ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1143/2015

Decizia nr. 1143/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 451 din 23 noiembrie 2011, emisă de B. - C., a Deciziei de impunere nr. F/BR/316 din 13 mai 2011 emisă de D. Brăila și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 64152/13/5/2011.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este o societate privată cu capital străin și are ca asociați două persoane juridice, SC E. SPA și SC F. SPA.

Primul dintre asociați deținea la data verificării o cotă de participare la capitalul social al SC G. SRL în proporție de 75,76% - în prezent majorată - generând o relație de afiliere, în baza art. 7 pct. 21 din C. fisc.

Între SC G. SRL și SC A. SRL s-au derulat relații comerciale având ca obiect furnizarea de ouă, furaje, păsări, piese de schimb și alte materiale, în cursul cărora au fost emise și facturile supuse inspecției fiscale și avute în vedere în actele deduse judecății.

În ceea ce privește impozitul pe profit, reclamanta a arătat că decizia atacată, la pct. A - pag. 6, amintește numai de existența contractelor, nu le dă eficiență, reia motivația organului de inspecție fiscală și concluzionează în mod eronat că înregistrarea cheltuielilor s-a făcut în scop fiscal, iar operațiunile nu au avut un caracter economic, majorând astfel cheltuielile nedeductibile la calculul profitului impozabil pentru trim. IV/2008, trim. IV/2009 și trim. II/2010, cu interpretarea greșită a prevederilor art. 11 alin. (1) din C. fisc.

Cu privire la punctul B din Decizia nr. 451/2011, se arată că autoritatea fiscală a reținut că în luna martie 2010 reclamanta a emis și înregistrat în evidența contabilă factura din 31 martie 2010 în sumă de 2.959.314 lei - baza impozabilă și suma de 562.270 lei T.V.A. reprezentând diferențe de preț negative pentru ouăle livrate în trim. IV/2009 către persoana juridică afiliată, respectiv cumpărătorul SC G. SRL

Suma reprezentând diferența de preț a fost înregistrată în trim. IV/2009, iar T.V.A. în luna martie 2010, fiind plătitor trimestrial de T.V.A.

Cu această diferență negativă de preț stabilită prin factura nr. 548/2010, reclamanta a înregistrat un profit din exploatare, conform bilanțului contabil din data de 31 decembrie 2009, în sumă de 685.466 lei.

Marja profitului fiind de 3%, demonstrează că operațiunile economice derulate cu persoana juridică afiliată SC G. SRL au avut un caracter economic.

Referitor T.V.A., reclamanta arată că Decizia nr. 451/2011 face referire la factura fiscală din 31 iulie 2010, pentru diferența de preț furaje aferentă trim. II/2010, în aceeași relație comercială cu SC G. SRL, ajungând la concluzia greșită că operațiunea respectivă este fără caracter economic.

Factura cuprinde baza impozabilă în sumă de 1.329.695 lei și T.V.A. aferent în sumă de 252.642 lei (cota de 19%), astfel că în mod nelegal nu s-a admis la deducere suma de 252.642 lei, reprezentând T.V.A.

Pârâta B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.

La termenul din 05 noiembrie 2012, având în vedere emitentul actului administrativ fiscal, instanța de fond a dispus introducerea în cauză a D. Brăila, care ulterior a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată pentru aceleași considerente invocate de B.

Prin sentința civilă nr. 247 din 18 noiembrie 2013, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL. și, în consecință, a anulat în parte Decizia nr. 451 din 23 noiembrie 2011 emisă de B. - C., respectiv pct. 1 din dispozitivul acestei decizii, precum și Decizia de impunere nr. F/BR/316 din 13 mai 2011, emisă de D. Brăila.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în urma inspecției fiscale generale a D. Brăila, ce a avut loc în perioada 7 aprilie 2011 - 13 mai 2011, au fost întocmite cu privire la reclamantă Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. F/BR/143 din 13 mai 2011, Decizia de impunere nr. F/BR/316 din 13 mai 2011, Decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. F/BR/317 din 13 mai 2011 și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscal nr. 64152 din 13 mai 2011.

În fapt, Raportul de inspecție fiscală nr. F/BR/143/2011 a verificat modul de calcul, evidențierea și declararea impozitului pe profit datorat în perioada 15 februarie 2007 - 30 septembrie 2010, precum și T.V.A. lunară în perioada 01 aprilie 2010 - 28 februarie 2011.

