ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3310/2016

Decizia nr. 3310/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 31.03.2014, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, contestație împotriva raportului de evaluare nr. 10309/G/II/12.03.2014 și a solicitat anularea actului emis de pârâtă, prin care a fost reținută starea de incompatibilitate a reclamantului, începând cu data de 20.12.2012 - decembrie 2016, prin nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 437 din 2 decembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă contestația reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., criticând hotărârea atacată pentru motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Astfel, în ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., republicat, recurentul-reclamant susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond cuprinde motive contradictorii, întrucât deși a arătat că a avut angajate terțe persoane, care au desfășurat în totalitate activitățile necesare funcționării entității PFA, fiind împuternicite în întreaga perioadă subsecventă validării mandatului de deputat al reclamantului, instanța nu a avut în vedere aceste aspecte la pronunțarea hotărârii.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurentul arată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 3 C. civ., republicat, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. a) și i) din O.U.G. nr. 44/2008, întrucât fondul apărărilor reclamantului vizează neexercitarea actelor de comerț.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata Agenția Națională de Integritate solicită respingerea recursului formulat de reclamant, ca nefondat.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20.01.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 13.04.2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

2.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând criticile subsumate motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, invocate de recurent, instanța de control judiciar constată că sunt nefondate.

Din analiza hotărârii judecătorești rezultă că sentința instanței de fond nu cuprinde motive contradictorii. Dimpotrivă, instanța reține apărările formulate de reclamant, care susține că nu a desfășurat nemijlocit acte de comerț și care, datorită accesării de fonduri europene s-a aflat în imposibilitatea de a cesiona obligațiile asumate ori de a-și înceta activitatea și concluzionează că „argumentele prezentate de reclamant nu se circumscriu unei cauze de nulitate a actului administrativ contestat”. Instanța de fond reține în mod corect faptul că dispozițiile legale incidente sunt previzibile și accesibile pentru conduita subiecților de drept cărora se adresează și nu disting în funcție de situația de fapt particulară invocată de reclamant.

Cu referire la motivul întemeiat pe interpretarea greșită a dispozițiilor art. 3 C. civ., republicat, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. a) și i) din O.U.G. nr. 44/2008, instanța de recurs reține faptul că instanța de fond a interpretat și a aplicat corect dispozițiile legale incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 44/2008, „În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: a) activitate economică- activitate agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit;” iar la lit. i) se prevede: „persoană fizică autorizată-persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forța sa de muncă;”.

Înalta Curte reține că în raport de conținutul dispozițiilor art. 3 C. civ., care introduc noțiunea de „profesioniști”, apărările recurentului-reclamant ce vizează neexercitarea actelor de comerț, nu se circumscriu interpretării și aplicării greșite a prevederilor legale indicate.

Recurentul-reclamant consideră că nu a exercitat acte de comerț, întrucât a avut angajate terțe persoane, care au desfășurat în totalitate activitățile necesare funcționării entității PFA, fiind împuternicite în întreaga perioadă subsecventă validării mandatului de deputat al reclamantului, or, este evident că, această apărare nu poate fi admisă, având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile legale, întotdeauna persoana împuternicită execută mandatul în limitele și în numele celui care l-a acordat.

Din interpretarea prevederilor art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008, rezultă că neexercitarea activității de către persoana fizică autorizată, nu atrage și pierderea calității de comerciant persoană fizică, neexercitarea activității nefiind echivalentă cu încetarea activității.

Prin urmare, deținerea calității de comerciant nu este condiționată de existența unei activități desfășurate în această calitate. Mai mult, prevederile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008 stabilesc că dobândirea calității de persoană fizică autorizată este anterioară și independentă de o eventuală activitate realizată în această calitate.

Pentru motivele arătate, se constată că soluția pronunțată de prima instanță reflectă respectarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente, nefiind identificate motive de casare a hotărârii recurate.

2.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 437 din 2 decembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2016.