ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2149/2016

Decizia nr. 2149/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 11 februarie 2016, pârâtul Primarul Municipiului Constanța a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 971 din 05 octombrie 2006, în sensul de a se menționa că reclamantul A. este persoană îndreptățită la măsurile reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru cota de 1/8 din imobilul situat în municipiul Constanța, nu în cotă de ¼ cum în mod greșit s-a consemnat în dispozitiv.

Prin încheierea din 17 februarie 2016, Tribunalul Constanța a admis cererea pârâtului Primarul Municipiului Constanța și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 971 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în sensul că se va consemna corect că „reclamantul A. este moștenitorul unui succesor al fostului titular al dreptului de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul situat în municipiul Constanța, fiind astfel îndreptățit a beneficia de măsurile reparatorii stabilite prin Legea nr. 10/2001, în raport de cota cuvenită autoarei sale, de 1/8 din întregul imobil, iar nu de o cotă de ¼ cum greșit s-a consemnat. A reținut Tribunalul Constanța că în speță sunt incidente dispozițiile art. 281 C. proc.

civ., cota de 1/8 ce a aparținut autoarei reclamantului B., fiind raportată la întregul imobil, iar nu doar la cota de ½ din imobil ce a constituit masa succesorală a defunctului, conform certificatului de moștenitor nr. 402/1969 emis de Notariatul de Stat Județean Constanța. Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs A. Prin decizia nr. 45/C din 13 aprilie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelantul reclamant A. În motivarea soluției sale, instanța a reținut următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.

Pe calea cererii de îndreptare de eroare materială nu se poate repune în discuție fondul dreptului și nici nu pot fi remediate greșeli de judecată, acesta din urmă putând fi îndreptate numai prin promovarea căilor legale de atac. În speță, instanța a constatat că în cadrul dispozitivului sentinței civile nr. 971 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a strecurat o eroare materială rezultată dintr-o eroare de calcul, cu privire la cota dreptului de proprietate din terenul în suprafață de 1.000 m.p., situat în municipiul Constanța, pentru care reclamantul A. este îndreptățită să obțină măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, eroare susceptibilă a fi rectificată în procedura reglementată de art. 281 C. proc.

civ. (1865). Astfel, în sentința civilă nr. 971 din 5 octombrie 2009 a Tribunalului Constanța (în considerente) s-a statuat că imobilul - teren în suprafață de 1.000 m.p. situat în municipiul Constanța, a constituit coproprietatea soților C. și D. conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1066/1954 de Notariatul Regional Constanța și transcris sub nr. 655/1954 la Tribunalul Constanța, în cote de ½ pentru fiecare. În urma decesului lui C. s-a eliberat certificat de moștenitor nr. 402/1969 în care s-a menționat că masa succesorală se compune din ½ din terenul în suprafață totală de 1.000 m.p. situat în municipiul Constanța, iar moștenitori sunt soția supraviețuitoare D. cu o cotă de 2/4 din masa succesorală (1/2 din terenul de 1.000 m.p.) și cele două surori ale defunctului - B. și E. cu câte o cotă de ¼ din masa succesorală.

Cealaltă cotă de ½ din terenul situat în municipiul Constanța, aparține soției supraviețuitoare în calitate de coproprietar. Prin urmare, raportat la masa succesorală a defunctului C. (1/2 din 1.000 m.p.), mamei reclamantului B. îi revenea o cotă de ¼ din teren, adică 250 m.p., iar raportat la întregul imobil - deținut de decujus în coproprietate cu soția supraviețuitoare D. (1.000 m.p.), mamei reclamantului îi revenea o cotă de 1/8 din teren (1/8 din 1.000 m.p. = 250 m.p.). În considerentele sentinței civile nr. 971 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a arătat că imobilul - teren în suprafață de 1.000 m.p. notificat de reclamant nu a fost preluat de stat de la autorul C., ci la momentul preluării în anul 1980, bunul se afla în coproprietatea soției supraviețuitoare D. (cota de 6/8) și a surorilor defunctului, E. și B., care dețineau câte 1/8 din teren.

S-a concluzionat că reclamantul A., fiul lui B. nu poate fi îndreptățit la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 decât pentru cota de teren preluată de la autoarea sa B., respectiv pentru cota de 1/8 din întregul teren de 1.000 m.p. (1/4 din cota de ½ ce a constituit masa succesorală după autorul C.).

Această soluție a Tribunalului Constanța a fost menținută prin decizia civilă nr. 3960 din 23 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs, instanța supremă statuând că reclamantul A.l nu poate dobândi un drept de acrescământ din succesiunile celorlalți moștenitori ai lui C., (D. și E.), deoarece vocația sa succesorală s-a singularizat doar la cota de imobil ce a aparținut autoarei sale, aceasta neputând transmite mai multe drepturi decât a primit de la autorul său, în speță fiind vorba de succesiuni diferite și nu de o succesiune unică, de cotele căreia ar fi putut profita reclamantul în condițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. A concluzionat Înalta Curte de Casație și Justiție că reclamantul, în calitate de descendent al numitei B., care deținea la epoca exproprierii terenului numai o cotă de 1/8 din terenul de 1.000 m.p., nu poate avea vocație decât la cota de 1/8 care a constituit dreptul autoarei sale.

Prin urmare, dreptul reclamantului în calitate de succesor al mamei sale B., a fost tranșat în mod irevocabil ca fiind o cotă de 1/8 din terenul în suprafață de 1.000 mp situat în municipiul Constanța, situație în care mențiunea din dispozitivul sentinței civile nr. 971 din 5 octombrie 2009 a Tribunalului Constanța cu privire la dreptul reclamantului de a beneficia de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru o cotă de ¼ din imobilul din municipiul Constanța, este o simplă eroare materială supusă îndreptării conform art. 281 C. proc. civ. Întrucât în cadrul cererii întemeiate pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

nu se poate repune în discuție fondul litigiului, tranșat irevocabil, în urma exercitării căilor legale de atac, prin decizia civilă nr. 360 din 23 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea a apreciat că nu poate analiza în cadrul apelului formulat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Constanța la data de 17 februarie 2016, susținerile apelantului referitoare la îndreptățirea sa la obținerea de măsuri reparatorii pentru întregul imobil, teren în suprafață de 1.000 m.p. situat în municipiul Constanța, aceste critici fiind analizate cu ocazia soluționării recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul A., motivele fiind formulate la data de 30 august 2016 (data expedierii prin poștă).

Înalta Curte, la termenul din 10 noiembrie 2016, a invocat excepția nulității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică. Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune astfel, iar conform art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. În speță, se constată că, deși recursul a fost declarat în termen, motivele de recurs nu au fost depuse în termenul legal. Astfel, la dosarul instanței de apel se află procesul-verbal încheiat de persoana însărcinată cu înmânarea actelor de procedură, respectiv a deciziei recurate, care cuprinde toate datele prevăzute de art. 100 C. proc. civ. Potrivit acestui proces verbal, recurentului i-a fost comunicată decizia atacată la data de 25 aprilie 2016 iar, potrivit art. 303 alin. (1) cu referire la art. 301 C. proc.

civ., termenul de recurs de 15 zile, calculat de la această dată, s-a împlinit la 11 mai 2016. Cum motivele de recurs au fost formulate la data de 30 august 2016 (data expedierii prin poștă), peste termenul prevăzut de lege și nu pot fi reținute motive de ordine publică în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că recursul nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Față de cele expuse, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 45/C din 13 aprilie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2016.