ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 431/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 344

din 11 decembrie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.C. în

contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a dispus anularea

raportului de evaluare din 3 iulie 2013, prin care se reținuse că, începând cu

data de 29 iunie 2012, reclamantul, primar al comunei Poplaca județul Sibiu,

s-a aflat în stare de incompatibilitate, deținând concomitent și calitatea de

reprezentant al comunei în cadrul Adunării Generale a Acționarilor SC A.C. SA

Sibiu.

Împotriva sentinței

nr. 344 din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs în condițiile

art. 483 C. proc. civ. pârâta Agenția Națională de Integritate.

2.1.Motivele de recurs

În susținerea recursului,

pârâta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., învederând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea

greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente

invocate

Referitor la motivul de

nelegalitate invocat, pârâta a arătat că reclamantul, exercitând simultan funcția

de primar și calitatea de reprezentant al comunei Poplaca în adunarea generală a

acționarilor unei societăți comerciale de interes local a încălcat prevederile

art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul

de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Sub acest aspect, pârâta

a precizat că SC A.C. SA Sibiu a fost înființată prin H.C.L. Sibiu nr. 78 din

22 iunie 1998 prin reorganizarea regiei autonome de interes local RA Gospodărie

Comunală și Locativă Sibiu, ulterior, societatea cooptând noi acționari, respectiv

județele Sibiu și Brașov și o serie de orașe și comune din cele două județe, extinzându-și

activitatea și pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate.

Cu toate acestea, a învederat

pârâta, prin dobândirea calității de operator regional, SC A.C. SA Sibiu nu și-a

schimbat calitatea de societate comercială de interes local, neavând relevanță împrejurarea

că operează pe teritoriul mai multor unități administrativ-teritoriale.

În acest sens, s-a arătat

că operatorul regional este o societate comercială înființată în baza hotărârilor

adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale,

inclusiv prin modificarea actelor constitutive ale operatorilor existenți, subordonați

autorităților administrației publice locale.

Astfel, a precizat pârâta,

SC A.C. SA Sibiu, înființată de autoritățile publice locale, nu poate opera decât

pe teritoriul unităților administrativ-teritoriale asociate, iar mandatul reprezentantului

acționarului în adunarea generală este, potrivit dispozițiilor art. 36 alin.

(3) din Legea nr. 215/2001, cel de a reprezenta interesele locale.

Pârâta a invocat ca temei

legal în demonstrarea calității de societate comercială de interes local a SC A.C.

SA Sibiu și prevederile Legii nr. 15/2006, Legii nr. 215/2001, Legii nr. 51/2006

și Legii nr. 241/2006, cu privire la înființarea, respectiv la reorganizarea regiilor

autonome de interes județean, la înființarea operatorilor regionali și, distinct,

a serviciului public de alimentare cu apă și canalizare.

S-a mai arătat de către

pârâtă că reclamantul, având și funcția de primar al localității, a fost mandatat

de Consiliul Local al Comunei Poplaca ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale

în Adunarea Generală a Acționarilor a SC A.C. SA Sibiu, în vederea exercitării drepturilor

și îndeplinirii obligațiilor legale ce decurg din calitatea de acționar a comunei,

fiind astfel în stare de incompatibilitate, întrucât prevederile art. 87 alin.

(1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 interzic cumulul celor două calități.

Prin întâmpinarea formulată,

reclamantul a solicitat respingerea recursului, învederând că instanța de fond a

reținut în mod corect calitatea SC A.C. SA Sibiu de societate de interes regional,

urmare a introducerii prin O.U.G. nr. 13/2008 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 51/2006 și a Legii nr. 241/2006 a conceptului de operator regional și

a clarificării statutului juridic al asociațiilor de dezvoltare intercomunitară

pentru serviciile de utilități publice.

Astfel, a arătat reclamantul,

în raport de definiția noțiunii de operator regional, s-a consacrat prin noul cadru

legislativ diferența dintre operatorii existenți, care erau subordonați autorității

administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei

asociații de dezvoltare intercomunitară.

Reclamantul a precizat

că modalitatea de înființare a operatorilor regionali a fost reglementată prin emiterea

unor ghiduri și modele și a exemplificat cu cele întocmite de Ministerul Administrației

și Internelor și de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, în care se menționează

că într-o societate ce activează pe un areal ce excede teritoriul unei singure unități

administrativ-teritoriale, reprezentarea acesteia se realizează de reprezentantul

legal, primarul localității sau președintele consiliului județean.

