ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 116/A/2017

Asupra apelului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 108/2016 din 20 decembrie 2016

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A., împotriva sentinței penale nr. 145 din 05 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/57/2011.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele:

Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 145/2014 pronunțată în Dosarul nr. x/57/2011 al Curții de Apel Alba Iulia, definitivă prin Decizia penală nr. 114/2016 a Înaltei Curții de Casație și Justiție s-a dispus condamnarea petentului revizuent A. la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Așa cum se arată în doctrină și jurisprudență, prin fapte sau împrejurări se înțeleg probe propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ prin care se tinde să se dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Faptele sau împrejurările noi trebuie să tindă să conducă la o soluție opusă celei pronunțate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

În speță, nu este vorba despre astfel de fapte sau împrejurări noi care se invocă. Este adevărat că aspectele invocate au fost necunoscute instanței la momentul soluționării cauzei, dar ele nu vizează o netemeinicie a hotărârii, ci reprezintă o cauză de reducere a pedepsei care ar putea atrage eventual incidența unei alte instituții procesual penale decât revizuirea.

Curtea a concluzionat că nu sunt întrunite cerințele formale pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire prev. de art. 459 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. potrivit căruia faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea trebuie să conducă, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Împotriva sentinței penale nr. 108/2016 din 20 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în termen legal, a declarat apel inculpatul A.

Analizând hotărârea apelată, Înalta Curte constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., temei invocat în cauză pentru revizuire, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Conform art. 453 alin. (4) C. proc. pen., cazul prevăzut de alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Înalta Curte reține că revizuentul a invocat dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., acesta menționând că se afla sub incidența art. 19 din Legea nr. 682/2002 la momentul pronunțării Decizia penală nr. 114 din 24 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/57/2011, beneficiind de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Astfel, acesta a susținut că a avut calitatea de martor protejat în condițiile legii, ajutând organele de cercetare penală la descoperirea unor fapte noi, la identificarea persoanelor care formau grupul infracțional organizat (structura, ierarhia, mod operațional).

Conform jurisprudenței, în cazul unei condamnări, prin cererea de revizuire întemeiată pe descoperirea de fapte ori împrejurări noi trebuie să se urmărească achitarea condamnatului, iar nu menținerea condamnării, cu modificarea încadrării juridice, întrucât, în acest din urmă caz, cererea trebuie respinsă în principiu (Curtea Supremă de Justiție, secția penală Decizia nr. 853/2002).

Totodată, s-a statuat că, nu poate servi ca temei pentru admiterea unei cereri de revizuire o împrejurare care nu este de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, ci numai existența unui temei privind individualizarea mai favorabilă a pedepsei (Curtea Supremă de Justiție, secția penală Decizia nr. 2101/1997, Tribunalul Suprem Decizia nr. 2487/1974).

Or, prin motivele invocate de revizuent, rezultă că acesta solicită aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu scopul de a beneficia de reducerea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 114 din 24 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/57/2011, aspect care nu poate fi invocat pe calea revizuirii, deoarece revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt înlăturate erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Înalta Curte apreciază că apelantul revizuent are la dispoziție alte remedii procesuale, motivele concrete invocate de către apelantul revizuent prin cererea formulată s-ar putea subsuma unui caz de contestație la executare, prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 108/2016 din 20 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 260 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 108/2016 din 20 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 260 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 06 aprilie 2017.