În baza raportului a fost emisă Decizia de impunere fiscală F/BR/316 din 13 mai 2010, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată. Decizia menționează în perioada verificată cu privire la impozitul pe profit, o bază impozabilă stabilită suplimentar în sumă de 16.131.167 lei, care necesită un impozit suplimentar în sumă de 2.580.987 lei. De asemenea, pentru diferența de impozit, în perioada verificată s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 531.460 lei.

În ceea ce privește T.V.A., Decizia a reținut o diferență în plus de plată în sumă de 252.642 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 31.585 lei.

Decizia de mai sus a fost contestată în termenul legal, fiind emisă Decizia nr. 451 din 23 noiembrie 2011.

Referitor la operațiunile reflectate în factura fiscală din 2009, factura fiscală din 2012 și factura fiscală din 2010, pe baza documentației depuse la dosar și a raportului de expertiză efectuat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a apreciat că acestea au legătură cauzală cu livrările de furaje în perioadele indicate în documente, livrările fiind efective și nu ipotetice.

Aspectul reținut de organul fiscal, privind nedeductibilitatea fiscală a cheltuielilor care nu au la bază un document justificativ, nu își are aplicabilitate în speță, întrucât sumele contabilizate sunt justificate cu note de contabilitate și mai apoi facturi fiscale. Despre toate acestea, organul de inspecție fiscală a făcut mențiuni în actul încheiat, consemnând în dreptul fiecărei reflectări contabile precizarea „cu document", precizând de fiecare dată și numărul acestuia.

Susținerile de la pag. 18-33 din Decizia nr. 451 din 23 noiembrie 2011 a Direcției generale de soluționare a contestațiilor din cadrul B., referitoare la obligația organizării contabilității de gestiune, respectiv calculația costurilor pentru furaje, nu reprezintă un aspect care să impună obligații fiscale, contabilitatea de gestiune fiind ținută pentru a determina costul producției proprii, iar nu costul stocurilor achiziționate.

Instanța de fond a constatat că SC A. SRL. a respectat prevederile pct. 263 din Ordinul H. nr. 3055/2009 (ce a preluat conținutul pct. 219 din vechea reglementare, respectiv Ordinul H. nr. 1752/2005), în sensul că a reflectat facturile ce fac obiectul cauzei în contul 6026 „Cheltuieli privind furajele". Acest cont se raportează în Contul de Profit și Pierderi, în secțiunea Cheltuieli de exploatare, și constituie sursă de date pentru calculul extracontabil în scop fiscal al impozitului pe profit.

În consecință, reflectarea contabilă a facturilor fiscale din 2009, din 2012 și din 2010 pentru scop fiscal este conformă cu reglementarea contabilă.

Totodată, societatea SC A. SRL. a primit de la SC G. SRL din 02 februarie 2009 și din 26 februarie 2010 și din 31 iulie 2010, prin care au fost facturate diferențe la preț la furaje conform contractului din 12 august 2009. Operațiunea reflecta corectarea prețului de livrare pentru SC G. SRL pentru trim. IV 2008 și 2009 și trim. II 2010.

Facturarea unor diferențe de preț este o operațiune economică, întrucât reflectă voința părților contractante conform contractului comercial și corectează valoarea livrărilor efectuate succesiv conform realității economice înregistrate de societăți, respectiv cheltuielile efective cu producția de furaje.

În cuprinsul Deciziei nr. 451 din 23 noiembrie 2011 și în Raportul de inspecție fiscală nr. 243 din 13 mai 2011, organul fiscal a arătat ca a reîncadrat tranzacția conform art. 11 alin. (1) din C. fisc., întrucât nu are caracter economic, fără a indica modul în care a operat reîncadrarea.

O reîncadrare a operațiunilor, după cum stabilește organul de inspecție fiscală, ar însemna emiterea unor facturi prin care s-ar storna aceste diferențe de preț, însă există un alt raport de inspecție fiscala care a constatat ca este corecta factura din 02 februarie 2009.

Pe cale de consecință, și facturile din 26 februarie 2010 și din 31 iulie 2010 sunt corect înregistrate din punct de vedere al reflectării operațiunii economice si fiscale.

Neacordarea dreptului la deducere pentru diferențele de preț aferente furajelor aprovizionate și pentru T.V.A. aferentă facturilor emise de către SC G. SRL către SC A. SRL. este contrară Legii nr. 571/2003. Având în vedere caracterul operațiunilor, prevederile art. 11 alin. (1) din C. fisc. privind reîncadrarea operațiunilor, caracterul de afiliere al societăților, instanța apreciază ca societatea SC A. SRL. avea dreptul la deducerea cheltuielilor în sumă totală de 13.076.000 lei si a T.V.A.-ului în suma de 252.642 aferent facturilor din 02 februarie 2009, din 26 februarie 2010 și din 31 iulie 2010.

