ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 249/A/2017

Deliberând asupra apelului formulat de condamnatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 281/PI din data de 12 aprilie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017, în baza art. 459 raportat la art. 453 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 35/PI din data de 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2011/a1. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul-condamnat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că revizuentul condamnat A. a formulat cerere de revizuire arătând pe tot parcursul procesului penal s-a reținut faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, iar la dosarul cauzei se află depus Certificatul de Cazier Judiciar al inculpatului care evidențiază o situație nereală. Astfel, după soluționarea apelului s-au descoperit fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză (art. 453 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. proc. pen.). A precizat că după soluționarea apelului de către I.C.C.J. s-au efectuat demersuri în vederea înlăturării mențiunilor neadevărate din fișa de cazier judiciar a condamnatului A.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 459 alin. (5) C. proc. pen. coroborate cu dispozițiile art. 453 C. proc. pen., Curtea a constatat că A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2011/a1, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 106/A din 21 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, în condițiile art. 57 - 71 C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la grup infracțional organizat, dare de mită și contrabandă. La alegerea modalității de executare a pedepsei rezultante, s-a reținut în considerentele deciziei pronunțate, că "se impune menținerea dispoziției de executare a acesteia în condiții privative de libertate, dispusă de instanța de fond, Înalta Curte neidentificând acele elemente care să conducă la concluzia că pronunțarea condamnării în condițiile art. 86

1

C. pen. referitor la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ar constitui un avertisment pentru condamnat și chiar fără executarea pedepsei nu va mai comite infracțiuni”.

Condamnatul A. a formulat cerere de revizuire, arătând că pe tot cursul procesului penal s-a reținut că este cunoscut cu antecedente penale, iar la dosarul cauzei se afla depusă fișa de cazier judiciar care atestă o situație nereală, însă după soluționarea apelului s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate. În concret, s-a reținut în rechizitoriu, în sentința penală și în decizia penală că inculpatul A. este cunoscut cu antecedente penale. A mai arătat revizuentul că după soluționarea apelului de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au efectuat demersuri în vederea înlăturării mențiunilor neadevărate din fișa de cazier judiciar, sens în care s-au formulat cereri către M.A.I. - I.G.P. și I.P.J. Arad - serviciul Cazier Judiciar și Evidențe Operative. Rezultatul acțiunilor întreprinse a dus la recunoașterea în mod expres de aceste servicii că revizuentul nu a suferit nicio condamnare de natură penală în Germania, că nu este și nici nu a fost înregistrat în Registrul Federal Central al Germaniei, precum ar fi suferit vreo condamnare penală și consemnarea în fișa de cazier judiciar a condamnatului era eronată, iar înscrierea nu s-a fundamentat pe o situație reală.

Prin urmare, M.A.I. - I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar, Statistica și Evidențe Operative și I.P.J. Arad - serviciul Cazier Judiciar și Evidențe Operative au dispus ștergerea condamnării pedepsei de 4 luni închisoare, pedeapsă ce a fost aplicată de instanțele din Germania, din fișa de cazier judiciar a condamnatului, iar în prezent în fișa de cazier a acestuia există menționată doar condamnarea în a cărei executare se află.

În drept, cererea de revizuire s-a întemeiat pe disp. art. 453 alin. (1) lit. a) și c) din C. proc. pen.

Examinând cererea formulată de condamnatul A., prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, s-a constatat că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Din conținutul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen. rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, care se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 459 C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată.

Motivul invocat de revizuent, constând în radierea din fișa de cazier judiciar a mențiunii,,cu antecedente penale”, după soluționarea definitivă a cauzei, și care ar dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză cu privire la alegerea modalității de executare a pedepsei, nu se circumscrie cazurilor de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. proc. pen. întrucât fișa de cazier judiciar a condamnatului era depusă la dosar încă din faza de urmărire penală, și, împărtășind punctul de vedere al condamnatului că ar fi luat la cunoștință de faptul că prima instanță a reținut la individualizarea pedepsei că ar fi cunoscut cu antecedente penale, doar după comunicarea hotărârii, aceste aspecte puteau face obiectul căii de atac a recursului, cale de atac de care a uzat condamnatul.

