ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1227/2015

Decizia nr. 1227/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 28 august 2012, sub nr. x/1748/2012, reclamantele A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Pantelimon și Primăria Orașului Pantelimon, obligarea pârâților la respectarea contractului de concesiune încheiat între părți, anularea înștiințării de plată emise ca urmare a nerespectării contractului de concesiune și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 8576 din 17 decembrie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că între părți a fost încheiat un contract de concesiune, având ca obiect un teren situat în Orașul Pantelimon, aflat în administrarea Primăriei Pantelimon, conform H.G. nr. 930/2002, pentru o durată de 49 ani, prețul concesiunii fiind stabilit în temeiul Hotărârii Consiliului Local Pantelimon nr. 26/2003, la valoarea de 1 dolar/mp.

Urmare a unui control efectuat de Camera de Conturi a Județului Ilfov la Primăria Pantelimon, finalizat prin Decizia nr. 26/2011, s-a stabilit un mod necorespunzător de calcul al redevenței percepute anterior de către pârâți în sarcina reclamanților.

Astfel, pârâții au emis în privința reclamanților, în calitate de moștenitori ai defunctului D., titularul contractului de concesiune, înștiințarea de plată din data de 12 noiembrie 2011, prin care le-au adus la cunoștință că datorează bugetului local suma de 9.926,48 lei, cu titlu de venituri din închirieri și concesiuni.

Judecătoria Cornetu a apreciat, reținând dispozițiile H.G. nr. 930/ 2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov,

precum și al orașelor și comunelor din județul Ilfov,

că înștiințarea de plată are natura unui act administrativ, a cărui legalitate poate fi verificată exclusiv de către instanța de contencios administrativ competentă, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, în speță, Tribunalul Ilfov.

Pe de altă parte, instanța a constatat că obiectul principal al acțiunii introductive îl constituie anularea înștiințării de plată, iar reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe nelegalitatea modului de calcul al debitului stabilit în sarcina acestora, astfel că, prezenta cerere nu poate fi calificată drept o acțiune în răspundere contractuală de drept comun.

Pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. x/93/2014.

Prin sentința civilă nr. 1356 din 14 aprilie 2014, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamante, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu și constatând intervenit conflict negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a trimis dosarul Curții de Apel București, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că acțiunea dedusă judecății are două capete de cerere, respectiv, obligarea pârâților la respectarea contractului de concesiune și anularea înștiințării de plată emise ca urmare a nerespectării contractului de concesiune încheiat între părți.

În ceea ce privește primul capăt al acțiunii, tribunalul a reținut că, obiectul contractului de concesiune fiind un bun din domeniul privat al autorităților locale, acest contract nu poate fi asimilat unui act administrativ și nu poate face obiectul controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea înștiințării de plată, tribunalul a apreciat, în raport de dispozițiile C. proc. fisc., că redevențele din materia concesiunii, tarifele pentru folosirea unor bunuri publice, chiriile datorate pentru ocuparea unor spații comerciale, etc., nu pot avea caracterul unor taxe și nu generează raporturi de drept fiscal guvernate de C. proc. fisc.

Prin urmare, creanța născută din contractul de concesiune nu are natura unei creanțe fiscale, ci este o creanță comercială, ce nu poate atrage competența materială a instanței de contencios administrativ.

Instanța a mai reținut că înștiințarea de plată nu are caracterul unui act administrativ ci reprezintă un act începător de executare, motiv pentru care, nu poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 1443 din 9 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a dispune astfel, Curtea a constatat că primul capăt de cerere vizează executarea unui contract de concesiune al cărui obiect privește un bun aflat în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, context în care, acest contract nu poate fi asimilat actului administrativ, în accepțiunea

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cererea de anulare a înștiințării de plată, Curtea a reținut că prin acest act este individualizată o creanță de drept privat, născută din executarea contractului de concesiune, ceea ce exclude controlul exercitat pe calea contestației administrativ fiscale și, ulterior, pe calea contenciosului administrativ fiscal, atrăgând competența instanței de drept comun, prevăzută de dispozițiile art. 1 C. proc. civ.

Împotriva sentinței civile nr. 1443 din 9 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul

Orașul Pantelimon criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esență, că obiectul cererii deduse judecății îl constituie anularea Înștiințării de plată din 12 noiembrie 2011, emisă de Consiliul Local Pantelimon - Serviciul de Impozite și Taxe, fiind vorba de un act administrativ de stabilire a unei taxe locale, conform prevederilor art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Recurentul a menționat că, în raport de prevederile anexei nr. 1 la Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, suma cu titlu de redevență datorată în temeiul contractului de concesiune, constituie venit la bugetul local iar contractul de concesiune este titlu de creanță, aspecte ce rezultă din condițiile și termenele de plată stipulate în cuprinsul acestuia.

Prin urmare, în opinia recurentului-pârât, înștiințarea de plată intră în categoria actelor administrative, prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar competența de soluționare a acțiunii în anulare a acestui act administrativ aparține Tribunalului Ilfov.

A., B. și C.;

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatele-reclamante

A., B. și C.

au solicitat respingerea recursului ca, nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, reiterând susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză;

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie obligarea pârâților

Consiliul Local Pantelimon, Primăria Orașului Pantelimon și

Orașul Pantelimon la respectarea contractului

de concesiune din 11 martie 2014 și anularea Înștiințării de plată din 12 noiembrie 2011, cuprinzând valoarea redevenței percepute în temeiul art. III din contractul de concesiune

La baza pretențiilor deduse judecății, se află contractul de concesiune din 11 martie 2014, încheiat între Primăria comunei Pantelimon, în calitate de concedent, și D., în calitate de concesionar, autorul intimatelor-reclamante

A., B. și C.,

având ca obiect concesionarea, pentru o perioadă de 49 de ani, a terenului în suprafață de 358,8 mp.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) și art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze numai acele litigii legate de contractele administrative, respectiv, a acelor contracte care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică sau a altor categorii de contracte administrative reglementate expres prin legi speciale.

În cauză, din înscrisurile existente la dosar rezultă că terenul ce face obiectul contractului de concesiune se află în administrarea Primăriei Pantelimon, conform H.G. nr. 930 din 22 august 2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din județul Ilfov

(filele 8-9 din Dosarul nr. x/1748/2012 al Judecătoriei Cornetu).

Prin urmare, având în vedere că bunul concesionat prin contractul în discuție face parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale, cererea având ca obiect executarea contractului de concesiune se încadrează în sfera de reglementare a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, competentă fiind instanța de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în speță, Tribunalul Ilfov, secția contencios administrativ și fiscal.

În vederea lămuririi în mod corespunzător a situației de fapt existentă în speța dedusă judecății, se impune ca instanța competentă să administreze probe pentru a verifica dacă ulterior H.G. nr. 930/2002, terenul ce face obiectul contractului de concesiune din 11 martie 2014, a rămas în proprietatea publică sau prin hotărâre a Consiliului Local Pantelimon s-a dispus trecerea bunului în domeniul privat al unității administrativ teritoriale, în acest din urmă caz, competența de soluționare a acțiunii aparținând judecătoriei ca instanță de drept comun.

Pentru considerentele expuse

, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâtul

Orașul Pantelimon și

va modifica sentința atacată, în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamantele

A., B. și C., în favoarea

Tribunalului Ilfov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Orașul Pantelimon împotriva sentinței civile nr. 1443 din 9 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantele A., B. și C., în favoarea Tribunalului Ilfov, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2015.