S-a precizat și poziția

Direcției generale pentru politică regională și urbană din cadrul Comisiei Europene

cu privire la modul de abordare a incompatibilităților, exprimată într-un document

emis în 2014 în sensul că, având în vedere calitatea unităților administrativ-teritoriale

de membri ai asociațiilor de dezvoltare intercomunitară, create cu scopul de a gestiona

serviciile publice, funcționarii publici aleși pot reprezenta interesele autorităților

locale și nu acționează în interes propriu.

Reclamantul a susținut

prin întâmpinare că operatorul regional reprezintă o categorie specială de societăți

comerciale ai căror acționari sunt numai unitățile administrativ-teritoriale, membre

ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară, ceea ce face ca prevederile

art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 să fie inaplicabile, acestea vizând

exclusiv interesul local.

4.Procedura de soluționare

a recursului

4.1.Cu privire la examinarea

recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză,

în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul

filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23

iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 8

octombrie 2014, completul filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile

de admisibilitate și, pe cale de consecință, a constatat recursul admisibil în principiu,

în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond.

4.2.Cu privire la fondul

recursului

4.2.1. Analiza motivului

de casare invocat

Verificând sentința recurată

prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin.

(1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea constată că nu se poate susține incidența niciuneia

dintre ipotezele textului de lege invocat, respectiv pronunțarea hotărârii cu încălcarea

sau greșita aplicare a normelor de drept material.

Regimul general al autonomiei

locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale sunt

reglementate prin Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Acest act normativ prevede la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ-teritoriale

au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive,

să coopereze și să se asocieze în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare

intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare

de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Cadrul juridic și instituțional

al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități

publice este reglementat de Legea nr. 51/2006, republicată, în care sunt definite

și noțiunile „asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile

de utilități publice” și respectiv „operator regional”.

Astfel, în înțelesul legii,

asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiectiv înființarea, organizarea,

finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților administrativ-teritoriale

membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes

zonal ori regional, destinate înființării modernizării și/sau dezvoltării, după

caz, a sistemelor de utilități publice.

Același act normativ definește

termenul de „operator regional” ca fiind operatorul societate reglementată de Legea

nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale

membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate

serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza

de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea

și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea

programelor de investiții publice de interes zonal sau regional destinate înființării,

modernizării și/sau după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente

acestor servicii, realizate în comun în cadrul asociației.

Prima instanță a reținut

în mod corect că SC A.C. SA Sibiu a dobândit în urma reorganizării societății, dispuse

în baza hotărârii A.G.A. nr. 5/2008, prin cooptarea ca acționari a județelor Brașov

și Sibiu și a 21 de alte unități administrativ-teritoriale, statutul de operator

regional, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr. 51/2006, înființat în baza

hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale

asociate, cu obiect de activitate serviciile de utilități publice realizate pe raza

de competență a tuturor acționarilor.

Astfel cum a stabilit

instanța de fond, potrivit cadrului legislativ actual reglementat de Legea nr. 51/2006,

SC A.C. SA Sibiu, ca operator regional, activează într-un teritoriu ce excede interesului

local a fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de acționar,

neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității administrației

publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații de

dezvoltare intercomunitară.

Față de cele expuse, Curtea

constată că s-a reținut în mod justificat nelegalitatea raportului de evaluare,

nefiind aplicabile prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003

potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant

al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale

de interes local.

Curtea nu poate primi

susținerea pârâtei în sensul că termenul „local” include orice entitate care nu

este reprezentativă la nivel național, în condițiile în care teritorialitatea interjudețeană

face ca mandatul primarului, ca reprezentant al localității, să depășească sfera

interesului local și să se subordoneze interesului regional, textul de lege care

reglementează incompatibilitatea de la art. 87 alin. (1) lit. f), de strictă interpretare,

neprevăzând un asemenea caz pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială

de interes regional.

4.2.2.Soluția instanței

de recurs

În raport de considerentele

expuse, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat

recursul declarat în cauză, în baza art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

În baza art. 453

alin. (1) C. proc. civ., Curtea va dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor

de judecată către reclamant, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 344 din 11 decembrie

2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă

Agenția Națională de Integritate la 1.488 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant

S.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 februarie 2015.