Pe de altă parte, reținerea antecedentelor penale nu este unicul criteriu de individualizare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului de prima instanță; procesul de individualizare a pedepsei și alegerea modalității de executare au la bază mai multe criterii, ce se formează doar în urma evaluării acestora de judecătorul cauzei, și nu pot dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, în condițiile în care nu se poate stabili că prin cunoașterea acestor aspecte, ar fi beneficiat de prevederile art. 86

1

din vechiul C. proc. pen.

Prin urmare, s-a apreciat că motivele formulate de către revizuent nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen., vizând apărări ce puteau fi invocate cu prilejul soluționării dosarului pe fond și în calea de atac, întrucât erau cunoscute de revizuent la acel moment procesual, iar acesta putea face demersurile ce se impuneau în vederea ștergerii din fișa de cazier judiciar a pedepsei de 4 luni închisoare, pedeapsă aplicată de instanțele din Germania, pe tot cursul desfășurării procesului penal, fișa de cazier fiind atașată la dosarul cauzei încă din faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, condamnatul revizuent A.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 22 mai 2017, fiind fixat termen de judecată aleatoriu la data de 13 iunie 2017.

La termenul de judecată din data de 13 iunie 2017, legal citat, condamnatul revizuent a lipsit fiind reprezentat de apărător ales. În dezbateri, apărătorul ales al condamnatului a solicitat admiterea cererii de revizuire întemeiată pe art. 435 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen., susținând că s-au descoperit împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei (și anume, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel cum greșit s-a reținut de instanțele de judecată), iar mențiunea din certificatul de cazier nu s-a fundamentat pe o situație reală.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând apelul declarat de condamnatul revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 281/PI din data de 12 aprilie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.

Referitor la cazul de revizuire invocat, cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), Înalta Curte constată că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Cu privire la înțelesul expresiei „fapte sau împrejurări” în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probe propriu-zise, adică elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv orice întâmplare, situație, stare, care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

Se constată că prin Sentința penală nr. 35/PI/29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2011/a1, așa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 106/A din 21 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, în condițiile art. 57-71 C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la grup infracțional organizat, dare de mită și contrabandă.

Susținerile revizuentului în sensul că a fost condamnat reținându-se că este cunoscut cu antecedente penale, în baza unei fișe de cazier judiciar care atestă o situație nereală, nu se încadrează în dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât aceste prevederi legale vizează situația în care faptele sau împrejurările învederate de apelant nu au fost cunoscute la momentul soluționării cauzei, fiind descoperite ulterior și având aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

În jurisprudență s-a statuat că faptele sau împrejurările noi se referă la acele probe noi care au fost cu totul străine dosarului cauzei, necunoscute instanței, iar invocarea acestor elemente noi trebuie să conducă la o soluție diametral opusă celei a cărei revizuire se cere. Susținerile acestuia în sensul că a fost condamnat reținându-se că este cunoscut cu antecedente penale în baza unui cazier judiciar care nu conținea mențiuni corespunzătoare adevărului, nu reprezintă împrejurări noi care să conducă la o soluție diametral opusă, numai soluția de achitare fiind considerată diametral opusă celorlalte soluții ce pot fi date acțiunii penale. Într-adevăr instanța de fond a reținut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar, însă acesta avea posibilitatea de a formula critici în acest sens cu ocazia soluționării apelului.

Referitor la argumentele condamnatului revizuent întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză), Înalta Curte constată că acest caz de revizuire nu poate fi analizat în prezenta procedură.

Potrivit art. 454 alin. (1) și (2) C. proc. pen., situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența falsului sau existența faptelor și săvârșirea lor de respectivele persoane. În cazurile în care dovada nu poate fi făcută prin hotărâre judecătorească definitivă datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, proba cazurilor de revizuire mai sus menționate se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.

Rezultă, așadar, că doar într-o singură situație instanța de revizuire poate să procedeze la examinarea înscrisului invocat a fi fals, respectiv în ipoteza descrisă la alin. (2) al art. 454 C. proc. pen. Însă, în speță, condamnatul nu a declanșat procedura prevăzută de lege (formularea unei plângeri penale) pentru ca organul judiciar să constate existența unei cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale și pentru a deveni astfel admisibilă dovedirea cazului de revizuire chiar în fața instanței competente să judece calea extraordinară de atac, ci s-a adresat direct acestei din urmă instanțe.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 281/PI din data de 12 aprilie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 281/PI din data de 12 aprilie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM