ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 08 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 145 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosar nr. x/2011.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în esență, că, în fapt, prin cererea formulată, revizuentul invocă greșita reținere a situației de fapt și a vinovăției sale, criticând modul de administrare a mijloacelor de probă pe parcursul urmăririi penale, aprecierea probelor în cauza în care s-a dispus condamnarea sa, precum și modul de individualizare a pedepsei, aspecte care, însă, nu se circumscriu cazului de revizuire invocat, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. S-a arătat că această concluzie este valabilă și în ceea ce privește nemenționarea în rechizitoriul nr. x/2010 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara a dosarului penal nr. x/2010 al I.P.J. Arad, acesta fiind conexat la cauza care a format obiectul dosarului nr. x/2011 al Curții de Apel Alba-Iulia, în care s-a dispus hotărârea a cărei revizuire se cere.

Concluzionând, Curtea a constatat că nu au fost invocate temeiuri legale apte să conducă la redeschiderea procedurilor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. c) C. proc. pen., iar aspectele susținute de revizuent nu se circumscriu niciunuia din cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuentul A., criticând-o sub aspectul netemeiniciei și arătând, în esență, că cererea de revizuire întrunește toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.

Examinând calea de atac promovată de revizuentul A., atât din prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că apelul declarat nu este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, prin cererea formulată, petentul condamnat A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 145/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. x/2011, invocând, în drept, prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) și art. 459 C. proc. pen. și susținând, în esență, că în rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara nu se face nicio mențiune privind dosarul nr. x/2010 în care a fost cercetat pentru comiterea infracțiunii de tăinuire, că, în mod greșit, s-a reținut că nu a recunoscut faptele, el fiind depistat în timp ce transporta cele două tractoare și, în mod greșit, a fost condamnat pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat în contextul în care nu cunoștea proveniența bunurilor. S-a mai arătat de către revizuent că niciodată nu a negat că a transportat cele două tractoare, dar nu a cunoscut proveniența lor și că instanța putea să-i rețină art. 74 și art. 76 C. pen. (1969), ca în cazul inculpaților B. și C. S-au anexat cererii adresa nr. 75523/2016 din 16.08.2016 a I.P.J. Arad și adresa nr. 1/2016 din 16.08.2016 emisă de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Din coroborarea acestor dispoziții cu cele ale art. 453 alin. (3) și (4) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe acest caz este supusă unei triple condiționări, respectiv trebuie ca faptele sau împrejurările învederate să fie noi, complet necunoscute instanței care a soluționat cauza, să fie invocate doar în favoarea persoanei condamnate și să poată dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate, adică să conducă la o soluție diametral opusă celei dispusă prin aceasta.

În plus, în sensul acestor dispoziții, se impune ca faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă vizând o faptă sau împrejurare ce a fost cunoscută și avută în vedere de către instanță la soluționarea cauzei. Aceasta întrucât, pe calea revizuirii, nu este posibilă o readministrare sau reinterpretare a probatoriului deja administrat.

Pe de altă parte, în vederea stabilirii admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen. b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen. c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.

Verificând, din această perspectivă, susținerile apelantului revizuent, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. c) și e) C. proc. pen., în sensul că nu au fost invocate temeiuri legale pentru deschiderea procedurilor, iar împrejurările la care a făcut trimitere acesta în cererea formulată nu conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale care să permită revizuirea, neavând aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțate.

