ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2149/2016

Decizia nr. 2149/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 11 februarie

2016, pârâtul Primarul Municipiului Constanța a solicitat îndreptarea

erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 971 din

05 octombrie 2006, în sensul de a se menționa că reclamantul A. este

persoană îndreptățită la măsurile reparatorii în baza

Legii nr. 10/2001 pentru cota de 1/8 din imobilul situat în municipiul Constanța,

nu în cotă de ¼ cum în mod greșit s-a consemnat în dispozitiv.

Prin

încheierea din 17 februarie 2016, Tribunalul Constanța a admis cererea

pârâtului Primarul Municipiului Constanța și a dispus îndreptarea

erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 971 din 5

octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în sensul

că se va consemna corect că „reclamantul A. este moștenitorul

unui succesor al fostului titular al dreptului de proprietate asupra cotei de ½

din imobilul situat în municipiul Constanța, fiind astfel îndreptățit

a beneficia de măsurile reparatorii stabilite prin Legea nr. 10/2001, în

raport de cota cuvenită autoarei sale, de 1/8 din întregul imobil, iar nu

de o cotă de ¼ cum greșit s-a consemnat.

A reținut

Tribunalul Constanța că în speță sunt incidente dispozițiile

art. 281 C. proc. civ., cota de 1/8 ce a aparținut autoarei reclamantului B.,

fiind raportată la întregul imobil, iar nu doar la cota de ½ din imobil ce

a constituit masa succesorală a defunctului, conform certificatului de

moștenitor nr. 402/1969 emis de Notariatul de Stat Județean Constanța.

Împotriva

acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs A.

Prin decizia

nr. 45/C din 13 aprilie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția I

civilă, a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelantul reclamant A.

În motivarea

soluției sale, instanța a reținut următoarele considerente:

Conform

dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. „Erorile sau omisiunile cu privire la

numele, calitatea și susținerile părților sau cele de

calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau

încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.

Pe calea

cererii de îndreptare de eroare materială nu se poate repune în discuție

fondul dreptului și nici nu pot fi remediate greșeli de

judecată, acesta din urmă putând fi îndreptate numai prin promovarea

căilor legale de atac.

În speță,

instanța a constatat că în cadrul dispozitivului sentinței civile

nr. 971 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța

s-a strecurat o eroare materială rezultată dintr-o eroare de calcul,

cu privire la cota dreptului de proprietate din terenul în suprafață

de 1.000 m.p., situat în municipiul Constanța, pentru care reclamantul A.

este îndreptățită să obțină măsuri

reparatorii conform Legii nr. 10/2001, eroare susceptibilă a fi

rectificată în procedura reglementată de art. 281 C. proc. civ.

(1865).

Astfel, în

sentința civilă nr. 971 din 5 octombrie 2009 a Tribunalului Constanța

(în considerente) s-a statuat că imobilul - teren în suprafață

de 1.000 m.p. situat în municipiul Constanța, a constituit coproprietatea

soților C. și D. conform actului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1066/1954 de Notariatul Regional Constanța și

transcris sub nr. 655/1954 la Tribunalul Constanța, în cote de ½ pentru

fiecare.

În urma

decesului lui C. s-a eliberat certificat de moștenitor nr. 402/1969 în

care s-a menționat că masa succesorală se compune din ½ din

terenul în suprafață totală de 1.000 m.p. situat în municipiul

Constanța, iar moștenitori sunt soția supraviețuitoare D.

cu o cotă de 2/4 din masa succesorală (1/2 din terenul de 1.000 m.p.)

și cele două surori ale defunctului - B. și E. cu câte o

cotă de ¼ din masa succesorală.

Cealaltă

cotă de ½ din terenul situat în municipiul Constanța, aparține

soției supraviețuitoare în calitate de coproprietar.

Prin urmare,

raportat la masa succesorală a defunctului C. (1/2 din 1.000 m.p.), mamei

reclamantului B. îi revenea o cotă de ¼ din teren, adică 250 m.p.,

iar raportat la întregul imobil - deținut de decujus în coproprietate cu

soția supraviețuitoare D. (1.000 m.p.), mamei reclamantului îi

revenea o cotă de 1/8 din teren (1/8 din 1.000 m.p. = 250 m.p.).

