ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1663/2016

Decizia nr. 1663/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1621 din 02 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, excepție de procedură peremptorie și absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs.

Analizând susținerea recurentului formulată în combaterea excepției tardivității cererii de recurs referitoare la împrejurarea că sentința civilă recurată nu i-a fost comunicată niciodată, Înalta Curte, examinând actele dosarului constată că la dosarul Curții de apel se află dovada de comunicare a hotărârii atacate către reclamant la domiciliul său din Sibiu.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată reclamantului A. la data de 21 ianuarie 2011, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii, iar recursul a fost declarat la data de 26 noiembrie 2015 prin poștă, potrivit plicului aflat la dosarul de recurs, cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.

Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei".

În fine, Înalta Curte amintește că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Cum în cauză, recurentul nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința lui, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1621 din 2 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2016.

Procesat de GGC - NN