, folosește și celorlalți. Perimarea se constată din oficiu sau la cerere și are ca efect stingerea procesului, fără a stinge însă dreptul la acțiune, care poate fi exercitat cât timp nu este prescris.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în M. Of. nr. 25/17.01.2002, a statuat că: "perimarea reprezintă o sancțiune procedurală determinată de necesitatea de a curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții."

În speță, de la data suspendării judecății, 4 decembrie 2015, niciuna din părți nu a depus diligente pentru repunerea pe rol a cauzei în vederea continuării judecății, iar de la data ultimului act procedural din 4 decembrie 2015 a trecut mai mult de un an, timp în care cauza a rămas în nelucrare.

Constatând că în cauză nu este incident vreunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării prevăzute de art. 249 și art. 250 C. proc. civ., în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 252 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 430 Ap din 25 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apei Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 430 Ap din 25 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2017.

Procesat de GGC - NN