Referitor la aspectele reținute la pag. 23/33 din Decizia nr. 451 din 23 noiembrie 2011 a Direcției generale de soluționare a contestațiilor din cadrul B., privitoare la neconformitatea reflectării contabile a reducerii comerciale acordate de SC A. SRL. partenerului său SC G. SRL, din raportul de expertiză rezultă că utilizarea contului 709 „Reduceri comerciale acordate" s-a introdus de la 01 ianuarie 2010, prin Ordinul H. nr. 3055/2009.

Reglementările contabile precedente, aprobate prin Ordinul H. nr. 1752/2002, nu prevedeau acest cont, iar reflectarea contabilă se făcea prin diminuarea venitului din contul care s-a reflectat inițial suma livrărilor, așa cum reclamanta a procedat în speță.

Având în vedere că diferența de preț era aferentă livrărilor din trim. IV 2009, rezultă că societatea SC A. SRL. a înregistrat corect la sfârșitul lunii decembrie 2009 această factură, pentru a obține o imagine fidelă a rezultatului exercițiului 2009.

Raportul de expertiză întocmit în cauză a reținut că introducerea de la 01 ianuarie 2010 a contului 709 „Reduceri comerciale acordate" are menirea de a reflecta distinct în debit și nu în credit reducerile acordate, dar în ceea ce privește „consecința asupra veniturilor" este aceeași în sensul diminuării lor. Astfel, în Contul de Profit și pierderi el se regăsește la rândul 4, rând ce apare cu semnul minus în determinarea cifrei de afaceri, diminuând astfel veniturile din exploatare și respectiv veniturile totale ale perioadei. De aceea afirmația organului de soluționare a contestației că neconformitatea cu referențialul contabil (Ordinul H. nr. 3055/2009) a reflectării contabile are influență fiscală este eronată.

Se mai reține că societatea SC A. SRL. a facturat către SC G. SRL diferențe de preț negative aferente livrărilor de oua conform facturii din 31 martie 2010. Aceste diferențe de preț au fost înregistrate in contabilitate ca stornări de venituri in lunile octombrie, noiembrie, decembrie 2009, mod de facturare conform contractului de livrare din 19 noiembrie 2007, care prevede clauza de modificare a prețului de livrare și reflectă o operațiune economică, respectiv aceea de a accepta din partea clientului unic SC G. SRL o reducere a prețului de vânzare practicat în trim. IV 2009. Cu această reducere de preț acordată în trim. IV 2009, societatea SC A. SRL., înregistrează un profit din exploatare conform Bilanțului contabil la 31 decembrie 2009, în sumă de 685.466 lei, reprezentând o marja de profit de 3%.

Acest profit este realizat în baza relației contractuale cu SC G. SRL, astfel că operațiunile derulate cu aceasta au avut un caracter economic.

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din C. fisc., privind reîncadrarea operațiunilor, instanța de fond a apreciat ca societatea SC A. SRL. avea dreptul la deducerea T.V.A. colectat în baza facturii din 31 martie 2010, în suma de 562 270 lei și la reducerea veniturilor impozabile în sumă de 2.959.314,28 lei conform facturii din 31 martie 2010.

De asemenea, instanța de fond a constatat că expertiza efectuată în cauză răspunde în mod clar, temeinic și documentat la toate obiectivele fixate de instanță, oferind astfel un punct de vedere pertinent pentru soluționarea legală și temeinică a cauzei deduse judecății, iar pârâta nu a fost în măsură să înlăture motivat susținerile expertului contabil.

Cât privește Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 64152/13 mai 2011, aceasta nu prevede stabilirea unor măsuri de diminuare a pierderii fiscale, ci vizează corectarea unor erori de înregistrare contabilă. Dispoziția nu are caracterul unui titlu de creanță fiscală, motiv pentru care soluționarea contestației pentru acest capăt de cerere intră în competența organelor fiscale emitente ale actului administrativ contestat, față de dispozițiile art. 205 și urm. din O.U.G. nr. 92/2003 și pct. 5.3 din Ordinul președintelui B. nr. 2137/2011 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Prin urmare, pentru capătul de cerere privind anularea Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 64152 din 13 mai 2011, în mod corect dosarul privind contestația administrativa a reclamantei SC A. SRL. a fost transmis spre competentă soluționare D. Brăila - I., în calitate de organ emitent al dispoziției de măsuri.