Astfel, se constată că, prin sentința penală nr. 145 din 05 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2011, s-a dispus, cu referire la revizuentul A., admiterea cererii de recunoaștere a hotărârii penale străine și, în baza art. 240 alin. (1) și următoarele din Legea nr. 302/2004, recunoașterea Deciziei corecțională a Curții de Apel din Colmar, Franța - Tribunalul de Înaltă Instanță din Strasbourg nr. EP125275 din 17.12.2012, prin care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii delictuale de 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt agravat de două circumstanțe, în forma tentativei, comis în 16.12.2012 în Duppigheim, Franța, faptă prevăzută de art. 311-4, 311-1, 311-14 C. pen. francez, având ca echivalent infracțiunea de furt calificat în forma tentativei, prevăzută de art. 32 raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În aplicarea art. 5 C. pen. în interpretarea dată prin decizia nr. 265 din 6.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 372 din 20.05.2014, s-a constatat că încadrarea juridică mai favorabilă inculpatului A. este cea consacrată prin legislația în vigoare după data de 1.02.2014, respectiv infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (trei acte materiale în dauna a trei persoane vătămate diferite), își găsește corespondentul în noua reglementare mai favorabilă, în conținutul a trei infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C. pen.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din trei infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C. pen., în trei infracțiuni de furt calificat în forma complicității, prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C. pen., dispunându-se condamnarea acestuia la pedepsele de: 1 an și 7 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen.; 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma complicității, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.; 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma complicității, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen.; 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma complicității, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentință sunt concurente cu infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul la pedepsele de: 2.864,4 lei amendă penală, aplicată prin sentința penală nr. 1706 din 26.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2013, definitivă prin neapelare în 8.07.2014, 2447,2 lei amendă penală, aplicată prin sentința penală nr. 1439 din 5.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2013, definitivă prin neapelare în 3.06.2014 și 8 luni închisoare, aplicată prin decizia corecțională a Curții de Apel din Colmar, Franța - Tribunalul de Înaltă Instanță din Strasbourg nr. EP125275 din 17.12.2012, recunoscută prin sentință.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. e) raportat la art. 38 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., art. 40 alin. (5) C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani și 9 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 9 luni închisoare.

S-au contopit pedepsele cu amendă penală și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2.864,4 lei amendă penală, la care a fost adăugat un spor de 815,73 lei, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3.680,13 lei amendă penală, ce a fost adăugată la pedeapsa de 5 ani și 9 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 5 ani și 9 luni închisoare și 3.680,13 lei amendă penală.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, în fapt, că, în perioada 2010-2011, a fost constituit un grup infracțional organizat inițiat de către inculpații D. și E. în scopul săvârșirii de furturi calificate cu consecințe deosebit de grave vizând utilaje agricole din țări U.E., precum Franța, Italia, Olanda și Grecia, la care au aderat și care a fost sprijinit de mai multe persoane, cu atribuții clar stabilite. La grupul infracțional organizat au aderat și inculpații B., A., gruparea fiind sprijinită de către inculpatul F. Primii doi inculpați participau efectiv la comiterea furturilor, inculpatul A. efectuând și transportul utilajelor furate în România, iar inculpatul F. contrafăcea seriile de identificare ale utilajelor.

Astfel, s-a reținut că în noaptea de 25/26.04.2010, de la societatea G., reprezentată de H., au fost furate trei utilaje agricole din care unul marca I. Vario 210, depistat la inculpatul J., având seria de șasiu polizată în profunzime, iar celelalte nedepistate, respectiv un tractor I. 309 Vario, în valoare de 93.730 euro și un tractor I. model 511 C, în valoare de 45.500 euro. De asemenea, au mai fost furate 3 anvelope marca K., în valoare de 4.102 euro. Utilajele au fost asigurate la societatea L. din Franța, pentru tractorul agricol marca I. Vario 210 achitându-se o despăgubire de 68.880, 75 euro, acest utilaj fiind ulterior și restituit, pentru utilajul marca I. 309 Vario s-a achitat o despăgubire de 53.681,62 euro, iar pentru utilajul marca I. 511 C s-a plătit suma de 45.500 euro.

S-a apreciat că, din probatoriul administrat, a rezultat că furtul celor trei tractoare marca I. a fost comis de către inculpații M., N., O. și A., unul fiind vândut inculpatului J., iar celelalte două tractoare fiind valorificate de către inculpatul O., în zona localității Keskemet, Ungaria.

S-a mai reținut că, în data de 21.07.2010, lucrători de poliție din cadrul Serviciului de Investigații Criminale al I.P.J. Arad l-au identificat pe inculpatul A. în timp ce transporta cu autotrenul marca MAN cu nr. de înmatriculare x și semiremorca cu nr. x două utilaje agricole, respectiv două tractoare marca I. cu seriile de caroserie x și y, utilaje care figurau ca fiind furate din Franța. Din verificările efectuate a rezultat că cele două utilaje au fost sustrase de la partea vătămată P. Din plângerea părții vătămate a rezultat că valoarea de achiziție a tractorului marca I. 410 este de 71.760 euro (la momentul furtului fiind de 60.000 euro), iar cea a tractorului marca I. Vario 714 a fost de 83.871,59 euro (cea actuală fiind de 44.000 euro).

