ÎCCJ, Decizia nr. 23/2017

Decizia penală nr. 23/2017

Asupra apelurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia nr. 345/A din 14 septembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013 invocată de condamnații A. și B..

De asemenea, a respins, ca inadmisibile, apelurile declarate de condamnații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 578 din data de 23 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, obligându-i pe apelanții condamnați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 273/D din 10 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală, în Dosarul nr. x/110/2013, printre altele, în baza art. 174 - 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 17 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioada de 8 ani.

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b) și alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen. anterior a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani de închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. anterior a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. anterior s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 17 ani de închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. anterior s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din perioada 18 februarie 2013 - 02 octombrie 2013.

S-a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A.

Prin aceeași sentință penală, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit a), b) și alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 174 - 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior.

S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile C., D., E. și F.

A fost obligat inculpatul A., în solidar cu alți inculpați, la plata către părțile civile C., D. și E. a unor sume de bani reprezentând daune morale cu dobânzi legale până la plata efectivă a prejudiciului.

Împotriva Sentinței penale nr. 273/D din 10 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Bacău, au formulat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul A. și părțile civile C., D. și E.

Prin Decizia penală nr. 578 din data de 23 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., printre altele, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul A. și părțile civile C., D. și E.

S-a desființat, în parte, Sentința penală nr. 273 din 10 iunie 2015 a Tribunalului Bacău și, în rejudecare, cu privire la inculpatul B. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunile de instigare la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, instigare la comiterea infracțiunii de tâlhărie și instigare la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzute de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 174 - 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior; art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b) și alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen. anterior, respectiv art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior în infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei sub forma complicității prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 233, art. 234 alin. (1) lit. c), d), f), C. pen., art. 236 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei sub forma complicității prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 233, art. 234 alin. (1) lit. c), d), f) C. pen., art. 236 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 5 C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a),b) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Prin aceeași decizie s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată din infracțiunile de omor deosebit de grav, de tâlhărie și de violare de domiciliu, prevăzute de art. 174 - 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b) și alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen. anterior, respectiv art. 192 alin. (2) C. pen. anterior; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior în infracțiunile de omor prevăzută de art. 188 C. pen. și tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 combinat cu art. 234 alin. (1) lit. c), d), f) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 5 C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 combinat cu art. 234 alin. (1) lit. c), d), f) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 3 ani, pedeapsa principală de executat fiind de 15 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 578 din data de 23 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/110/2013, condamnații A. și B., prin apărător ales, au formulat recurs, cu sublinierea expresă că cererile lor nu reprezintă recursuri în casație, considerând că este admisibilă calea ordinară de atac a recursului, dat fiind caracterul prevederilor din legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală, care conferă o valoare definitivă hotărârii pronunțate în apel.

Referitor la această chestiune condamnații, prin apărător, au invocat și susținut excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea 255/2013 de punere în aplicare a noului C. proc. pen., apreciind că aceste prevederi legale încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 24 alin. (1) din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În esență, în motivarea excepției de neconstituționalitate invocate, condamnații A. și B. au considerat că art. 8 din Legea nr. 255/2013 încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii și face ca o lege nouă să fie aplicabilă unei proceduri de judecată anterioară intrării în vigoare a noii legi, mutatis mutandis înfrângând principiul tempus regit actum.

Pe rolul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat Dosarul nr. x/110/2013, iar la primul termen acordat în cauză, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac exercitate de condamnații A. și B.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, analizând cerințele cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a conchis că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă fiind contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată și, în consecință, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013 invocată de condamnații A. și B.

S-a relevat că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cauza în care se invocă excepția de neconstituționalitate trebuie să fie în orice fază a litigiului, însă această cerință nu a fost întrunită, apreciindu-se că, prin intermediul acestei excepții de neconstituționalitate se urmărește ca pricina să dobândească încă o "fază a litigiului" constând în calea de atac a recursului, în fața Înaltei Curți, cale de atac ordinară care nu mai este reglementată de noul C. proc. pen.

S-a mai reținut că, prin excepția de neconstituționalitate invocată condamnații critică un aspect care ține de procesul de legiferare, respectiv neprevederea căii ordinare de atac a recursului, ulterior intrării în vigoare, la 01 februarie 2014, a C. proc. pen., care să poată fi promovată împotriva deciziilor pronunțate în apel, în termenele și condițiile de exercitare a recursului de la data săvârșirii faptei și trimiterii în judecată.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale republicată, instanța de contencios constituțional nu este un legislator pozitiv, iar cererea de sesizare a Curții Constituționale ar fi fost admisibilă numai în măsura în care, prin excepția invocată, s-ar fi solicitat constatarea neconstituționalității unei prevederi dintr-o lege, iar nu și atunci când, de fapt, se tinde la modificarea sau completarea acesteia, aspect care este de competența exclusivă a Parlamentului.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013, cuprinsă în Decizia penală nr. 345/A din data de 14 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/110/2013, la 16 septembrie 2016 au formulat, în termen legal, apel condamnații, prin apărătorul ales G., cererea de apel fiind depusă prin fax, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și au solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat și, în rejudecare, sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată, pentru motivele relevate oral, prin apărătorii desemnați din oficiu, în ședința de judecată de la termenul din 13 februarie 2016.

Susținerile apărătorilor desemnați din oficiu și ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți, Completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2016, la data de 26 septembrie 2016, fixându-se aleatoriu, prim termen de judecată la 14 noiembrie 2016.

Cauza s-a amânat succesiv la termenele din 05 decembrie 2016, respectiv 13 februarie 2017, pentru lipsă de procedură cu apelantul condamnat liber A., care avea domiciliul legal în Republica Moldova și pentru care s-a restituit dovada de citare la dosar fără nicio mențiune.