În

considerentele sentinței civile nr. 971 din 5 octombrie 2009 pronunțată

de Tribunalul Constanța s-a arătat că imobilul - teren în

suprafață de 1.000 m.p. notificat de reclamant nu a fost preluat de

stat de la autorul C., ci la momentul preluării în anul 1980, bunul se

afla în coproprietatea soției supraviețuitoare D. (cota de 6/8)

și a surorilor defunctului, E. și B., care dețineau câte 1/8 din

teren.

S-a

concluzionat că reclamantul A., fiul lui B. nu poate fi îndreptățit

la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 decât pentru cota de teren

preluată de la autoarea sa B., respectiv pentru cota de 1/8 din întregul

teren de 1.000 m.p. (1/4 din cota de ½ ce a constituit masa succesorală

după autorul C.).

Această

soluție a Tribunalului Constanța a fost menținută prin

decizia civilă nr. 3960 din 23 iunie 2010 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în recurs, instanța

supremă statuând că reclamantul A.l nu poate dobândi un drept de

acrescământ din succesiunile celorlalți moștenitori ai lui C., (D.

și E.), deoarece vocația sa succesorală s-a singularizat doar la

cota de imobil ce a aparținut autoarei sale, aceasta neputând transmite

mai multe drepturi decât a primit de la autorul său, în speță

fiind vorba de succesiuni diferite și nu de o succesiune unică, de

cotele căreia ar fi putut profita reclamantul în condițiile art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001.

A

concluzionat Înalta Curte de Casație și Justiție că

reclamantul, în calitate de descendent al numitei B., care deținea la

epoca exproprierii terenului numai o cotă de 1/8 din terenul de 1.000 m.p.,

nu poate avea vocație decât la cota de 1/8 care a constituit dreptul

autoarei sale.

Prin urmare,

dreptul reclamantului în calitate de succesor al mamei sale B., a fost

tranșat în mod irevocabil ca fiind o cotă de 1/8 din terenul în

suprafață de 1.000 mp situat în municipiul Constanța, situație

în care mențiunea din dispozitivul sentinței civile nr. 971 din 5

octombrie 2009 a Tribunalului Constanța cu privire la dreptul

reclamantului de a beneficia de măsuri reparatorii conform Legii nr.

10/2001 pentru o cotă de ¼ din imobilul din municipiul Constanța,

este o simplă eroare materială supusă îndreptării conform

art. 281 C. proc. civ.

Întrucât în

cadrul cererii întemeiate pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. nu se

poate repune în discuție fondul litigiului, tranșat irevocabil, în

urma exercitării căilor legale de atac, prin decizia civilă nr.

360 din 23 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, Curtea a apreciat că nu poate analiza în cadrul

apelului formulat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Constanța

la data de 17 februarie 2016, susținerile apelantului referitoare la

îndreptățirea sa la obținerea de măsuri reparatorii pentru

întregul imobil, teren în suprafață de 1.000 m.p. situat în municipiul

Constanța, aceste critici fiind analizate cu ocazia soluționării

recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva

acestei din urmă decizii, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul A.,

motivele fiind formulate la data de 30 august 2016 (data expedierii prin

poștă).

Înalta Curte,

la termenul din 10 noiembrie 2016, a invocat excepția nulității

recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile

art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care

succed:

Recursul este

o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul

și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres

și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Recursul se

motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși

cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Potrivit art.

301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile și curge de la

comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune astfel, iar conform art.

306 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se

referă la motivele de ordine publică.

În speță,

se constată că, deși recursul a fost declarat în termen,

motivele de recurs nu au fost depuse în termenul legal.

Astfel, la

dosarul instanței de apel se află procesul-verbal încheiat de

persoana însărcinată cu înmânarea actelor de procedură,

respectiv a deciziei recurate, care cuprinde toate datele prevăzute de

art. 100 C. proc. civ.

Potrivit

acestui proces verbal, recurentului i-a fost comunicată decizia

atacată la data de 25 aprilie 2016 iar, potrivit art. 303 alin. (1) cu

referire la art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs de 15 zile, calculat de

la această dată, s-a împlinit la 11 mai 2016.

Cum motivele

de recurs au fost formulate la data de 30 august 2016 (data expedierii prin

poștă), peste termenul prevăzut de lege și nu pot fi reținute

motive de ordine publică în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte, constatând că recursul nu a fost motivat în termenul

legal, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea

situație de art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Față

de cele expuse, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul

recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 45/C din 13

aprilie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2016.