Sentința menționată a fost atacată cu recurs de către pârâtele B. și D. Galați, prin J. Brăila, care au solicitat modificarea ei în sensul respingerii acțiunii, pentru motive pe care le-au încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

În esență, fiecare dintre pârâte a arătat că sentința a fost formulată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, cu referire la prevederi cuprinse în C. fisc. (art. 11 alin. (1), art. 19, art. 21, art. 145 alin. (1), art. 146 alin. (1) lit. a), art. 147

1

, art. 156 alin. (1), art. 156

2

și art. 157 alin. (1)), Normele metodologice de aplicare a C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, Legea nr. 82/1991, a contabilității (art. 1), Ordinul H. nr. 1752/2005, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările și completările ulterioare, și Ordinul H. nr. 3055 din 29 octombrie 2009, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

De asemenea, ambele recurente au criticat sentința pentru interpretarea greșită a probelor administrate, în sensul că s-a reținut realitatea și necesitatea operațiunilor aferente facturilor de diferențe de preț pentru livrările de furaje și de ouă - care în opinia autorităților fiscale aveau un scop pur fiscal - în condițiile în care societatea reclamantă nu a probat, cu documente justificative, conținutul economic concret al acestora, conform celor amplu și detaliat explicate în motivarea cererilor de recurs.

Intimata - reclamantă SC A. SRL. în insolvență - nu a depus la dosar întâmpinare, conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

În esență, a arătat că deciziile cu care s-a finalizat un alt control fiscal, în materia T.V.A., vizând perioada 2009 - 2010, au fost anulate prin sentința nr. 270 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1520 din 25 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Dosar nr. x/44/2010), soluții care au autoritate de lucru judecat și prezintă relevanță în cauză, pentru că au vizat chestiuni similare: modificarea prețului furajelor și reîncadrarea operațiunii conform art. 11 din C. fisc., reducerea comercială a prețului ouălor vândute de SC A. SRL. către SC G. SRL, cu privire la facturile din 31 martie 2010, din 2 februarie 2009 și din 26 februarie 2010, analizate și în cauza de față, în contextul impozitului pe profit. În situație similară se află și factura din 31 iulie 2010, omisă din actele fiscale anulate irevocabil, dar avută în vedere de inspecția fiscală dedusă judecății în prezentul litigiu.

În sprijinul apărărilor sale, intimata - reclamantă a făcut referire și la concluziile expertizei de specialitate efectuate în dosarul primei instanțe și a conchis că sentința este fundamentată pe interpretarea corectă a legii și a probelor administrate.

5.Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursurilor;

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de cele două recurente și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, urmând să mențină hotărârea Curții de apel, pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare.

Așa cum rezultă din exprimarea rezumativă cuprinsă la pct. 1 din prezenta decizie, intimata - reclamantă a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., Decizia nr. 451/23/2011, emisă de B., privind soluționarea contestației administrative formulate de SC A. SRL. împotriva Deciziei de impunere nr. F/BR/316 din 13 mai 2011, prin care în sarcina acesteia au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sumă de 3.396.674 lei, reprezentând:

- 2.580.987 - impozit pe profit;

- 531.460 lei - majorări de întârziere aferente impozitul pe profit;

- 252.642 lei - taxa pe valoarea adăugată;

- 31.585 lei - majorări de întârziere aferente T.V.A.

În esență, aceste obligații fiscale suplimentare; aferente trim. IV - 2008, trim. IV - 2009 și trim. II - 2010 provin din următoarele operațiuni:

- Calificarea, ca nefiind deductibile fiscal, a unor diferențe de preț aferente furajelor achiziționate de la SC G. SRL, pe care contribuabilul le-a înregistrat în contul 6026 „cheltuieli privind furajele”, dar autoritatea fiscală le-a considerat majorări artificiale ale prețurilor medii de achiziție a furajelor.

Facturile supuse inspecției fiscale au fost:

- factura din 2 februarie 2009, pentru trim. IV 2008;

- factura din 26 februarie 2010, pentru trim. IV 2009;

- factura din 31 iulie 2010, pentru trim. II 2010.

Majorarea veniturilor cu suma aferentă facturii din 31 martie 2010, înregistrată în evidențele contabile pentru trim. IV 2009 ca fiind diferențe negative de preț la ouăle livrate către persoana afiliată SC G. SRL, dar calificată de autoritatea fiscală ca fiind o diminuare artificială a prețului mediu de livrare din perioada respectivă.

- Calificarea, ca fiind nedeductibile, a cheltuielilor cu achiziții de servicii logistice aferente facturii din 31 august 2010, în privința cărora autoritatea fiscală a reținut că nu s-a probat, cu documente justificative, realitatea și necesitatea operațiunilor.