S-a stabilit că furtul utilajelor a avut loc în noaptea de 06/07.06.2010. Utilajele sustrase au fost restituite.

Instanța a arătat că, din actele dosarului a rezultat că, la momentul comiterii furtului, inculpații M., E., O., A. și B., împreună cu învinuitul Q., vărul inculpatului E., se aflau în Franța, fiind cazați la un motel Formula 1 din localitatea Dole. Împreună cu aceștia se afla și un șofer al lui O., poreclit "R.", identificat în persoana numitului S. În noaptea de 06/07.06.2010, inculpații au sustras dintr-o fermă cele două utilaje agricole, pe care le-au încărcat în TIR-ul condus de inculpatul A. care, însoțit de învinuitul Q., a transportat utilajele în România. Ajunși în localitatea Pecica, județul Arad, învinuitul Q. a denunțat telefonic, anonim, transportul de utilaje furate, identificat ulterior de organele de poliție din județul Arad. În urma acestei situații, inculpatul A. i-a comunicat telefonic inculpatului O. că cele două tractoare au fost confiscate de poliție, motiv pentru care inculpații O. și E. s-au certat, primul amenințându-l cu cuțitul pe cel de-al doilea.

Totodată, s-a arătat că, în data de 09.06.2010, inculpații M., E., O. și B. au sustras de la o fermă din zona localității Brans, Franța, două tractoare agricole, unul T. și unul U., care au fost transportate în România și valorificate de inculpatul O.. Prejudiciul produs părții vătămate V., reprezentată de W., a fost în valoare de 41.674,40 euro, reprezentând valoarea tractorului marca U. și a încărcătorului frontal cu care era dotat. Prejudiciul produs părții vătămate X., care avea tractorul marca T. 5425 la ferma menționată mai sus, a fost de 39.468 euro.

Acest furt a fost recunoscut de către inculpații B. și M., cel de-al doilea precizând că s-a deplasat în Franța împreună cu inculpații O. și B. cu autoturismul Y. al inculpatului Albu, ocazie cu care au fost cazați pe numele inculpatului B. în zona orașului Colmar. După comiterea furtului, cele două utilaje au fost transportate în România de către inculpatul A. cu un autotren înmatriculat în județul Prahova, fiind valorificate de către inculpatul O.

Prin decizia penală nr. 114/A din 24 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dată în dosarul nr. x/2011, s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 145 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, numai în ceea ce îi privește pe inculpații Z., B., AA., BB., O., C., F., CC., DD., EE., FF., GG. și HH. și s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate, printre alții de inculpatul A., în privința căruia s-a apreciat că, pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, neimpunându-se achitarea acestuia.

Din examinarea actelor dosarului, se observă că atât instanța de fond, în sentință, cât și instanța de apel, au evaluat probele administrate pe parcursul procesului, concluzionându-se, cu titlu definitiv, că activitatea revizuentului a existat, a fost săvârșită cu vinovăție, încadrându-se în elementul material al laturii obiective al celor patru infracțiuni imputate, fiind avute în vedere și aspectele sesizate de I.P.J. Arad cu prilejul depistării lui A. în timp ce transporta în România două utilaje agricole marca I. Or, în condițiile în care aspectele învederate de revizuent au fost deja avute în vedere în hotărârea de condamnare, ele nu mai pot fi invocate pe calea revizuirii, aceasta nepermițând o reevaluare a probatoriului ori o suplimentare a acestuia.

În plus, împrejurarea că în rechizitoriu nu s-a făcut nicio mențiune cu privire la dosarul nr. x/2010 deschis de I.P.J. Arad nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în condițiile în care, așa cum rezultă din chiar înscrisurile depuse de revizuent, acesta a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara tocmai pentru a fi conexat la dosarul acestei unități de parchet nr. 72/D/P/2011, care ulterior trimiterii în judecată a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia sub nr. x/57/2011, în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare atacată.

De altfel, din examinarea cererii de revizuire, se constată, așa cum a reținut inclusiv instanța de fond, că revizuentul critică, în realitate, modul de administrare și apreciere a probatoriului, greșita reținere a situației de fapt și greșita individualizare a pedepselor, aspecte care nu se încadrează în cazul de revizuire invocat și nici nu sunt apte să conducă la o soluție diametral opusă celei deja dispuse în cauză.

Având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 105 din 08 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală a acestuia, îl va obliga la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 105 din 08 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2017.