La termenul fixat, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013, cuprinsă în Decizia penală nr. 345/A din data de 14 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/110/2013, la 16 septembrie 2016, atacată, prin prisma motivelor invocate de apelanții condamnați, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., dar și din oficiu cauza, constată că:

Din economia prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerințe stipulate expres de textul de lege menționat:

- starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

- activitatea legii, în sensul că excepția trebuie să privească un act normativ, lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

- prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.

Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

În dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, a fost reglementată o condiție a relevanței și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, implicând constatarea dacă aceasta are sau nu legătură cu soluționarea cauzei.

Analiza pertinenței excepției nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia, impunându-se ca decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, deci să justifice un interes.

În același sens, condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în rezolvarea cauzei, nu trebuie analizată în abstract și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci impune o analiză riguroasă. Cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării acestui litigiu. Irelevanța este situația în care o excepție de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată, așadar nu este pertinentă pentru soluționarea litigiului.

Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește influența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată asupra soluției ce se va pronunța în cauza dedusă judecății, întrucât textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea dosarului aflat pe rolul instanței de judecată.

În analiza condițiilor enumerate anterior, prin raportare la speța dedusă controlului, se constată că excepția a fost invocată de condamnații A. și B. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și are în vedere neconstituționalitatea unor dispoziții legale în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, respectiv dispozițiile art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, care prevăd că "hotărârile pronunțate în prima instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă".

În speță, condamnații au atacat dispoziția vizând respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală cuprinsă în Decizia nr 345/A din 14 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte, secția penală, în cel de-al doilea apel formulat, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul altei căi ordinare, fiind o hotărâre pronunțată în procedura prevăzută de art. 421 și următoarele C. proc. pen.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, cu privire la solicitarea de a fi sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală, constată că, instanța în fața căreia s-a invocat excepția a procedat în mod corect atunci când, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, printr-o încheiere motivată, a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținând că nu au fost îndeplinite cumulativ cerințele alin. (1), (2) și (3) din același text de lege.

Rațiunea filtrului exercitat de judecător cu privire la admisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate ține de împiedicarea declanșării controlului de constituționalitate în acele situații ce exced chiar competenței de a se pronunța, inclusiv pentru Curtea Constituțională.

Sub aceste aspecte, se constată că deși prezenta excepție, a fost invocată de către apelanții condamnați, în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin raportare la o serie de texte constituționale, iar textul criticat este în vigoare și nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, față de soluția adoptată cu privire la admisibilitatea apelurilor formulate, cererea de sesizare a Curții Constituționale, în mod justificat, a fost respinsă ca inadmisibilă.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, constată că Secția Penală a instanței supreme, în mod justificat, a reținut că apelanții condamnați A. și B. au mai invocat această excepție și în fața instanței din cadrul Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, care a judecat apelurile declarate împotriva Sentinței penale nr. 273 din 10 iunie 2015 a Tribunalului Bacău, în Dosarul nr. x/110/2013, moment în care cauza se afla într-una din fazele litigiului, fiind respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale prin încheierea din 25 aprilie 2016, care a fost din nou apelată de condamnați, formându-se Dosarul nr. y/1/2016, cu termen de judecată la data de 29 septembrie 2016 în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Instanța de control judiciar, în contextul cauzei, constată că apelanții condamnații A. și B., anterior, au promovat deliberat o cale de atac inadmisibilă (recalificată apel de Secția Penală a Înaltei Curți) având reprezentarea faptului că excepția de neconstituționalitate invocată nu întrunește exigențele de legalitate, fiind accesorie formulării unei căi de atac neprevăzute de lege, tinzând, practic, la extinderea dublului grad de jurisdicție instituit de noua reglementare a Codului de procedură penală intrat în vigoare după 1 februarie 2014, hotărârile pronunțate de instanța de apel având caracter definitiv și nemaiputând fi atacate cu o altă cale de atac. Această situație, în mod evident, nu are legătură cu soluționarea acestei spețe, ci implică un proces de legiferare, ce excede competențelor Curții Constituționale .

Or, prin modul în care excepția a fost formulată, apelanții condamnați tind la extinderea, dincolo de litera și spiritul lor, a textelor de lege apreciate ca fiind neconstituționale, ceea ce este inadmisibil și ar conduce la transformarea Curții Constituționale în legiuitor pozitiv.

Totodată, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, neputând modifica sau completa procedurile supuse controlului.

Prin urmare, sesizarea Curții Constituționale este admisibilă doar în măsura în care, prin excepția invocată, se solicită constatarea neconstituționalității unei prevederi dintr-o lege, nu și atunci când se tinde la modificarea și completarea acesteia, aspecte care sunt de competența exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituția României.

Așadar, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, în cauză, nu este îndeplinită cerința prevăzută de alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, în sensul că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală nu are legătură cu speța dedusă judecății, cu atât mai mult cu cât apelanții condamnați au mai invocat anterior aceeași excepție și au vizat exclusiv împrejurarea că în noul C. proc. pen. nu se mai regăsește calea de atac a recursului.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de condamnații A. și B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală, cuprinsă în Deciziei penale nr. 345/A din data de 14 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cauze minori și familie.

În temeiul art. 275 alin. ( 2) C. proc. pen., va obliga condamnații la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții condamnați, în sumă de câte 130 de lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de condamnații B. și A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală, cuprinsă în Decizia penală nr. 345/A din 14 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/110/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelanții condamnați la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții condamnați, în sumă de câte 130 de lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 februarie 2017.

Procesat de GGC - GV