ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 432/2015

Decizia nr. 432/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 325 din 2 decembrie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu B. și a dispus anularea Raportului de evaluare nr. 29310/G/II din 3 iulie 2013, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1.550 lei cheltuieli de judecată, act administrativ prin care se reținuse că, în perioada 1 august 2008-28 mai 2013, reclamantul, primar al orașului Ocna Sibiului, s-a aflat în stare de incompatibilitate, deținând concomitent și calitatea de reprezentant al localității în cadrul Adunării Generale a Acționarilor SC C. SA Sibiu.

Împotriva sentinței nr. 325 din 2 decembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs în condițiile art. 483 C. proc. civ. pârâta B.

2.1. Motivele de casare;

În susținerea recursului, pârâta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate;

Referitor la motivul de nelegalitate invocat, pârâta a arătat că reclamantul, exercitând simultan funcția de primar și calitatea de reprezentant al orașului în adunarea generală a acționarilor unei societăți comerciale de interes local, a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Sub acest aspect, pârâta a precizat că SC C. SA Sibiu a fost înființată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 78 din 22 iunie 1998 prin reorganizarea regiei autonome de interes local RA D. SA Sibiu, ulterior societatea cooptând noi acționari, respectiv județele Sibiu și Brașov și o serie de orașe și comune din cele două județe, extinzându-și activitatea și pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate.

Cu toate acestea, a învederat pârâta, prin dobândirea calității de operator regional, SC C. SA Sibiu nu și-a schimbat calitatea de societate comercială de interes local, neavând relevanță împrejurarea că operează pe teritoriul mai multor unități administrativ-teritoriale.

În acest sens, s-a arătat că operatorul regional este o societate comercială înființată în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv prin modificarea actelor constitutive ale operatorilor existenți, subordonați autorităților administrației publice locale.

Astfel, a precizat pârâta, SC C. SA Sibiu, înființată de autoritățile publice locale, nu poate opera decât pe teritoriul unităților administrativ-teritoriale asociate, iar mandatul reprezentantului acționarului în adunarea generală este potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, cel de a reprezenta interesele locale.

Pârâta a invocat ca temei legal în dovedirea calității de societate comercială de interes local a SC C. SA Sibiu și prevederile Legii nr. 51/2006 și Legii nr. 241/2006, referitoare la înființarea, respectiv la reorganizarea regiilor autonome de interes județean, la înființarea operatorilor regionali, respectiv a serviciului public de alimentare cu apă și canalizare.

Pornind de la calitatea de acționar a orașului Ocna Sibiului, s-a arătat de către pârâtă că reclamantul, exercitându-și funcția de primar, a fost mandatat de consiliul local al orașului să reprezinte unitatea administrativ teritorială în adunarea generală a acționarilor SC C. SA Sibiu în vederea exercitării drepturilor și îndeplinirii obligațiilor legale ce decurg din calitatea de acționar al localității, fiind astfel în stare de incompatibilitate, întrucât prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 interzic cumulul celor două calități.

Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a solicitat respingerea recursului, susținând în esență că instanța de fond a reținut în mod justificat calitatea SC C. SA Sibiu de operator regional și nu de simplă societate comercială de interes local, întrucât asigură servicii de specialitate pentru mai multe unități administrativ-teritoriale.

Sub acest aspect, reclamantul a subliniat că, în conformitate cu Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, România a elaborat programe de infrastructură la nivel regional, adoptând o strategie unică cu privire la reorganizarea serviciilor de apă-canal, având la bază regionalizarea acestora, pentru a sprijini accesul la fondurile structurale și de coeziune, și a promova utilități regionale care să se autosusțină.

Făcând referire la întregul proces de regionalizare a serviciilor de apă-canal și la calitatea de operator regional, astfel cum este definită această noțiune în art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006, reclamantul a învederat că nu subzistă starea de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 neinterzicând ca primarul unei localități să fie reprezentantul unității administrativ-teritoriale într-o societate comercială de interes regional, textul de lege, de strictă interpretare, referindu-se doar la societățile de interes local.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 octombrie 2014, completul filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a constatat recursul admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond.

4.2. Cu privire la fondul recursului;

4.2.1. Analiza motivului de casare invocat;

Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele textului de lege invocat respectiv pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau greșita aplicare a normelor de drept material.

Regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale sunt reglementate prin Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare. Acest act normativ prevede la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice este reglementat de Legea nr. 51/2006, republicată, în care sunt definite și noțiunile „asociație de dezvoltare intercomunitară” și respectiv „operator regional”.

Astfel, în înțelesul legii, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiectiv înființarea, organizarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării, modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice.

Același act normativ definește termenul de „operator regional” ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unor sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional destinate înființării, modernizării și/sau după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii realizate în comun în cadrul asociației.

Prima instanță a reținut în mod corect că SC C. SA Sibiu a dobândit în urma reorganizării societății, dispuse în baza Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 5/2008, prin cooptarea ca acționari a județelor Brașov și Sibiu și a 21 de alte unități administrativ-teritoriale, statutul de operator regional, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr. 51/2006, înființat în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale asociate, cu obiect de activitate furnizarea și prestarea serviciilor de utilități publice pe raza de competență a tuturor acționarilor.

Astfel cum a stabilit instanța de fond, potrivit cadrului legislativ actual reglementat de Legea nr. 51/2006, SC C. SA Sibiu, ca operator regional, activează într-un teritoriu ce excede interesului local a fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de acționar, neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații de dezvoltare intercomunitară.

În raport de cele expuse, Curtea constată că s-a reținut în mod justificat nelegalitatea raportului de evaluare, nefiind aplicabile prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.

Curtea nu poate primi susținerea pârâtei în sensul că termenul „local” include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național, în condițiile în care teritorialitatea interjudețeană face ca mandatul primarului, ca reprezentant al localității, să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, textul de lege care reglementează incompatibilitatea de la art. 87 alin. (1) lit. f), de strictă interpretare, neprevăzând un asemenea caz pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.

4.2.2. Soluția instanței de recurs;

În raport de considerentele expuse, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în baza art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 325 din 2 decembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2015.