ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2803/2016

Decizia nr. 2803/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța la data de 11.05.2015 și înregistrată sub nr. x/36/2015, reclamanta A. a chemat în judecată Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând să se dispună anularea Ordinului A.N.F.P. nr. 2540 din 19 august 2014, prin care s-a dispus organizarea concursului de recrutare pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de secretar al orașului Măcin, jud. Tulcea, și a actelor subsecvente.

Prin sentința civilă nr. 33/CA din data de 18 februarie 2016, curtea a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a acuzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

Prin sentința nr. 863 din 24 mai 2016, Tribunalului Tulcea a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența soluționării acțiunii, în favoarea Curții de Apel Constanța.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Din actele dosarului rezultă că obiectul judecății este reprezentat de anularea actelor administrative prin care s-a dispus respingerea dosarului reclamantului de participare la concursul organizat pentru ocuparea unei funcții publice de specialist în domeniul evaluării proprietăților imobiliare.

Raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este vorba de un litigiu privind acte administrative emise de o autoritate publică centrală, respectiv Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

În ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă din punct de vedere material, în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că aceasta este reprezentată de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, aplicabil în cauză fiind criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice.

Normele de competență derogatorii instituite prin art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, nu sunt incidente în cauză, întrucât litigiul nu are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, ci anularea unui ordin pentru aprobarea condițiilor de participare și desfășurare la concursul de recrutare pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de secretar al orașului Măcin, jud. Tulcea, și numirea comisiei de concurs și a comisiei de soluționare a contestațiilor precum și a actelor subsecvente, situație în care sunt aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2016.