- Stabilirea T.V.A. suplimentare aferente facturii din 31 iulie 2010, emisă pentru diferențe de preț la furajele livrate de SC G. SRL, a cărei înregistrate în evidențele contabile a fost considerată de autoritatea fiscală ca având caracter artificial, efectuată în scop fiscal, fără ca operațiunea să aibă un scop economic.

Obligațiile fiscale aferente facturii externe de achiziții logistice din 31 august 2010, emise de SC E. SPA, nu au format obiect al cenzurii judiciare, după cum însăși intimata - reclamantă a menționat în finalul cererii de chemare în judecată (fila 9 dosar fond).

În ceea ce privește impozitul pe profit suplimentar, aferent operațiunilor pentru care au fost emise facturile din 2 februarie 2009, din 26 februarie 2010, din 31 iulie 2010 și din 31 martie 2010, instanța de control judiciar își însușește concluziile judecătorului fondului, expuse în detaliu la pct. 2 din prezenta decizie și fundamentate pe opinia de specialitate a expertului contabil și pe interpretarea corectă a prevederilor art. 11 alin. (1) din C. fisc. și a celorlalte norme indicate de recurente, referitoare la reflectarea contabilă a operațiunilor comerciale.

În plus față de considerentele primei instanțe Înalta Curte reține că trei dintre cele patru facturi menționate mai sus, mai exact facturile din 2 februarie 2009, din 26 februarie 2010 și 548/31 martie 2010, au format obiect al verificărilor și în cadrul unei inspecții fiscale parțiale efectuate anterior pentru soluționarea cererii de rambursare a T.V.A. formulate în decontul depus pentru luna martie 2010, inspecție finalizată prin emiterea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare (T.V.A.) nr. 303 din 20 mai 2010 și a Deciziei privind plata obligației lor fiscale accesorii nr. 218451/2010, menținute în procedura administrativă prin Decizia nr. 251 din 18 august 2010, emisă în soluționarea contestației formulate de SC A. SRL.

Aceste acte administrative fiscale au fost anulate prin sentința nr. 270 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1520 din 25 martie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, (Dosar nr. x/44/2011), în care s-a reținut că diferențele de preț pentru achizițiile de furaje și livrările de ouă au fost înregistrate corect în contabilitate și reflectă operațiuni cu conținut economic real.

Cu toate că între acel litigiu soluționat irevocabil și cauza de față nu este

întrunită formal tripla identitate de părți, obiect și cauză, ca premisă a admiterii unei excepții de autoritate de lucru judecat, conform art. 166 C. proc. civ., puterea de lucru judecat se manifestă și prin efectul pozitiv al celor hotărâte, atunci când scopul final urmărit printr-un demers judiciar se află în strânsă interdependență cu anumite elemente tranșate irevocabil în litigiul anterior.

Pornind de la conținutul normelor cuprinse în art. 21 alin. (1) din C. fisc., referitor la deductibilitatea cheltuielilor efectuate în scopul realizării de venituri impozabile și art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc., privind deductibilitatea T.V.A. aferente achizițiilor destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile, precum și al normelor metodologice corespunzătoare, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, este evident că necesitatea, realitatea, conținutul economic al unei tranzacții sunt analizate în coordonate similare atât în contextul deductibilității cheltuielilor la calculul profitului impozabil cât și în contextul deductibilității T.V.A.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată, în acord cu intimata, că soluția din prezentul dosar nu se poate îndepărta de cele redate în precedent, pentru că se opune efectul pozitiv al lucrului judecat, ce asigură nevoia de ordine și stabilitate juridică, precum și evitarea adoptării unor concluzii diferite la aceleași premise factuale.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat printr-o bogată jurisprudență că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. I din Convenția Europeană trebuie interpretat prin prisma preeminenței dreptului și a principiului securității juridice, astfel încât constatările de fapt și problemele de drept tranșate printr-o hotărâre judecătorească să nu fie contrazise prin alta (e.g. în cauza Amurăriței c. României, ori în cauza Gjonbocari și alții c. Albaniei).

Deși nu a fost examinată în cadrul litigiului anterior, factura din 31 iulie 2010, reflectând diferențele de preț pentru furajele achiziționate în perioada aprilie - iunie 2010, se fundamentează pe aceleași împrejurări, astfel că nu poate fi abordată diferit în prezenta cauză.

Prin urmare, având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de B. și D. Galați, prin J. Brăila, împotriva sentinței civile nr. 247 din 18 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.